RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Celelalte instituţii şi organe ale Uniunii

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona iniţiază o amplă reformă instituţională care vizează în principal Consiliul European, Comisia, Consiliul, Parlamentul şi Curtea de Justiţie. Într-o mai mică măsură, Tratatul de la Lisabona aduce deopotrivă un număr de schimbări în ceea ce priveşte componenţa şi funcţionarea celor două comitete consultative ale UE. Banca Centrală Europeană dobândeşte şi ea statutul de instituţie.

COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN

Numărul locurilor pentru statele membre în cadrul Comitetului este limitat la 350. Repartizarea acestor locuri între statele membre nu mai figurează în tratate, după cum era cazul anterior. În acord cu ceea ce trebuie să facă de acum încolo pentru repartizarea locurilor în Parlament, Consiliul adoptă în unanimitate o decizie care stabileşte regulile privind componenţa Comitetului. În plus, Tratatul de la Lisabona prelungeşte durata mandatului membrilor Comitetului de la 4 la 5 ani, aliniind-o astfel cu cea a mandatului membrilor Comisiei şi ai Parlamentului. Prin urmare, preşedintele şi Biroul Comitetului vor fi aleşi de colegii lor, pentru doi ani şi jumătate, şi nu pentru doi ani.

Ca parte a funcţiilor sale consultative, Comitetul Economic şi Social poate de acum înainte să emită avize la solicitarea Parlamentului European.

COMITETUL REGIUNILOR

La fel ca şi în cazul Comitetului Economic şi Social European, numărul locurilor în cadrul Comitetului Regiunilor este limitat la 350 iar repartizarea lor pe state membre trebuie să facă obiectul unei decizii a Consiliului, adoptată în unanimitate. Membrii Comitetului Regiunilor sunt de acum înainte numiţi pe o perioadă de cinci ani, în loc de patru, iar preşedintele şi Biroul său sunt aleşi pe o perioadă de doi ani şi jumătate.

În plus, Tratatul de la Lisabona întăreşte rolul consultativ al Comitetului Regiunilor prin extinderea sferei sale de acţiune. Protecţia civilă, schimbările climatice, energia şi serviciile de interes general sunt astfel adăugate la lista domeniilor pentru care trebuie consultat Comitetul. La fel ca şi în cazul Comisiei şi al Consiliului, şi Parlamentul European este autorizat să solicite un aviz din partea Comitetului Regiunilor.

Comitetul Regiunilor dispune totodată de noi prerogative în cadrul UE, datorită posibilităţii de a introduce două tipuri de căi de atac în faţa Curţii de Justiţie a UE. Pe de o parte, Comitetul devine unul dintre garanţii principiului subsidiarităţii în cadrul UE. Acesta poate sesiza Curtea de Justiţie pentru a solicita anularea unui act despre care consideră că nu ar respecta principiul subsidiarităţii (articolul 8 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităţii şi proporţionalităţii). Acest drept de sesizare este însă limitat la actele pentru care Comitetul este consultat în mod obligatoriu. Pe de altă parte, articolul 263 din Tratatul privind funcţionarea UE autorizează Comitetul să sesizeze Curtea de Justiţie a UE pentru a-şi apăra propriile sale prerogative. Aşadar, acesta dispune de acum înainte de mijloacele juridice prin care să se asigure că instituţiile UE respectă dreptul acestuia de a fi consultat.

BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Băncii Centrale Europene (BCE) i se recunoaşte statutul de instituţie a UE în acelaşi fel ca şi în cazul Consiliului European, Parlamentului, Consiliului, Comisiei, Curţii de Justiţie şi Curţii de Conturi. Aceasta devine astfel singura instituţie căreia i se acordă personalitate juridică.

BCE este condusă de trei organisme principale:

  • Consiliul guvernatorilor BCE, alcătuit din membrii Comitetului executiv şi din guvernatorii băncilor centrale naţionale ale statelor care fac parte din zona euro. Acesta este principalul organ de decizie şi elaborează politica monetară din zona euro;
  • Comitetul executiv, ai cărui şase membri sunt acum numiţi de către Consiliul European, în baza unei hotărâri adoptate cu majoritate calificată, în scopul de a limita riscurile de blocare;
  • Consiliul general, alcătuit din membrii Comitetului executiv şi guvernatorii băncilor centrale naţionale ale tuturor statelor membre.

Tratatul de la Lisabona clarifică deopotrivă principalele două misiuni ale BCE:

  • BCE şi băncile centrale ale statelor membre ale UE alcătuiesc Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC). Obiectivul principal al SEBC este de a menţine stabilitatea preţurilor. Acesta contribuie, de asemenea, la politicile economice generale ale Uniunii;
  • BCE şi băncile centrale ale statelor membre care au adoptat moneda euro alcătuiesc Eurosistemul. Spre deosebire de SEBC, Eurosistemul defineşte şi coordonează politica monetară a Uniunii. Până acum, „Eurosistem” era termenul utilizat în mod neoficial de către BCE. De acum înainte, acesta este recunoscut pe deplin prin Tratatul de la Lisabona.

Tratatul de la Lisabona reafirmă, în sfârşit, independenţa BCE. Această independenţă este garantată prin durata relativ lungă a mandatului membrilor Comitetului executiv (opt ani) şi prin interdicţia ca BCE şi băncile centrale naţionale să accepte instrucţiuni de la alte instituţii ale UE, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism.

TABEL RECAPITULATIV

ArticoleSubiect

Tratatul privind funcţionarea UE

282 la 284

Componenţa şi prerogativele Băncii Centrale Europene

301 la 304

Componenţa şi prerogativele Comitetului Economic şi Social European

305 la 307

Componenţa şi prerogativele Comitetului Regiunilor

Ultima actualizare: 22.01.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii