RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Acordurile

Acordurile fac parte din legislaţia secundară a Uniunii Europene (UE). Acestea sunt rezultatul unui acord de voinţă între UE şi o ţară terţă sau al unui acord de cooperare între instituţiile europene.

Acordurile împreună cu actele unilaterale constituie legislaţia secundară a Uniunii Europene (UE). Acestea generează drepturi şi obligaţii. Prin acorduri se înţelege rezultatul unui acord de voinţă încheiat între instituţiile europene sau între acestea şi o parte terţă. Astfel, spre deosebire de actele unilaterale, acordurile nu sunt rezultatul unei proceduri legislative sau al voinţei unice a unei instituţii.

De asemenea, tratatele fondatoare prevăd două tipuri principale de acorduri:

  • acordurile internaţionale;
  • acordurile interinstituţionale.

Acordurile internaţionale

Acordurile internaţionale sunt acordurile încheiate între UE, pe de-o parte, şi o ţară sau o organizaţie terţă, pe de altă parte. Articolul 216 (FR) din Tratatul privind funcţionarea UE prezintă cazurile în care UE este abilitată să încheie astfel de acorduri.

De asemenea, acordurile internaţionale au o aplicabilitate obligatorie în întreaga UE. Acordurile internaţionale au o valoare juridică superioară în raport cu actele unilaterale ale legislaţiei secundare, care trebuie, prin urmare, să fie conforme cu primele.

Acordurile interinstituţionale

Acordurile interinstituţionale sunt încheiate între instituţiile europene. Obiectivul acestor acorduri este de a organiza şi facilita cooperarea între instituţii, şi anume între Comisie, Parlament şi Consiliu.

Acest tip de acord este rezultatul unei practici instituţionale, dar a fost consacrat în tratatele fondatoare ale UE doar odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Astfel, articolul 295 din Tratatul privind funcţionarea UE recunoaşte existenţa acordurilor interinstituţionale şi precizează că acestea pot avea, de asemenea, un caracter obligatoriu. Caracterul obligatoriu al acordului depinde de voinţa autorilor actului de a-şi asuma relaţii de obligativitate.

Acordurile interinstituţionale pot lua, de exemplu, forma unor coduri de conduită, linii directoare sau declaraţii.

Ultima actualizare: 27.08.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii