RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor

Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor face parte din acţiunile care pot fi introduse în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Aceasta permite Curţii de Justiţie să controleze modul în care statele membre îşi respectă obligaţiile care le revin în temeiul dreptului european.

Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor este o procedură judiciară introdusă în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Acţiunea poate fi iniţiată de către Comisie sau de către un stat membru împotriva unui alt stat membru care se presupune că nu a respectat dreptul Uniunii Europene (UE).

Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor se bazează pe articolele 258260 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene.

Natura neîndeplinirii obligaţiilor

Neîndeplinirea obligaţiilor poate decurge din instrumente juridice (legi, decrete, decizii administrative etc.) sau poate rezulta din fapte (practici administrative etc.).

Neîndeplinirea obligaţiilor poate fi consecinţa unor comportamente pozitive (acţiuni) sau negative (abţineri şi omisiuni). Astfel, acţiunile pot consta, de pildă, în adoptarea unui text contrar dreptului european sau în refuzul intenţionat de a abroga o măsură internă contrarie. Abţinerile sau omisiunile pot consta, de pildă, în întârzieri în transpunerea unei directive sau în necomunicarea de către statele membre către Comisie a măsurilor naţionale de punere în aplicare.

Actul trebuie să fie imputabil statului membru. Din această cauză, noţiunea de stat este interpretată în sens larg de către Curtea de Justiţie, în măsura în care poate fi vorba de toate organismele sale cum sunt guvernul, parlamentul, entităţile federate sau colectivităţile de la nivel substatal etc.

Procedură

Acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor poate fi iniţiată fie de către Comisie, cazul cel mai frecvent întâlnit în practică, fie de către un stat membru:

  • atunci când Comisia iniţiază procedura, trebuie întâi să transmită un aviz motivat statului membru care se presupune că nu a respectat dreptul Uniunii. Dacă, după un anumit termen, statul membru nu şi-a îndeplinit obligaţiile, Comisia poate să introducă împotriva sa, în faţa Curţii de Justiţie, o acţiune în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor.
  • atunci când un stat membru iniţiază procedura, acesta trebuie să sesizeze mai întâi Comisia. Aceasta emite un aviz motivat după ce ascultă argumentele statelor membre în cauză. Statul membru reclamant poate apoi să sesizeze Curtea de Justiţie.

După ce este sesizată şi dacă recunoaşte existenţa unei neîndepliniri a obligaţiilor, Curtea de Justiţie emite o primă hotărâre conţinând măsurile care trebuie adoptate de către statul membru pentru a remedia situaţia. Apoi, în cazul în care Comisia estimează că statul membru nu a adoptat măsurile necesare, ea sesizează Curtea de Justiţie a doua oară. În cazul în care Curtea confirmă că statul membru nu s-a conformat primei sale hotărâri, îi poate impune plata unei amenzi.

Tratatul de la Lisabona a introdus o acţiune în constatare specială în cazul în care un stat membru nu i-a comunicat Comisiei măsurile de transpunere ale unei directive. Într-un astfel de caz, Curtea poate impune o sancţiune financiară statului membru în cauză încă din stadiul primei hotărâri privind existenţa unei neîndepliniri a obligaţiilor.

Repartizarea competenţelor între Curtea de Justiţie şi Tribunal

Doar Curtea de Justiţie este competentă pentru a judeca acţiunile în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor introduse de un stat membru sau de Comisia Europeană.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 08.10.2010

Consultaţi şi

Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii