RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Consolidarea democraţiei europene

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona readuce cetăţeanul în centrul Uniunii Europene (UE) şi al instituţiilor acesteia. Obiectivul acestuia este de a reînvia interesul cetăţeanului faţă de UE şi realizările sale, care uneori i se par prea îndepărtate. Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este astfel acela de a promova o democraţie europeană care să ofere cetăţenilor ocazia de a se preocupa de UE şi de a se implica în funcţionarea şi dezvoltarea acesteia.

Un astfel de obiectiv depinde în mod obligatoriu de o mai bună recunoaştere a cetăţeniei europene în tratatele fondatoare ale UE. Tratatul de la Lisabona încearcă, de asemenea, să simplifice şi să clarifice funcţionarea Uniunii pentru a o face mai uşor de înţeles şi, prin urmare, mai accesibilă cetăţenilor. În sfârşit, Tratatul de la Lisabona îi conferă cetăţeanului o mai mare reprezentativitate şi participare în procesul european. Crearea unei iniţiative cetăţeneşti constituie una dintre principalele inovaţii.

O MAI BUNĂ RECUNOAŞTERE A CETĂŢENILOR ÎN TRATATE

Tratatul de la Lisabona introduce un nou articol în care recunoaşte pe deplin cetăţenia europeană. Astfel, articolul 10 din Tratatul privind UE precizează faptul că cetăţenii sunt direct reprezentaţi la nivel instituţional prin intermediul Parlamentului European. Articolul adaugă faptul că această democraţie reprezentativă este unul dintre fundamentele UE. O astfel de recunoaştere nu oferă cetăţenilor noi drepturi, însă are o puternică valoare simbolică, prin consacrarea principiului de cetăţenie europeană în tratatele fondatoare.

Articolul 10 stabileşte, de asemenea, principiul proximităţii, care prevede că deciziile trebuie luate cât mai aproape posibil de cetăţeni. Acest principiu se aplică îndeosebi în cadrul punerii în aplicare a competenţelor în cadrul UE. Această punere în aplicare trebuie astfel să implice în mod cât mai eficient posibil administraţiile naţionale şi locale, astfel încât să apropie UE de cetăţenii săi.

O UNIUNE EUROPEANĂ MAI ACCESIBILĂ CETĂŢENILOR

UE a respins frecvent imaginea unei construcţii cu o arhitectură şi proceduri complexe. Tratatul de la Lisabona clarifică funcţionarea UE astfel încât aceasta să fie mai bine înţeleasă de cetăţeni. Multitudinea de proceduri legislative face acum loc unei proceduri de drept comun şi unor proceduri legislative speciale, detaliate de la caz la caz. În mod similar, fosta structură pe piloni a fost eliminată în favoarea unei repartizări a competenţelor clară şi precisă în cadrul UE.

În aceeaşi perspectivă, Tratatul de la Lisabona îmbunătăţeşte transparenţa lucrărilor în cadrul UE. Astfel, acesta extinde la nivelul Consiliului principiul publicării dezbaterilor, care se aplică deja în cadrul Parlamentului European. Mai mult, această transparenţă sporită va permite o mai bună informare a cetăţenilor cu privire la conţinutul dezbaterilor legislative.

O MAI BUNĂ REPREZENTATIVITATE LA NIVEL INSTITUŢIONAL

Tratatul de la Lisabona sporeşte considerabil puterile Parlamentului European (a se vedea fişa „Parlamentul European”). Schimbările cele mai semnificative includ:

  • consolidarea puterii legislative: procedura legislativă ordinară, în care Parlamentul dispune de aceleaşi puteri precum Consiliul, se extinde la noi domenii politice;
  • un rol crescut la nivel internaţional: Parlamentul trebuie să aprobe acordurile internaţionale în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară;
  • consolidarea puterii bugetare: Parlamentul se află acum pe picior de egalitate cu Consiliul în cadrul procedurii de adoptare a bugetului anual al UE;

De asemenea, Tratatul de la Lisabona sporeşte rolul parlamentelor naţionale în UE (a se vedea fişa „parlamentele naţionale”). Acestea din urmă sunt şi ele în măsură să apere opiniile cetăţenilor în cadrul UE. Mai precis, parlamentele naţionale trebuie acum să asigure aplicarea adecvată a principiului subsidiarităţii. În acest sens, ele sunt în măsură să intervină în procedura legislativă ordinară şi dispun de dreptul de sesizare a Curţii de Justiţie a UE.

O PARTICIPARE MAI MARE A CETĂŢENILOR LA PROCESUL DE LUARE A DECIZIILOR

Tratatul de la Lisabona prevede, pentru prima dată, un drept de iniţiativă cetăţenească, introdus de articolul 11 din Tratatul privind UE: cel puţin un milion de resortisanţi europeni pot invita Comisia să facă o propunere pe o temă anume. Această dispoziţie transpune voinţa UE de a-i implica pe cetăţenii săi în proiecte europene şi în luarea deciziilor care îi privesc pe aceştia.

Un astfel de drept face obiectul mai multor condiţii. Pragul minim de un milion de cetăţeni poate părea impresionant la prima vedere. Acesta este totuşi relativ uşor de atins la o populaţie europeană de aproape jumătate de miliard de locuitori şi graţie noilor tehnologii în materie de comunicare. În plus, articolul 11 precizează că cetăţenii semnatari trebuie să provină dintr-un număr semnificativ de state membre, pentru a evita apărarea intereselor în principal naţionale.

În plus, dreptul de iniţiativă cetăţenească nu afectează monopolul iniţiativei de care dispune Comisia Europeană. Aceasta din urmă este liberă să dea sau nu curs iniţiativei propuse de cetăţenii europeni. Dacă această iniţiativă va genera o propunere legislativă, atunci actul va fi adoptat de către Consiliu şi Parlamentul European conform procedurii legislative ordinare sau conform unei proceduri legislative speciale.

Ultima actualizare: 26.03.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii