RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Clauze pasarele, clauze de frână şi clauze de accelerare

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona a extins procedura legislativă ordinară şi votul cu majoritate calificată la un număr mare de domenii politice. Obiectivul este acela de a contribui la construcţia europeană, facilitând luarea deciziilor: în procedura legislativă ordinară, statele membre nu dispun de dreptul de veto şi posibilităţile de a găsi un acord sunt mai numeroase.

Totuşi, statele membre sunt puţin dispuse să renunţe la o parte din puterea lor de opoziţie în anumite domenii politice. Aceste domenii sunt cele cunoscute ca fiind cele mai „sensibile”, în care ponderea suzeranităţilor naţionale este importantă. Este vorba, de pildă, despre politica externă, despre imigraţie sau despre justiţie. În aceste domenii, de cele mai multe ori se menţine o procedură legislativă specială sau votul în unanimitate.

În plus, Tratatul de la Lisabona flexibilizează această rigiditate procedurală, prin introducerea mai multor tipuri de clauze instituţionale. Aceste clauze propun mecanisme instituţionale diferite, însă urmăresc un obiectiv comun: facilitarea construcţiei europene în domeniile „sensibile”, dacă statele membre doresc acest lucru.

Astfel, Tratatul de la Lisabona introduce trei tipuri de clauze:

  • clauzele „pasarelă”;
  • clauzele „de frânare”;
  • clauzele „de accelerare”.

CLAUZELE PASARELĂ

Clauzele pasarelă permit derogarea de la procedura legislativă prevăzută iniţial în tratate. Mai precis şi în anumite condiţii, acestea permit:

  • „trecerea” de la o procedură legislativă specială la o procedură legislativă ordinară, pentru adoptarea unui act într-un domeniu dat;
  • „trecerea” de la un vot în unanimitate la un vot cu majoritate calificată, pentru adoptarea unui act într-un domeniu dat.

Activarea unei clauze pasarelă depinde întotdeauna de o decizie adoptată în unanimitate de Consiliu sau de Consiliul European. Astfel, în toate cazurile, toate statele membre trebuie să cadă de acord înainte de a putea activa o astfel de clauză.

În plus, articolul 48 din Tratatul privind UE introduce o clauză pasarelă generală, care se aplică tuturor politicilor europene (a se vedea fişa „revizuirea tratatelor”). De asemenea, există alte şase clauze pasarelă specifice anumitor politici europene şi care prezintă anumite particularităţi procedurale (a se vedea fişa „proceduri legislative”).

CLAUZELE DE FRÂNARE

Clauzele de frânare vizează trei domenii:

  • măsurile de coordonare a sistemelor de securitate socială ale lucrătorilor migranţi (articolul 48 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • cooperarea judiciară în materie penală (articolul 82 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • stabilirea unor norme comune pentru anumite infracţiuni (articolul 83 din Tratatul privind funcţionarea UE).

Clauzele de frânare au fost create în scopul de a permite aplicarea procedurii legislative ordinare la aceste trei domenii politice. Procedura legislativă ordinară este temperată printr-un mecanism de frânare: un stat membru poate face apel la Consiliul European, în cazul în care consideră că principiile fundamentale ale sistemului său de securitate socială sau ale sistemului său de justiţie penală sunt ameninţate de proiectul legislativ în curs de adoptare. În acest caz, procedura se suspendă şi Consiliul European poate:

  • fie să înapoieze proiectul la Consiliu, care continuă procedura ţinând seama de observaţiile formulate;
  • fie să pună definitiv capăt procedurii şi să solicite, dacă este cazul, o nouă propunere din partea Comisiei.

Aşadar, interesul clauzelor de frânare nu rezidă numai în mecanismul pe care îl propun, ci şi în faptul că acestea permit extinderea procedurii legislative ordinare la politicile în cauză. De altfel, prin introducerea acestui mecanism în procesul de luare a deciziilor, statele cele mai refractare au putut fi convinse să aplice procedura legislativă ordinară la anumite politici, cărora li se aplicase anterior regula votului în unanimitate.

CLAUZELE DE ACCELERARE

Aceste clauze „accelerează” construcţia europeană între anumite state membre, facilitând punerea în aplicare a unor forme de cooperare consolidată în anumite domenii.

Într-adevăr, clauzele de accelerare permit derogarea de la procedura de declanşare a formelor de cooperare consolidată. Astfel, graţie acestor clauze, o cooperare consolidată se consideră stabilită din momentul în care reuneşte cel puţin nouă state membre. Consiliul, Parlamentul şi Comisia sunt apoi informaţi cu privire la voinţa statelor participante de a institui o cooperare consolidată.

Aceste clauze vizează patru domenii:

  • cooperarea judiciară în materie penală (articolul 82 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • stabilirea unor norme comune pentru anumite infracţiuni (articolul 83 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • crearea unui Parchet european (articolul 86 din Tratatul privind funcţionarea UE);
  • cooperarea poliţienească (articolul 87 din Tratatul privind funcţionarea UE);

Trebuie observat că aceste clauze de accelerare care privesc infracţiunile şi cooperarea în materie penală sunt rezultatul direct al activării clauzelor de frânare existente pentru aceste două domenii. Atunci când clauza de frânare s-a activat şi a blocat procedura legislativă, statele care doresc pot apela la clauza de accelerare. Ele pot, aşadar, să continue şi să ducă la bun sfârşit procedura legislativă între ele, în cadrul unei cooperări consolidate.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 19.03.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii