EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Spaţiul european de cercetare şi politică spaţială

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona întăreşte acţiunea Uniunii Europene (UE) în domeniul cercetării. Acesta stabileşte ca obiectiv crearea unui veritabil Spaţiu european de cercetare. În plus, Tratatul de la Lisabona creează un fundament juridic prin care UE poate duce o politică spaţială europeană.

Domeniul cercetării are o importanţă deosebită în UE. Acesta se afla deja în centrul Strategiei de la Lisabona (2000). Noua strategie Europa 2020 continuă pe această linie şi stabileşte obiectivul de a face din UE o economie inteligentă, bazată pe dezvoltarea cunoştinţelor şi pe inovaţie. Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică constituie domenii esenţiale în vederea atingerii acestui obiectiv.

SPAŢIUL EUROPEAN DE CERCETARE

Tratatul de la Lisabona introduce un temei juridic pentru crearea unui Spaţiu european de cercetare. Un astfel de spaţiu trebuie să permită îndeosebi libera circulaţie a cercetătorilor, a cunoştinţelor ştiinţifice şi a tehnologiilor. În acest scop, UE încurajează înlăturarea obstacolelor juridice şi fiscale din calea cooperării în domeniul cercetării.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona autorizează Consiliul şi Parlamentul să ia toate măsurile necesare în vederea realizării Spaţiului european de cercetare. Cele două instituţii adoptă aceste măsuri în conformitate cu procedura legislativă ordinară.

Astfel, Consiliul şi Parlamentul trebuie să adopte un program-cadru multianual prin care să se finanţeze toate proiectele europene în domeniul cercetării. Acest program-cadru este adoptat conform procedurii legislative ordinare. Valoarea bugetului celui de-al 7-lea program-cadru (2007-2013) se ridică la 50,5 miliarde de euro, confirmând astfel importanţa acordată cercetării în UE. Mai mult, este vorba despre programul de cercetare internaţional cel mai important din lume.

În sfârşit, domeniul cercetării face obiectul unei repartizări speciale a competenţelor între UE şi statele membre. Într-adevăr, conform articolului 4 din Tratatul privind funcţionarea UE, UE şi statele membre au competenţe partajate în domeniul cercetării şi în cel al spaţiului. Cu toate acestea, şi contrar regulii de principiu privind competenţele partajate, faptul că UE îşi exercită competenţa nu limitează cu nimic competenţa statelor membre, care pot aşadar să intervină pe cont propriu.

POLITICA SPAŢIALĂ EUROPEANĂ

Tratatul de la Lisabona introduce un nou articol care permite elaborarea unei politici spaţiale europene (articolul 189 din Tratatul privind funcţionarea UE). Unul dintre principalele obiective ale politicii spaţiale este favorizarea progresului tehnico-ştiinţific şi a competitivităţii industriale.

Astfel, politica spaţială europeană include activităţi de cercetare, de dezvoltare tehnologică, de explorare şi de utilizare a spaţiului. Consiliul şi Parlamentul European pot stabili un program spaţial care să reunească măsurile luate în aceste domenii conform procedurii legislative ordinare.

Mai mult, politica spaţială europeană este în mare măsură legată de activităţile Agenţiei Spaţiale Europene . Trebuie reamintit că această agenţie este o organizaţie internaţională complet independentă de UE. Principala sa misiune este de a elabora şi de a derula programe comune, în vederea dezvoltării cooperării în domeniul spaţial între statele europene.

Prin urmare, Tratatul de la Lisabona confirmă cooperarea între UE şi Agenţia Spaţială Europeană. Această cooperare are la bază un acord cadru intrat în vigoare în mai 2004. Acest acord cadru a condus îndeosebi la crearea unui Consiliu pentru spaţiu, care reuneşte reprezentanţi ai Consiliului UE şi ai Consiliului Agenţiei Spaţiale Europene.

Ultima actualizare: 12.05.2010

Top