RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Politica socială

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona consolidează dimensiunea socială a Uniunii Europene (UE). Acesta recunoaşte în tratatele fondatoare valorile sociale ale Uniunii şi include noi obiective în materie socială.

În schimb, competenţele UE în acest domeniu nu cunosc schimbări semnificative. Tratatul de la Lisabona aduce câteva inovaţii, însă elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor sociale rămân, în principal, responsabilitatea statelor membre.

RECUNOAŞTEREA PRINCIPIILOR ŞI DREPTURILOR SOCIALE

Recunoaşterea pe deplin a obiectivelor sociale în tratatele fondatoare nu are numai un caracter simbolic. Ea implică deopotrivă o mai bună integrare a obiectivelor sociale la nivelul elaborării şi punerii în aplicare a politicilor europene în general.

Mai mult, Tratatul de la Lisabona modifică trei articole din tratatele fondatoare, în scopul de a clarifica şi întări obiectivele sociale ale UE:

  • articolul 3 din Tratatul privind UE prevede acum printre obiectivele Uniunii ocuparea integrală a forţei de muncă, progresul social, combaterea excluziunii sociale şi protecţia socială;
  • articolul 9 din Tratatul privind funcţionarea UE precizează că nivelul ridicat de ocupare a locurilor de muncă, o protecţie socială adecvată şi combaterea excluziunii sociale trebuie luate în considerare în elaborarea şi punerea în aplicare a politicilor Uniunii;
  • articolul 152 din Tratatul privind funcţionarea UE consacră rolul partenerilor sociali în UE; în plus, acesta recunoaşte contribuţia la dialogul social a Summitului tripartit pentru dezvoltare şi ocuparea forţei de muncă, care reuneşte reprezentanţii Consiliului, ai Comisiei şi partenerii sociali.

De asemenea, Tratatul de la Lisabona recunoaşte valoarea juridică a Cartei drepturilor fundamentale a UE. Această Cartă are acum forţă obligatorie şi poate fi invocată în justiţie. Această recunoaştere constituie un progres în materie socială, întrucât Carta garantează drepturile sociale rezidenţilor pe teritoriul UE:

  • dreptul lucrătorilor la informare şi la consultare în cadrul întreprinderii (articolul 27 din Cartă);
  • dreptul de negociere şi dreptul la grevă (articolul 28 din Cartă);
  • dreptul de acces la serviciile de plasament (articolul 29 din Cartă);
  • protecţia în caz de concediere nejustificată (articolul 30 din Cartă);
  • dreptul la condiţii de muncă corecte şi echitabile (articolul 31 din Cartă);
  • interzicerea muncii copiilor şi protecţia tinerilor la locul de muncă (articolul 32 din Cartă);
  • concilierea între viaţa de familie şi viaţa profesională (articolul 33 din Cartă);
  • securitatea socială (articolul 34 din Cartă);
  • protecţia sănătăţii (articolul 35 din Cartă).

PUNEREA ÎN APLICARE A POLITICII SOCIALE LA NIVEL EUROPEAN

Politica socială face parte din competenţele partajate între UE şi statele membre. Cu toate acestea, politicile sociale sunt puse în aplicare în mod mai eficient la nivelul statelor membre decât la nivel european. Astfel, şi în conformitate cu principiul subsidiarităţii, rolul UE în acest domeniu se limitează la susţinerea şi completarea acţiunii statelor membre.

Tratatul de la Lisabona păstrează acest sistem de repartizare a competenţelor. În plus, acesta menţine adoptarea textelor în conformitate cu procedura legislativă ordinară pentru majoritatea măsurilor din domeniul politicii sociale.

Dimpotrivă, pentru anumite măsuri se menţine votul în unanimitate al Consiliului, cu consultarea Parlamentului European, iar Tratatul de la Lisabona include clauza pasarelă specifică, care a fost introdusă prin Tratatul de la Nisa (articolul 153 din Tratatul privind funcţionarea UE). Această clauză pasarelă autorizează Consiliul să decidă în unanimitate aplicarea procedurii legislative ordinare în domeniile următoare:

  • protecţia lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;
  • reprezentarea şi apărarea colectivă a lucrătorilor şi a angajatorilor;
  • condiţiile de ocupare a forţei de muncă referitoare la resortisanţii ţărilor terţe aflaţi în situaţie de şedere legală pe teritoriul Uniunii.

În sfârşit, Tratatul de la Lisabona aduce două inovaţii:

  • votul cu majoritate calificată a fost extins la măsurile referitoare la prestaţiile sociale pentru lucrătorii migranţi (articolul 48 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • Metoda deschisă de coordonare a fost instituţionalizată cu recunoaşterea competenţei Comisiei de a lua iniţiative pentru a încuraja cooperarea între statele membre în domeniul social şi pentru a facilita coordonarea acţiunilor acestora. De pildă, aceste iniţiative pot lua forma unor studii sau avize în vederea stabilirii orientărilor şi a indicatorilor şi a realizării schimbului de cele mai bune practici, cu organizarea unei evaluări periodice (articolul 156 din Tratatul privind funcţionarea UE).
Ultima actualizare: 14.04.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii