RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acte juridice ale Uniunii Europene

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona aduce mai multe modificări care ţin de tipologia actelor juridice ale Uniunii Europene (UE). Pentru o mai mare claritate şi simplificare, tratatul reduce, mai întâi, numărul instrumentelor juridice aflate la dispoziţia instituţiilor europene.

În plus, acesta îi permite Comisiei să adopte o nouă categorie de acte: actele delegate. De asemenea, tratatul consolidează competenţa Comisiei în ceea ce priveşte adoptarea actelor de punere în aplicare. Cele două modificări sunt menite să îmbunătăţească eficacitatea procesului decizional european şi a punerii în aplicare a acestor decizii.

Trebuie reamintit că actele juridice ale UE sunt acte legislative sau nelegislative adoptate de către instituţiile europene. În funcţie de natura lor, acestea pot avea un efect juridic obligatoriu.

REDUCEREA NUMĂRULUI DE ACTE JURIDICE

Înaintea intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, existau paisprezece tipuri de acte juridice care puteau fi adoptate de către instituţiile europene. Această multitudine de acte se datora, în special, vechii structuri bazate pe piloni a UE; fiecare pilon dispunea de propriile instrumente juridice.

Tratatul de la Lisabona pune capăt acestei structuri bazate pe piloni. În plus, tratatul introduce o nouă clasificare a actelor juridice. De acum înainte, instituţiile europene vor putea adopta doar cinci tipuri de acte:

Conform articolului 288 din Tratatul privind funcţionarea UE, regulamentul, directiva şi decizia sunt acte cu caracter juridic obligatoriu. În schimb, recomandarea şi avizul nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic pentru destinatarii acestora.

De altfel, decizia nu mai trebuie să aibă neapărat un destinatar anume. Prin urmare, aceasta dispune de o sferă mai amplă şi înlocuieşte, în special, toate instrumentele utilizate anterior în domeniul PESC.

ACTELE DELEGATE

Tratatul de la Lisabona introduce o nouă categorie de acte juridice: actele delegate. Astfel, legiuitorul deleagă Comisiei competenţa de a adopta acte care modifică elemente neesenţiale ale unui act legislativ.

De exemplu, actele delegate pot preciza anumite detalii tehnice sau pot efectua o modificare ulterioară a anumitor elemente ale unui act legislativ. Astfel, legiuitorul se poate concentra pe orientările politice şi pe obiective, fără a intra în dezbateri prea tehnice.

Totuşi, această delegare de competenţe are limite stricte. Astfel, doar Comisia poate fi autorizată să adopte acte delegate. De asemenea, legiuitorul stabileşte condiţiile în care poate fi exercitată această delegare. Articolul 290 din Tratatul privind funcţionarea UE stipulează că Parlamentul European sau Consiliul pot decide revocarea delegării sau îi pot atribui o durată limitată în timp.

ACTELE DE PUNERE ÎN APLICARE

Tratatul de la Lisabona consolidează, de asemenea, competenţele de executare ale Comisiei. Trebuie reamintit că responsabilitatea punerii în aplicare a dreptului UE în statele membre revine, ca principiu, acestora. Totuşi, anumite măsuri europene necesită o punere în aplicare uniformă la nivelul UE. În astfel de cazuri, Comisia este autorizată să adopte acte de punere în aplicare a unor astfel de măsuri.

Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, competenţa de executare îi revenea Consiliului, care delega ulterior Comisiei adoptarea actelor de punere în aplicare. De acum înainte, articolul 291 din Tratatul privind funcţionarea UE recunoaşte competenţa de principiu a Comisiei. Astfel, măsurile europene care necesită o punere în aplicare uniformă în statele membre autorizează direct Comisia să adopte actele de punere în aplicare.

În acelaşi timp, Tratatul de la Lisabona consolidează, de asemenea, competenţele Parlamentului European referitoare la controlul competenţelor de executare ale Comisiei. Mecanismele de control erau anterior stabilite de Consiliu. De acum înainte, aceste mecanisme sunt adoptate printr-o procedură legislativă ordinară, în cadrul căreia Parlamentul se află pe picior de egalitate cu Consiliul.

Ultima actualizare: 29.06.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii