RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Parlamentul European

INTRODUCERE

Alocarea locurilor între statele membre şi puterea Parlamentului în procesul legislativ s-au aflat deseori în centrul dezbaterilor în cursul revizuirilor anterioare ale Tratatelor.

Odată cu extinderile succesive ale Uniunii Europene (UE), numărul de deputaţi prezenţi în cadrul Parlamentului a crescut în mod constant şi a generat negocieri de durată între statele membre. De asemenea, puterile eurodeputaţilor au crescut considerabil, în special datorită generalizării procedurii de codecizie.

Tratatul de la Lisabona propune o nouă procedură de alocare a locurilor în Parlament şi sporeşte semnificativ puterile sale legislative şi bugetare, prin modificarea procedurilor UE de luare a deciziilor.

COMPONENŢĂ

Alocarea locurilor în Parlament între statele membre este un subiect complex. Mai presus de orice, această alocare trebuie să menţină o proporţionalitate satisfăcătoare între locurile atribuite statelor membre şi populaţia acestora din urmă. Pe de altă parte, numărul total de parlamentari nu poate depăşi un anumit prag, pentru a nu afecta eficacitatea activităţii Parlamentului.

Numărul de locuri în cadrul Parlamentului a făcut aşadar obiectul unor lungi discuţii iar o alocare amănunţită a locurilor pe stat membru era consemnată în mod tradiţional în diferitele tratate de modificare. Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, această alocare a locurilor nu mai figurează în Tratate. Pe viitor, aceasta trebuie să facă obiectul unei propuneri a Parlamentului, care va trebui adoptată în unanimitate de Consiliul European.

Prin urmare, Tratatul de la Lisabona îi lasă Parlamentului European responsabilitatea de a propune propria alocare a locurilor, însă stabileşte regulile de bază în temeiul cărora trebuie să se efectueze această alocare:

  • numărul maxim de deputaţi este fixat la 751, incluzând preşedintele Parlamentului;
  • pragul minim de locuri pe stat membru este fixat la şase deputaţi, de asemenea manieră încât toate mişcările politice importante să aibă şansa de a fi reprezentate, chiar şi pentru statele membre mai puţin populate;
  • pragul maxim de locuri pe stat membru este fixat la 96;
  • alocarea locurilor trebuie să fie fundamentată pe principiul „proporţionalităţii degresive”. Altfel spus, cu cât un stat este mai populat, cu atât are mai mulţi deputaţi şi cu atât numărul de locuitori reprezentaţi de un deputat este mai mare.

DISPOZIŢII TRANZITORII

Parlamentul European ales în iunie 2009 este alcătuit din 736 de deputaţi, conform prevederilor Tratatului de la Nisa. Cu toate acestea, Consiliul European a anticipat intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona prin prevederea unor măsuri tranzitorii privind componenţa Parlamentului. Astfel, în concluziile sale din 11-12 decembrie 2008, Consiliul precizează că numărul de parlamentari va fi ridicat la 754 la încheierea legislaturii 2009-2014. Această modificare va trebui să fie ratificată de toate statele membre. Până la adoptarea definitivă a acestei creşteri a numărului de deputaţi, cei 18 eurodeputaţi în plus vor avea doar un statut de observatori.

ATRIBUŢII

Tratatul de la Lisabona întăreşte caracterul democratic al UE prin extinderea prerogativelor Parlamentului European. Procedura de codecizie, în care Parlamentul European este pe picior de egalitate cu Consiliul, este redenumită „procedură legislativă ordinară”. Această procedură este extinsă la noi domenii politice, cum sunt agricultura, justiţia sau imigraţia (a se vedea fişa „proceduri legislative”). Parlamentul îşi păstrează deopotrivă un drept de aprobare a actelor adoptate în cadrul procedurilor de consultare şi de aviz conform, denumite „proceduri legislative speciale”.

Pe plan internaţional, Parlamentul trebuie să aprobe o serie întreagă de acorduri, de pildă acordurile de asociere sau acordurile în domeniile aflate sub incidenţa procedurii legislative ordinare sau speciale, atunci când aceasta necesită aprobarea Parlamentului. Pe de altă parte, acesta trebuie să fie informat şi consultat cu privire la toate celelalte tipuri de acorduri internaţionale.

De asemenea, sunt consolidate competenţele bugetare ale Parlamentului. Acum acesta se află pe picior de egalitate cu Consiliul în cadrul procedurii de adoptare a bugetului anual al UE. Mai precis, se elimină distincţia care se făcea între „cheltuielile neobligatorii” , pentru care Parlamentul avea ultimul cuvânt, şi „cheltuielile obligatorii”, pentru care acesta nu putea decât să propună modificări. Procedura este astfel simplificată şi este de acum supusă unei lecturi unice de către Parlament şi Consiliu, apoi de către un comitet de conciliere, dacă este cazul (articolul 314 din Tratatul privind UE).

Parlamentul îşi menţine totodată un puternic control politic asupra Comisiei Europene. Acesta trebuie să aleagă Preşedintele Comisiei, apoi să-şi dea acordul cu privire la învestirea Comisiei în ansamblul său. În conformitate cu articolul 234 din Tratatul privind UE, Parlamentul poate şi să demită Comisia prin votarea unei moţiuni de cenzură împotriva acesteia.

În sfârşit, Parlamentul îşi asumă responsabilităţi mai mari în ceea ce priveşte revizuirea tratatelor de instituire ale UE. Acesta deţine un drept de iniţiativă şi poate aşadar să propună Consiliului o revizuire a tratatelor. Parlamentul este membru al Convenţiei care analizează proiectele supuse procedurii de revizuire ordinară a tratatelor. În cadrul procedurii de revizuire simplificată, când intervenţia unei Convenţii nu este obligatorie, consultarea Parlamentului rămâne necesară pentru a aduce modificări tratatelor.

TABEL RECAPITULATIV

ArticoleSubiect
Tratatul privind Uniunea Europeană

14

Rolul şi componenţa Parlamentului
Tratatul privind funcţionarea UE

223 la 234

Modul de funcţionare al Parlamentului şi atribuţiile acestuia
Ultima actualizare: 07.01.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii