RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Orientările UE privind dialogurile în domeniul drepturilor omului cu ţările terţe

Aceste orientări guvernează abordarea Uniunii Europene (UE) pentru lansarea şi desfăşurarea dialogurilor privind drepturile omului cu ţările din afara UE. Obiectivul unor astfel de dialoguri este integrarea problemelor privind drepturile omului în toate aspectele politicilor externe ale UE.

ACT

Orientările UE privind dialogurile în domeniul drepturilor omului cu ţările terţe – Actualizare. Consiliul pentru Agricultură şi Pescuit din 19 ianuarie 2009 [Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) se angajează să integreze drepturile omului în toate aspectele politicilor sale externe. În acest scop, Uniunea ridică problema drepturilor omului în toate dialogurile şi discuţiile pe care le poartă cu ţările din afara UE. De asemenea, Uniunea poate decide (la propria iniţiativă sau la cererea unei ţări din afara UE) să iniţieze un dialog specific privind drepturile omului cu o ţară anume.

Diferite tipuri de dialoguri utilizate de către UE cu ţări din afara UE abordează deja problema drepturilor omului. Printre acestea se numără:

  • dialoguri de ordin general, bazate pe tratate, acorduri sau convenţii sau pe parteneriate strategice;
  • dialoguri structurate axate exclusiv pe drepturile omului;
  • dialoguri ad hoc care integrează subiecte legate de politica externă şi de securitate comună (PESC);
  • dialoguri în contextul relaţiilor speciale pe baza unor puncte de vedere convergente în linii mari.

Dialogurile privind drepturile omului urmăresc o varietate de obiective, în funcţie de situaţia particulară dintr-o ţară, care pot include:

  • discutarea unor chestiuni de interes comun şi întărirea cooperării în cadrul organismelor internaţionale, precum Organizaţia Naţiunilor Unite (ONU);
  • analizarea problemelor în legătură cu drepturile omului în ţara în cauză, colectarea de informaţii şi încercarea de a ameliora situaţia.

Chestiunile care trebuie discutate în dialogurile privind drepturile omului se stabilesc de la caz la caz. Cu toate acestea, anumite chestiuni prioritare trebuie să fie întotdeauna incluse pe ordinea de zi. Acestea cuprind:

  • semnarea, ratificarea şi punerea în aplicare a instrumentelor internaţionale în domeniul drepturilor omului;
  • cooperarea cu procedurile şi cu mecanismele internaţionale în domeniul drepturilor omului;
  • combaterea pedepsei cu moartea,, a torturii şi a tuturor formelor de discriminare;
  • drepturile copiilor, în special ale celor implicaţi în conflicte armate;
  • drepturile femeii;
  • libertatea de exprimare;
  • rolul societăţii civile;
  • protejarea apărătorilor drepturilor omului;
  • cooperarea în domeniul justiţiei internaţionale, în special cu Curtea Penală Internaţională;
  • prevenirea conflictelor şi statul de drept;
  • promovarea proceselor de democratizare şi buna guvernanţă.

Iniţierea dialogurilor şi acorduri privind dialogurile

Decizia de a iniţia un dialog privind drepturile omului cu o ţară din afara UE este luată de către Consiliul UE, în care Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM) joacă un rol central. Această decizie va fi precedată de o evaluare a situaţiei drepturilor omului în ţara în cauză, care ia în considerare:

  • atitudinea guvernului faţă de drepturile omului;
  • angajamentul guvernului de a respecta convenţiile internaţionale relevante;
  • dorinţa guvernului de a coopera cu procedurile ONU;
  • atitudinea guvernului faţă de societatea civilă;
  • dezvoltări ale situaţiei din ţară cu privire la drepturile omului în general.

Evaluarea se bazează pe rapoarte privind subiectul, realizate de organizaţii neguvernamentale (ONG-uri), de ONU şi de alte organizaţii internaţionale, de Parlamentul European şi de Comisie. Obiectivele care trebuie urmărite prin stabilirea dialogului, căile posibile pentru progres şi valoarea adăugată care trebuie câştigată din această abordare trebuie evaluate înainte de a se lua orice decizie privind iniţierea dialogului.

Locul unde se va desfăşura dialogul şi frecvenţa acestuia, precum şi nivelul de reprezentare necesar se vor stabili de la caz la caz. Cu toate acestea, ţara din afara UE în cauză trebuie, în măsura posibilului, să fie reprezentată de membri ai guvernelor, care sunt responsabili cu drepturile omului. UE va fi reprezentată de troică. Societatea civilă poate, de asemenea, să fie implicată în diferitele faze ale dialogului. În mod normal, reuniunile ar trebui să aibă loc în ţara în cauză şi să dureze cel puţin o zi. Dialogurile care au ca scop principal discutarea chestiunilor de interes comun şi/sau întărirea cooperării în domeniul drepturilor omului vor avea loc de preferinţă la Bruxelles. În timpul dialogului, UE poate prezenta ţării din afara UE cazuri individuale, împreună cu cereri de răspuns şi de eliberare a persoanelor în cauză. La sfârşitul dialogului, UE poate publica un comunicat de presă sau poate organiza o conferinţă de presă comună cu ţara în cauză.

Uniunea trebuie să asigure coerenţa între dialogurile bilaterale ale statelor membre UE cu ţările din afara UE şi dialogurile pe care le desfăşoară ea însăşi. Schimburile de informaţii sunt esenţiale în acest scop, în mod ideal prin intermediul reuniunilor ad hoc informale. De asemenea, trebuie să aibă loc schimburi de opinii pentru a evalua coerenţa ajutorului UE, precum utilizarea fondurilor din Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului (IEDDO) În plus, Uniunea trebuie să asigure coerenţa între rezoluţiile pe care le prezintă în cadrul forurilor internaţionale (de ex.: Adunarea Generală a ONU şi Consiliul pentru drepturile omului) şi în dialogurile sale privind drepturile omului.

Evaluarea şi continuarea dialogurilor

Toate dialogurile privind drepturile omului cu ţările din afara UE trebuie să fie evaluate, de preferinţă, o dată la doi ani. Evaluarea se va face de către Preşedinţia UE, sprijinită de Secretariatul Consiliului şi în special de COHOM. Societatea civilă este implicată şi ea în acest exerciţiu. În cazurile individuale, Preşedinţia poate, de asemenea, să recurgă la serviciile unui consultant extern. Evaluarea va lua în considerare obiectivele pe care Uniunea le-a stabilit înainte de începerea dialogului şi valoarea adăugată a dialogului. Progresul realizat în domeniile prioritare ale dialogului şi măsura în care activităţile UE au contribuit la progresul respectiv trebuie, de asemenea, să fie examinate. În funcţie de rezultatul evaluării, UE poate face adaptări, poate decide să continue dialogul aşa cum este sau să îl termine (dacă exigenţele formulate în aceste orientări nu mai sunt respectate sau dacă rezultatele nu sunt satisfăcătoare). De asemenea, se poate suspenda un dialog care s-a dovedit a fi reuşit şi care, prin urmare, a devenit inutil.

Punerea în aplicare a dialogurilor

Continuitatea şi structurile puternice care susţin Preşedinţia Consiliului în activitatea sa de pregătire şi de urmărire sunt esenţiale pentru gestionarea dialogurilor privind drepturile omului. UE ar putea lua în considerare posibilitatea asocierii unei fundaţii sau a unei organizaţii private, specializate în domeniul drepturilor omului, la unul sau mai multe dialoguri. Uniunea se angajează să includă experţi în domeniul drepturilor omului în fiecare dintre delegaţiile sale care participă la dialoguri.

Ultima actualizare: 05.10.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii