RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Asistenţa alimentară umanitară

Comisia prezintă o nouă strategie pentru încadrarea operaţiunilor umanitare alimentare ale Uniunii Europene în lume. Într-adevăr, nevoile populaţiilor afectate şi condiţiile de intervenţie evoluează, în special din cauza schimbărilor climatice.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European din 31 martie 2010 – Asistenţa alimentară umanitară [COM(2010) 126 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Comisia defineşte cadrul strategic prin care Uniunea Europeană (UE) furnizează asistenţă alimentară în caz de criză umanitară în afara teritoriului său. Această nouă strategie trebuie să permită îmbunătăţirea eficacităţii acţiunilor de asistenţă şi conlucrarea tuturor actorilor implicaţi.

Asistenţa umanitară alimentară are drept obiectiv principal salvarea şi ocrotirea vieţilor, protejarea mijloacelor de subzistenţă şi consolidarea capacităţii de rezistenţă a populaţiilor care se confruntă cu crize alimentare în momentul de faţă sau în viitor. Acţiunile UE vizează totodată atingerea unei serii de obiective specifice:

  • asigurarea disponibilităţii alimentelor adecvate, sigure şi hrănitoare, accesului la acestea şi consumului de astfel de alimente;
  • protejarea producţiei alimentare şi a sistemelor de comercializare;
  • consolidarea sistemului internaţional pentru îmbunătăţirea eficacităţii asistenţei.

Totuşi, operaţiunile nu trebuie să:

  • ducă la dependenţa populaţiilor de sistemul de ajutor;
  • perturbe funcţionarea pieţelor comerciale;
  • expună beneficiarii la riscuri cu ocazia primirii ajutorului;
  • aibă un impact prea important asupra mediului şi a resurselor naturale.

Lansarea operaţiunilor de asistenţă

Comisia poate declanşa un răspuns de asistenţă alimentară umanitară în cazul în care:

  • pragurile de urgenţă ale ratelor de mortalitate sau de malnutriţie acută au fost atinse sau vor fi atinse, conform previziunilor, din cauza unei insuficienţe alimentare;
  • există ameninţări grave pentru viaţa populaţiilor sau riscuri de suferinţă extremă din cauza lipsei mijloacelor de subzistenţă sau a proastelor strategii de adaptare la criză (adică, în special, vânzarea mijloacelor de producţie, migraţiile, practicile de supravieţuire la risc etc.).

Cu toate acestea, Comisia poate interveni încă de la începutul unei crize, fără să aştepte survenirea unor riscuri acute pentru populaţie sau declararea oficială a unui dezastru.

Ea poate, de asemenea, trata situaţiile de insecuritate alimentară cronică, asociind intervenţii umanitare acţiunilor de asistenţă pentru dezvoltare, numai dacă:

  • situaţia prezintă un risc umanitar iminent, de gravitate semnificativă;
  • ceilalţi actori nu pot interveni;
  • acţiunea poate avea un efect pozitiv rapid.

Operaţiunile sunt stopate progresiv pe măsură ce indicatorii revin în mod durabil sub pragurile de urgenţă, dar şi pe măsură ce alţi donatori sau actori non-umanitari sunt capabili să răspundă nevoilor populaţiei pe o perioadă mai lungă de timp.

Nevoile alimentare şi nutritive

Operaţiunile vizează în primul rând furnizarea de alimente în timp util. Cu toate acestea, asistenţa alimentară umanitară permite şi intervenţiile în mai multe sectoare legate de alimentaţie, cum ar fi cele de agricultură şi de sănătate.

În plus, populaţiile trebuie să aibă acces la o alimentaţie sigură şi echilibrată, suficientă din punct de vedere cantitativ şi calitativ. Tipul alimentaţiei propuse trebuie să fie, pe cât posibil, conform cu preferinţele alimentare locale.

Este vorba, în fine, de sensibilizarea populaţiilor la problemele de nutriţie şi la practicile alimentare potrivite.

Strategii complementare

Comisia doreşte să dezvolte legături între asistenţa umanitară, strategia pentru ajutorul de urgenţă, reabilitare şi dezvoltare (LRRD) şi cea pentru reducerea riscurilor de dezastre (DRR). Această abordare necesită un sprijin pe termen lung şi o coordonare eficace între actorii asistenţei umanitare şi ai dezvoltării.

UE promovează, de asemenea, o mai bună colaborare între actorii internaţionali şi consolidarea unei guvernanţe globale.

Context

Prezentul cadru strategic este în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar. El este prezentat în conexiune cu Comunicarea privind securitatea alimentară legată de dezvoltare.

Ultima actualizare: 28.05.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii