RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Revizuirile tratatelor

INTRODUCERE

Revizuirea tratatelor fondatoare este esenţială pentru Uniunea Europeană (UE). Aceasta permite adaptarea legislaţiei şi a politicilor europene la noile provocări cărora UE trebuie să le facă faţă. Anterior intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, nu exista decât o singură procedură de revizuire a tratatelor. Această procedură necesita convocarea obligatorie a unei conferinţe interguvernamentale (CIG).

Tratatul de la Lisabona flexibilizează procedura de revizuire, îmbunătăţind totodată caracterul democratic al acesteia. Acesta modifică uşor procedura de revizuire ordinară, prin consolidarea participării Parlamentului European şi a parlamentelor naţionale. Tratatul de la Lisabona creează două tipuri de proceduri simplificate, pentru a facilita revizuirea anumitor dispoziţii ale tratatelor.

Totuşi, flexibilizarea procedurii de revizuire a tratatelor trebuie relativizată prin menţinerea unanimităţii ca regulă de vot. Astfel, indiferent de procedura iniţiată, statele membre trebuie să adopte în unanimitate revizuirea dispoziţiilor în cauză.

Procedurile de revizuire figurează la articolul 48 din Tratatul privind UE.

PROCEDURA DE REVIZUIRE ORDINARĂ

Procedura de revizuire ordinară se aplică în ceea ce priveşte modificările cele mai importante aduse tratatelor, cum ar fi sporirea sau reducerea competenţelor UE. Ea implică îndeosebi convocarea unei CIG care va adopta proiectele de revizuire prin consens. Modificările aduse tratatelor vor intra în vigoare numai după ce vor fi ratificate de către toate statele membre.

Tratatul de la Lisabona consacră practica actuală, prin care se reuneşte o Convenţie europeană înainte de reunirea unei CIG. Misiunea acestei Convenţii este de a analiza proiectele de revizuire şi apoi de a emite o recomandare pentru CIG. Convenţia este alcătuită din reprezentanţi ai şefilor de stat şi de guvern, din Comisie, dar şi din reprezentanţi ai parlamentelor naţionale şi ai Parlamentului European. Tratatul de la Lisabona urmăreşte astfel democratizarea procesului de revizuire a tratatelor. O altă noutate majoră este că Parlamentului European i se conferă dreptul de iniţiativă. Acesta poate de acum înainte să propună proiecte de revizuire, la fel ca şi guvernele statelor membre şi Comisia.

Consiliul European poate să decidă, de asemenea, după obţinerea aprobării din partea Parlamentului European, să nu convoace o convenţie atunci când modificările au o amploare mai mică. Într-un astfel de caz, acesta stabileşte în mod direct un mandat pentru CIG.

PROCEDURA DE REVIZUIRE SIMPLIFICATĂ

Tratatul de la Lisabona creează o procedură simplificată pentru revizuirea politicilor şi acţiunilor interne ale UE. Obiectivul este facilitarea construcţiei europene în aceste domenii. O astfel de procedură permite, de fapt, să se evite convocarea unei convenţii europene şi a unei conferinţe interguvernamentale. Competenţele UE nu pot fi însă extinse prin intermediul unei proceduri de revizuire simplificate.

La fel ca şi în cazul procedurii ordinare, guvernul oricărui stat membru, Comisia sau Parlamentul European pot înainta Consiliului European un proiect de revizuire. Consiliul European adoptă apoi o decizie care reflectă modificările aduse tratatelor. Consiliul European adoptă decizia în unanimitate, în urma consultării Comisiei, Parlamentului European şi Băncii Centrale Europene, dacă revizuirea vizează domeniul monetar. Noile dispoziţii ale tratatelor intră în vigoare numai după ce au fost ratificate de toate statele membre, în conformitate cu normele lor constituţionale.

„CLAUZA PASARELĂ” GENERALĂ

Clauza pasarelă instituită prin Tratatul de la Lisabona constituie o a doua procedură de revizuire simplificată. Această clauză permite adoptarea unui act prin alte modalităţi decât prin cele prevăzute de tratatele fondatoare, fără a duce însă la o modificare formală a tratatelor. Clauza pasarelă generală se aplică în două situaţii:

  • în cazul în care tratatele prevăd ca un act să fie adoptat de către Consiliu în unanimitate, Consiliul European poate decide să autorizeze Consiliul să adopte hotărârea cu majoritate calificată;
  • în cazul în care tratatele prevăd ca actele să fie adoptate conform unei proceduri legislative speciale, Consiliul European poate decide să autorizeze adoptarea actelor în cauză conform procedurii legislative ordinare.

În ambele cazuri, Consiliul European adoptă hotărârea în unanimitate şi trebuie să obţină acordul Parlamentului European. Fiecare parlament naţional dispune, în plus, de un drept de opoziţie şi poate împiedica activarea clauzei pasarelă generale.

Clauza pasarelă, aşa cum este definită în articolul 48 din Tratatul privind UE, se aplică tuturor politicilor europene, cu excepţia politicii de apărare şi a deciziilor care au implicaţii militare. Cu toate acestea, Tratatul privind UE şi Tratatul privind funcţionarea UE prevăd clauze pasarelă aplicabile anumitor domenii specifice (fişa „proceduri legislative”). Valoarea adăugată a acestor clauze, comparativ cu clauza generală, rezidă în anumite particularităţi procedurale. Cu precădere, parlamentele naţionale nu dispun în general de dreptul de opoziţie.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 29.01.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii