Construcţia europeană prin intermediul tratatelor
Semnarea tratatelor comunitare (CECO în 1951, CEE şi Euratom în 1957) a marcat punctul de debut al unei perioade de peste cincizeci de ani de elaborare a tratatelor europene. Tratatele „fondatoare” de instituire a Comunităţilor Europene şi a Uniunii Europene, precum şi tratatele de modificare importante constituie dreptul primar, adică dreptul suprem al Uniunii şi al Comunităţilor Europene.
Adoptate de şefii de stat sau de guvern ai ţărilor membre, tratatele conţin normele formale şi de drept material care alcătuiesc cadrul în interiorul căruia instituţiile pun în aplicare diferitele politici ale Comunităţilor şi ale Uniunii. Tratatele stabilesc regulile formale prin care se repartizează competenţele între Uniune şi statele membre şi care conferă puteri instituţiilor. Tratatele stabilesc, de asemenea, normele de drept material care definesc domeniul de aplicare a politicilor şi structura acţiunii instituţiilor pentru fiecare politică în parte.
- MODIFICĂRILE ULTERIOARE: DE LA ACTUL UNIC LA TRATATUL DE LA NISA
- DE LA COMUNITĂŢILE EUROPENE LA UNIUNEA EUROPEANĂ