RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Comisia Europeană

INTRODUCERE

Tratatul de la Lisabona reafirmă funcţiile esenţiale ale Comisiei cu privire la dreptul său de iniţiativă, la funcţiile sale executive, de control şi de reprezentare. Un anumit număr de modificări aduse se referă în mod special la componenţa Comisiei. Crearea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate constituie una dintre principalele inovaţii. În plus, prin Tratatul de la Lisabona se încearcă să se ofere un răspuns satisfăcător la întrebarea privind numărul de comisari, îndelung dezbătută în contextul Tratatelor de la Amsterdam şi de la Nisa. În sfârşit, asigurându-se continuitatea tratatelor de modificare anterioare, sunt consolidate rolul şi puterile preşedintelui.

COMPONENŢA

Prima Comisie, numită în conformitate cu Tratatul de la Lisabona, în 2009, este alcătuită dintr-un comisar pentru fiecare stat membru. Totuşi, începând din 2014, Tratatul de la Lisabona prevede faptul că, pe viitor, Comisia va fi alcătuită dintr-un număr de comisari mai mic decât numărul statelor membre. Membrii Comisiei vor fi aleşi pe baza unui sistem de rotaţie fondat pe principiul egalităţii, ale cărui reguli de aplicare vor fi adoptate de către Consiliul European, care va hotărî în unanimitate şi conform principiilor următoare:

  • numărul comisarilor trebuie să reprezinte două treimi din numărul statelor membre;
  • statele membre trebuie să fie tratate în mod egal în ceea ce priveşte ordinea de rotaţie şi durata prezenţei reprezentanţilor săi în Colegiul comisarilor. În niciun caz doi membri de aceeaşi naţionalitate nu pot fi prezenţi în Colegiu;
  • fiecare dintre colegiile succesive trebuie constituit de asemenea manieră încât să reflecte în mod optim diversitatea demografică şi geografică a tuturor statelor membre ale UE.

Acest sistem de rotaţie constituie regula de principiu consacrată în Tratatul privind UE. Cu toate acestea, tratatul prevede o derogare, întrucât Consiliul European, hotărând în unanimitate, poate decide modificarea numărului de comisari. Această opţiune a fost deja utilizată. În vederea facilitării intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Consiliul European din 11-12 decembrie 2008 a prevăzut adoptarea unei decizii în urma căreia Comisia să aibă în continuare în componenţă câte un resortisant din fiecare stat membru după 2014.

Tratatul de la Lisabona creează totodată o nouă funcţie în cadrul Comisiei: Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Acesta din urmă înlocuieşte atât comisarul însărcinat cu relaţiile externe, cât şi înaltul responsabil de politica externă şi de securitate comună. Rolul său este acela de a conduce politica externă a Uniunii. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate prezidează Consiliul Afaceri Externe, însă este totodată unul dintre vicepreşedinţii Comisiei. Acesta este numit de către Consiliul European, care hotărăşte cu majoritate calificată, cu acordul preşedintelui Comisiei. În paralel, împreună cu preşedintele şi ceilalţi membri ai Comisiei, numirea acestuia este supusă votului de aprobare al Parlamentului European.

PROCEDURILE DE NUMIRE

Modalitatea de desemnare a preşedintelui Comisiei rămâne neschimbată. Acesta este propus de către Consiliul European, care hotărăşte cu majoritate calificată, apoi este aprobat de către Parlamentul European. Cu toate acestea, Tratatul de la Lisabona aduce noutăţi prin introducerea unei legături directe între rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European şi alegerea candidatului la preşedinţia Comisiei. De acum înainte, Consiliul European trebuie să ţină seama de rezultatele în Parlament atunci când desemnează persoana pe care intenţionează să o numească în funcţia de preşedinte al Comisiei. Această schimbare sporeşte responsabilitatea pe care o are Parlamentul în numirea preşedintelui şi creşte miza politică asociată cu alegerile europene.

De comun acord cu preşedintele ales, Consiliul adoptă apoi lista persoanelor pe care le propune să fie numite membri ai Comisiei, cu excepţia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Membrii Comisiei sunt aleşi pe baza competenţei lor generale şi a independenţei lor. Tratatul de la Lisabona adaugă un nou criteriu în ceea ce priveşte implicarea lor europeană.

ROLUL PREŞEDINTELUI

Tratatele de la Amsterdam şi de la Nisa au extins în mare măsură prerogativele preşedintelui Comisiei. Prin urmare, acesta trebuie să definească orientările politice ale colegiului şi totodată să hotărască organizarea internă a Comisiei. Preşedintele le dă aşadar sarcini diferiţilor comisari şi poate modifica responsabilităţile pe durata mandatului său. Acesta numeşte vicepreşedinţii dintre membrii Comisiei, cu excepţia Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. Începând de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, acesta poate, de asemenea, să îi ceară unui comisar să renunţe la funcţie fără a trebui să solicite aprobarea colegiului.

TABEL RECAPITULATIV

ArticoleSubiect

Tratatul privind Uniunea Europeană

17

Rolul şi componenţa Comisiei; desemnarea preşedintelui Comisiei şi prerogativele acestuia

18

Desemnarea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi prerogativele acestuia

Tratatul privind funcţionarea UE

244 la 250

Modul de funcţionare a Comisiei

Ultima actualizare: 22.12.2009
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii