RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Respectarea şi promovarea valorilor Uniunii

Comisia Europeană sugerează crearea unui cadru de analiză a condiţiilor de punere în aplicare a articolului 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (UE). Comunicarea adoptată în acest scop are drept obiectiv să precizeze clar situaţiile în care trebuie puse în aplicare mecanismele de prevenire şi de sancţionare, care pot fi declanşate în cazul încălcării – sau riscului încălcării – valorilor comune ale Uniunii. Comunicarea conţine, de asemenea, o listă a măsurilor care ar putea fi adoptate în cadrul unei acţiuni preventive.

ACT

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament on Article 7 of the Treaty on European Union – Respect for and promotion of the values on which the Union is based [COM(2003) 606 final – Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 15 octombrie 2003 referitoare la articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană: Respectarea şi promovarea valorilor pe care se întemeiază Uniunea [COM(2003) 606 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Respectarea demnităţii umane şi a drepturilor omului, libertatea, democraţia, egalitatea şi statul de drept sunt valorile comune, consacrate de articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană, pe care se întemeiază Uniunea Europeană (UE).

Respectarea acestor principii reprezintă o condiţie de apartenenţă la Uniune, iar articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), precum şi articolul 354 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) acordă instituţiilor mijloacele prin care să garanteze respectarea acestor valori de către toate statele membre. Articolul 7 TUE instituie astfel un mecanism de prevenire, în cazul riscului încălcării acestor valori comune de către un stat membru, şi un mecanism de sancţionare, în cazul încălcării acestor valori.

Condiţii de aplicare

Punerea în aplicare a articolului 7 TUE presupune anumite condiţii:

  • un „risc clar de încălcare gravă” a valorilor din articolul 2, pentru mecanismul de prevenire. Este vorba, la acest nivel, de o simplă potenţialitate care exclude totuşi riscuri eventuale. Această procedură le permite instituţiilor să avertizeze statul membru în cauză înainte ca riscul să devină realitate;
  • o „încălcare gravă şi persistentă” a valorilor din articolul 2, pentru mecanismul de sancţionare. Este vorba, în acest caz, de situaţia în care riscul devine realitate. Această încălcare trebuie să persiste în timp.

În ambele cazuri, încălcarea trebuie să fie gravă. Acest criteriu va putea fi evaluat în funcţie de obiectul încălcării (populaţia vizată, de exemplu) şi de rezultatul acesteia (încălcarea unei singure valori comune este suficientă pentru activarea mecanismului, dar încălcarea mai multor valori poate fi semnul unei încălcări grave).

Articolul 7 TUE nu se aplică situaţiilor individuale de încălcare a drepturilor fundamentale, care ţin de competenţa instanţelor naţionale, europene şi internaţionale, ci încălcărilor care ating dimensiunile unei probleme sistematice.

Punerea în aplicare

Articolul 7 TUE lasă la latitudinea Consiliului şi a Consiliului European constatarea unei încălcări sau a unui risc de încălcare a drepturilor fundamentale. În plus, Consiliul are posibilitatea, dar nu şi obligaţia, de a impune sancţiuni. Puterile Consiliului şi ale Consiliului European sunt supuse controlului democratic al Parlamentului European, care trebuie să le aprobe deciziile. Controlul Curţii de Justiţie nu vizează în schimb decât procedura.

Prevenirea

Raportul anual al Parlamentului European privind situaţia drepturilor fundamentale în cadrul UE permite stabilirea unui diagnostic precis pentru statele membre. Sunt disponibile, de asemenea, diverse alte surse (organizaţii neguvernamentale, jurisprudenţe regionale şi internaţionale, organizaţii internaţionale etc.). Plângerile individuale adresate Comisiei şi Parlamentului sunt şi ele surse de informare în ceea ce priveşte preocupările cetăţenilor în materie de drepturi fundamentale.

Comisia insistă asupra rolului reţelei de experţi independenţi în materie de drepturi fundamentale şi asupra raportului său anual. Reţeaua a fost între timp integrată în Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene creată în 2007 şi care prezintă în fiecare an un raport privind situaţia drepturilor fundamentale în cadrul UE.

În plus, Comisia întocmeşte, în fiecare an, un raport anual privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Primul raport a fost întocmit pentru anul 2010. Această monitorizare ar trebui să permită detectarea situaţiilor care ar putea duce la încălcări ale drepturilor fundamentale în sensul articolului 7 TUE.

În situaţia ipotetică în care Comisia ar trebui să propună aplicarea articolului 7 TUE împotriva unui stat membru, aceasta ar stabili un acord cu celelalte instituţii, în special Parlamentul European, şi cu statul membru vizat în toate etapele procedurii. Aceste contacte informale ar permite analizarea situaţiei şi obţinerea avizului statului în cauză.

Pentru un schimb suplimentar de informaţii, Comisia sugerează, de asemenea, stabilirea unor contacte cu Consiliul Europei şi în special cu comisarul pentru drepturile omului. Este necesar, în acelaşi sens, un dialog continuu şi regulat cu societatea civilă şi în special cu ONG-urile însărcinate cu protejarea şi promovarea drepturilor fundamentale. Adeseori, prin acţiunile non-comunitare se atrage atenţia publicului asupra unor eventuale încălcări.

În fine, Comisia estimează că ar fi necesară elaborarea unei politici de sensibilizare şi de educare a publicului în materie de drepturi fundamentale.

Context

Tratatul de la Amsterdam (1997) a introdus posibilitatea unei intervenţii a Uniunii, a posteriori, în cazul încălcării grave şi persistente a valorilor comune de către un stat membru. Tratatul de la Nisa (2001) a adăugat un mecanism preventiv în cazul unui risc clar de încălcare gravă. Câteva modificări ale procedurii au fost apoi introduse prin Tratatul de la Lisabona (2007).

ACTE CONEXE

Raport al Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 30 martie 2011 – Raport pe 2010 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene [COM(2011) 160 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 25.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii