RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Supremaţia dreptului european

Conform principiului supremaţiei, dreptul european are o valoare superioară faţă de legislaţiile naţionale ale statelor membre. Principiul supremaţiei este valabil pentru toate actele europene care au caracter obligatoriu. Statele membre nu pot aşadar să aplice o normă naţională care ar fi contrară dreptului european.

Principiul supremaţiei garantează superioritatea dreptului european asupra legislaţiilor naţionale. Acesta este un principiu fundamental al dreptului european. La fel ca principiul efectului direct, acesta nu este menţionat în Tratate, însă a fost consacrat de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE).

Definiţie

CJUE a consacrat principiul supremaţiei în hotărârea Costa împotriva Enel din data de 15 iulie 1964. În această hotărâre, Curtea declară că legislaţia emisă de instituţiile europene se integrează în sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate să o respecte. Dreptul european are atunci supremaţie asupra legislaţiilor naţionale. Astfel, dacă o regulă naţională este contrară unei dispoziţii europene, autorităţile statelor membre trebuie să aplice dispoziţia europeană. Dreptul naţional nu este nici anulat şi nici abrogat, însă caracterul său obligatoriu este suspendat.

Curtea a precizat în continuare că supremaţia dreptului european se aplică tuturor actelor naţionale, indiferent dacă acestea au fost adoptate anterior sau ulterior actului european în cauză.

Întrucât dreptul european devine superior dreptului naţional, principiul supremaţiei garantează aşadar o protecţie uniformă a cetăţenilor, prin dreptul european, pe întreg teritoriul UE.

Domeniul de aplicare al principiului

Supremaţia dreptului european asupra legislaţiilor naţionale este absolută. Astfel, toate actele europene care au caracter obligatoriu beneficiază de acest principiu, atât cele din legislaţia primară, cât şi cele din legislaţia secundară.

La fel, toate actele naţionale se supun aceluiaşi principiu, indiferent de tipul acestora: lege, regulament, decizie administrativă, ordonanţă, circulară etc. Este irelevant dacă aceste texte au fost emise de puterea executivă sau de cea legislativă a statului membru. Puterea judiciară se supune, de asemenea, principiului supremaţiei. De fapt, dreptul pe care îl generează, jurisprudenţa, trebuie să respecte dreptul Uniunii.

Curtea de Justiţie a considerat că şi constituţiile naţionale se supun principiului supremaţiei. Astfel, judecătorul naţional nu trebuie să aplice prevederile unei constituţii contrare dreptului european.

Responsabilii de respectarea principiului

La fel ca în cazul principiului efectului direct, Curtea de Justiţie exercită controlul aplicării corecte a principiului supremaţiei. Aceasta sancţionează statele membre care nu îl respectă prin intermediul deciziilor luate în temeiul diferitelor acţiuni prevăzute de tratatele fondatoare, în special acţiunea în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor.

Judecătorul naţional are, de asemenea, obligaţia de a asigura respectarea principiului supremaţiei. După caz, acesta poate să utilizeze procedura întrebărilor preliminare, dacă există îndoieli privind aplicarea acestui principiu. Într-o hotărâre din 19 iunie 1990 (Factortame), Curtea de Justiţie a stabilit că o instanţă naţională, în cadrul pronunţării unei hotărâri preliminare privind valabilitatea unei norme naţionale, trebuie să suspende fără întârziere aplicarea acestei norme, în aşteptarea soluţiei preconizate de Curtea de Justiţie şi a hotărârii pe care instanţa o va lua privind fondul acestei chestiuni.

Ultima actualizare: 01.10.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii