RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Politica economică şi monetară

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona consolidează rolul pe care îl are Comisia în politica economică a Uniunii Europene (UE). Aceasta dobândeşte în special o putere de supraveghere sporită, pentru a asigura respectarea de către statele membre a cerinţelor europene.

În plus, Tratatul de la Lisabona îmbunătăţeşte guvernanţa economică a UE, consolidând mai ales politica monetară a UE.

Trebuie reamintit că politica economică a UE prevede convergenţa politicilor economice ale statelor membre spre obiective comune. Aceasta include şi definirea unei politici monetare comune tuturor statelor membre, al cărei obiectiv principal este menţinerea stabilităţii preţurilor.

În plus, statele membre care fac parte din zona euro, adică cele care au adoptat euro ca monedă unică, duc în paralel o politică monetară mai riguroasă şi specifică zonei euro.

POLITICA ECONOMICĂ

Politica economică a UE se bazează pe două tipuri de implicare a statelor membre:

  • marile orientări ale politicilor economice (MOPE): MOPE iau forma unor recomandări adoptate de Consiliu. Obiectivul acestora este armonizarea politicilor economice ale statelor membre în jurul unor obiective comune;
  • Pactul de stabilitate şi creştere: obiectivul acestui pact este controlarea deficitelor publice ale statelor membre. Acestea sunt astfel obligate să respecte pragurile maxime privind îndatorarea publică şi privind deficitul administraţiilor publice.

Respectarea MOPE şi a pragurilor de îndatorare publică face obiectul unei supravegheri asigurate de către Comisie şi de către Consiliu. Tratatul de la Lisabona consolidează şi mai mult rolul Comisiei în vederea exercitării acestei supravegheri. Comisia este de acum înainte în măsură să adreseze direct avertismente statelor membre, atunci când consideră că acestea nu şi-au respectat angajamentele. Anterior, ea nu putea decât să depună o cerere către Consiliu în acest sens.

Atunci când Comisia adresează un astfel de avertisment, Consiliul poate apoi să adopte o recomandare către statul membru. Tratatul de la Lisabona adaugă aici două precizări:

  • statul membru în cauză nu va mai putea lua parte la votarea unei recomandări care ar putea să i se adreseze;
  • dacă statul membru nu face parte din zona euro, numai statele membre ale zonei euro vor putea lua parte la votarea unei eventuale recomandări.

POLITICA MONETARĂ

Tratatul de la Lisabona nu aduce modificări semnificative în privinţa politicii monetare comune tuturor statelor membre.

Principala noutate o constituie recunoaşterea Băncii Centrale Europene (BCE) drept instituţie a UE.

În plus, se consolidează puterile Parlamentului European în ceea ce priveşte modificarea statutelor BCE. Această modificare depinde acum de procedura legislativă ordinară.

POLITICA MONETARĂ SPECIFICĂ STATELOR MEMBRE A CĂROR MONEDĂ ESTE EURO

În ceea ce priveşte politica monetară a zonei euro, Tratatul de la Lisabona aduce modificări mai importante.

În primul rând, Tratatul de la Lisabona confirmă competenţa exclusivă a UE în domeniul politicii monetare pentru statele membre care au adoptat moneda euro (articolul 3 din Tratatul privind funcţionarea UE).

De asemenea, Tratatul de la Lisabona consacră pentru prima dată existenţa Eurogrup. Este vorba despre reuniuni neoficiale ale miniştrilor de finanţe din zona euro. Obiectivul Eurogrup este de a îmbunătăţi dezvoltarea zonei euro, graţie unei cooperări mai strânse între statele membre.

De asemenea, statele membre ale zonei euro dobândesc o autonomie decizională pentru unele dintre măsurile care le vizează în mod direct. Astfel, articolul 136 din Tratatul privind funcţionarea UE precizează că numai statele din zona euro pot participa la votarea măsurilor al căror scop este în special:

  • coordonarea şi supravegherea disciplinei bugetare a statelor membre a căror monedă este euro;
  • elaborarea orientărilor politicilor economice specifice monedei euro şi compatibile cu MOPE.

În sfârşit, Tratatul de la Lisabona oferă posibilitatea statelor membre care au adoptat moneda euro să asigure o reprezentare unificată a zonei euro în cadrul instituţiilor financiare internaţionale. În plus, statele membre aflate în zona euro vor fi singurele care vor putea vota poziţiile pe care UE le va adopta în forurile internaţionale, pentru chestiunile care au legătură cu Uniunea economică şi monetară.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 18.06.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii