RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acţiunea în anulare

Acţiunea în anulare face parte dintre căile de atac care pot fi exercitate în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene. Prin această acţiune, reclamantul solicită anularea unui act adoptat de către o instituţie, un organ sau un organism al Uniunii Europene.

Acţiunea în anulare este o procedură jurisdicţională exercitată în faţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene (CJUE). Acest tip de acţiune îi permite Curţii să controleze legalitatea actelor adoptate de către instituţiile, organele sau organismele europene. Astfel, Curtea pronunţă anularea actului în cauză, în cazul în care consideră că acesta nu este în conformitate cu dreptul Uniunii Europene (UE).

Acţiunea în anulare poate fi exercitată de către instituţiile europene sau de către persoanele juridice, în anumite condiţii.

Natura acţiunii

Acţiunea în anulare constă într-un control al legalităţii actelor europene, care poate conduce la anularea actului în cauză. Această acţiune poate fi exercitată împotriva:

  • tuturor actelor legislative;
  • actelor adoptate de Consiliu, de Comisie, de Banca Centrală Europeană, de Parlamentul European şi de Consiliul European, în cazul în care aceste acte sunt menite să producă efecte juridice pentru părţi terţe;
  • actelor adoptate de organele sau organismele europene, în cazul în care aceste acte sunt menite să producă efecte juridice pentru părţi terţe;
  • deliberărilor Consiliului guvernatorilor sau ale Consiliului de Administraţie al Băncii Europene de Investiţii, în condiţiile articolului 271 din Tratatul privind funcţionarea UE.

În plus, articolul 263 din Tratatul privind funcţionarea UE exclude din sfera de competenţă a CJUE recomandările şi avizele.

Pe de altă parte, odată ce Curtea de Justiţie este sesizată cu o acţiune în anulare, ea examinează conformitatea actului, în raport cu dreptul UE. Ea poate apoi să pronunţe anularea actului, pe baza a patru motive:

  • în caz de incompetenţă;
  • în caz de încălcare a unor norme fundamentale de procedură;
  • în caz de încălcare a tratatelor sau a oricărei norme de drept referitoare la aplicarea acestora;
  • în caz de abuz de putere.

Reclamanţii

Articolul 263 din Tratatul privind funcţionarea UE diferenţiază mai multe categorii de reclamanţi. În primul rând, articolul are în vedere reclamanţii privilegiaţi. Este vorba despre statele membre, despre Comisie, despre Parlamentul European şi despre Consiliu. Aceşti reclamanţi sunt denumiţi privilegiaţi, întrucât pot să formuleze o acţiune în anulare în faţa CJUE fără a fi nevoiţi să demonstreze un interes de a acţiona.

Persoanele fizice sunt, de asemenea, în măsură să sesizeze CJUE. Acestea constituie categoria reclamanţilor neprivilegiaţi. Spre deosebire de reclamanţii privilegiaţi, persoanele fizice trebuie să demonstreze un interes de a acţiona, pentru a putea solicita anularea unui act european. Astfel, actul contestat trebuie să fie destinat reclamantului sau să îl vizeze în mod direct şi individual.

În plus, unii reclamanţi pot formula acţiuni specifice. Astfel, Curtea de Conturi, Banca Centrală Europeană şi Comitetul Regiunilor sunt în măsură să intenteze acţiuni în anulare împotriva actelor europene care ar aduce atingere prerogativelor lor. De asemenea, Consiliul de Administraţie al Băncii Europene de Investiţii poate contesta deliberările Consiliului guvernatorilor Băncii. În sfârşit, Tratatul de la Lisabona a creat un nou tip de acţiune: parlamentele naţionale şi Comitetul Regiunilor pot de acum înainte să intenteze acţiuni în anulare împotriva actelor pe care le consideră neconforme cu principiul subsidiarităţii.

În plus, reclamanţii au la dispoziţie un termen de două luni pentru a înainta acţiunea în anulare. Acest termen începe să se scurgă fie de la data publicării actului în cauză, fie de la notificarea acestuia reclamantului, fie de la data la care reclamantul a luat la cunoştinţă de actul respectiv.

Anularea actului

Dacă acţiunea este întemeiată, CJUE poate anula actul în întregime sau numai anumite dispoziţii. Actul sau dispoziţiile anulate nu mai produc apoi efecte juridice. În plus, organul sau organismul care a adoptat iniţial actul anulat este obligat să acopere lacunele juridice, în conformitate cu hotărârea pronunţată de CJUE.

Repartizarea competenţelor între Curtea de Justiţie şi Tribunal

Curtea de Justiţie are competenţe pentru:

  • acţiunile formulate de statele membre împotriva Parlamentului European şi Consiliului;
  • acţiunile formulate de o instituţie împotriva unei alte instituţii.

Tribunalul are competenţa de a soluţiona, în primă instanţă, toate celelalte tipuri de recurs şi, în special, acţiunile formulate de persoanele fizice.

Această fişă de sinteză are doar un caracter informativ şi nu urmăreşte să interpreteze sau să înlocuiască documentul de referinţă, care rămâne singurul temei juridic.

Ultima actualizare: 29.10.2010

Consultaţi şi

Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii