RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Orientările UE cu privire la apărătorii drepturilor omului

Aceste orientări vizează îmbunătăţirea sprijinului şi a protecţiei oferite de către Uniunea Europeană (UE) apărătorilor drepturilor omului din ţările din afara UE pentru a le permite să acţioneze liber.

ACT

Garantarea protecţiei – Orientările Uniunii Europene cu privire la apărătorii drepturilor omului . Consiliul Afaceri Generale din 8 decembrie 2008 [Nepublicat(ă) în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Apărătorii drepturilor omului * joacă un rol cheie în apărarea drepturilor fundamentale şi în protejarea victimelor împotriva încălcărilor acestor drepturi prin:

  • punerea în evidenţă a încălcărilor;
  • acordarea de asistenţă juridică, psihologică, medicală sau de altă natură victimelor acestor încălcări;
  • combaterea impunităţii persoanelor responsabile de aceste încălcări;
  • creşterea sensibilizării cu privire la drepturile omului şi la apărătorii lor la nivel naţional, regional şi internaţional.

Cu toate acestea, se întâmplă adesea ca apărătorii drepturilor omului să fie ei înşişi ţintele unor atacuri şi ale unor ameninţări şi ca drepturile lor să fie încălcate. Prin urmare, este important ca siguranţa şi protecţia lor să fie garantate. Acest aspect a constituit întotdeauna o componentă cheie a politicii externe a Uniunii Europene (UE) în domeniul drepturilor omului. Prin intermediul prezentelor orientări, UE vizează îmbunătăţirea în continuare a acţiunii sale în acest domeniu prin politica sa externă şi de securitate comună (PESC).

Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM) al Consiliului şi alte grupuri competente identifică situaţiile în care se face apel la intervenţia UE pe baza rapoartelor:

  • specialiştilorrapoarte periodice ale şefilor misiunilor UE (HoMs) * privind situaţia drepturilor omului în ţările lor de acreditare, care trebuie să includă, de asemenea, informaţii privind situaţia apărătorilor drepturilor omului;
  • recomandări de la şefii misiunilor pe baza reuniunilor lor cu grupurile de lucru locale în domeniul drepturilor omului sau pe baza acţiunii lor urgente la nivel local;
  • rapoarte şi recomandări de la Raportorul special în materie de apărători ai drepturilor omului, de la alţi raportori speciali ai Naţiunilor Unite şi de la organe de aplicare a tratatelor, de la Comisarul pentru drepturile omului din cadrul Consiliului Europei şi de la organizaţii neguvernamentale.

Se apelează la misiunile UE în special pentru:

  • pregătirea strategiilor locale pentru aplicarea orientărilor UE în ţara gazdă;
  • organizarea cel puţin a unei reuniuni anuale între apărătorii drepturilor omului şi diplomaţi pentru a discuta situaţia lor şi politica UE aplicată pentru susţinerea muncii lor;
  • desemnarea unui agent de legătură al UE în materie de apărători ai drepturilor omului pentru a oferi un interlocutor uşor identificabil pentru comunitatea apărătorilor drepturilor omului din ţara gazdă;
  • coordonarea strânsă şi schimbul de informaţii cu privire la apărătorii drepturilor omului;
  • menţinerea de contacte adecvate cu apărătorii drepturilor omului;
  • asigurarea unei recunoaşteri vizibile a apărătorilor drepturilor omului şi a activităţilor acestora prin recurgerea la mass-media, publicitate, vizite sau invitaţii;
  • efectuarea de vizite la apărătorii drepturilor omului aflaţi în detenţie preventivă şi asistarea la procesele acestora.

Orientările prevăd, de asemenea, măsurile care trebuie luate în contextul relaţiilor cu ţările din afara UE şi în forurile multilaterale:

  • Vicepreşedintele Comisiei/Înaltul Reprezentant pentru politica externă şi de securitate comună (PESC), reprezentanţii şi trimişii speciali ai UE sau reprezentanţii Comisiei sau ai ţărilor UE vor participa, în cadrul misiunilor acestora în ţările din afara UE, la reuniuni cu apărătorii drepturilor omului;
  • situaţia apărătorilor drepturilor omului va fi inclusă în dialogul politic cu ţările din afara UE şi cu organizaţiile regionale pe baza unei colaborări strânse cu apărătorii drepturilor omului;
  • şefii misiunilor vor reaminti autorităţilor din ţările din afara UE responsabilitatea pe care o au pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului care sunt în pericol;
  • UE va lucra în strânsă cooperare cu alte ţări angajate în protecţia apărătorilor drepturilor omului, în special în cadrul Consiliului pentru Drepturile Omului şi al Adunării Generale a ONU;
  • UE va recomanda ţărilor supuse evaluării periodice universale să îşi alinieze legislaţia în conformitate cu Declaraţia Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului;
  • UE va promova consolidarea mecanismelor regionale existente şi crearea de mecanisme noi destinate protejării apărătorilor drepturilor omului.

În plus, UE şi ţările sale membre vor susţine proceduri speciale ale Consiliului ONU pentru Drepturile Omului, în special prin:

  • încurajarea ţărilor să accepte din principiu cererile de efectuare a unor vizite în ţara lor în cadrul acestor proceduri speciale;
  • promovarea aplicării mecanismelor tematice ale Naţiunilor Unite de către comunităţile locale care acţionează în domeniul drepturilor omului şi de către apărătorii drepturilor omului;
  • sprijinirea alocării de fonduri suficiente pentru Înaltul Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului.

În sfârşit, orientările oferă măsuri de sprijinire practică a apărătorilor drepturilor omului prin intermediul politicii de dezvoltare, cum ar fi: Instrumentul european pentru democraţie şi drepturile omului, precum:

  • sprijinirea apărătorilor drepturilor omului şi a organizaţiilor neguvernamentale conexe din ţările din afara UE prin consolidarea capacităţilor şi prin intermediul campaniilor de sensibilizare;
  • sprijinirea instanţelor naţionale de protejare a drepturilor omului şi înfiinţarea reţelelor internaţionale de apărători ai drepturilor omului;
  • asigurarea accesului apărătorilor drepturilor omului în ţările din afara UE la resurse din străinătate;
  • programe de educaţie în materie de drepturile omului care promovează Declaraţia Naţiunilor Unite privind apărătorii drepturilor omului;
  • măsuri rapide de sprijin şi protecţie a apărătorilor drepturilor omului aflaţi în pericol în ţări din afara UE.

Supravegherea punerii în aplicare şi continuarea acţiunilor rezultate din prezentele orientări se face de către Grupul de lucru pentru drepturile omului (COHOM) în cooperare cu alte grupuri de lucru relevante ale Consiliului, în special prin:

  • promovarea integrării problemei apărătorilor drepturilor omului în politicile şi în acţiunile pertinente ale UE;
  • examinarea la intervale regulate a punerii în aplicare a acestor orientări, împreună cu rapoarte de progres către Consiliu;
  • examinarea altor posibilităţi de cooperare cu Naţiunile Unite şi cu alte mecanisme internaţionale şi regionale de sprijinire a apărătorilor drepturilor omului.
Termeni-cheie ai actului
  • Apărători ai drepturilor omului: indivizi, grupuri şi organe ale societăţii care promovează şi protejează în mod paşnic drepturile omului şi libertăţile fundamentale universal recunoscute, şi anume drepturile civile, politice, economice, sociale şi culturale, inclusiv drepturile membrilor comunităţilor autohtone.
  • Misiuni UE: ambasade şi consulate ale ţărilor UE şi delegaţiile UE.
Ultima actualizare: 28.09.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii