RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Combaterea febrei aftoase

Uniunea Europeană (UE) adaptează legislaţia comunitară în domeniul combaterii febrei aftoase bazându-se pe experienţa dobândită în timpul epidemiei care a afectat Regatul Unit al Marii Britanii în 2001. Noua directivă stabileşte măsurile de prevenire, de combatere şi de eradicare a acestei boli. Aceasta descrie etapele necesare pentru redobândirea statutului de „necontaminare cu boala şi infecţia febrei aftoase fără vaccinare”. Principiile regionalizării şi al vaccinării de urgenţă stau la baza strategiei.

ACT

Directiva 2003/85/CE a Consiliului din 29 septembrie 2003 privind măsurile comunitare de combatere a febrei aftoase şi de abrogare a Directivei 85/511/CEE şi a Deciziilor 89/531/CEE şi 91/665/CEE şi de modificare a Directivei 92/46/CEE.

SINTEZĂ

Febra aftoasă este o boală virală nepericuloasă pentru om, însă foarte contagioasă, care afectează în principal animalele ungulate (mamifere erbivore care au copite).

Epidemia care a lovit peste 2 000 de exploataţii britanice în 2001 a provocat pierderi economice semnificative pentru zonele rurale. Măsurile de combatere a febrei aftoase care au avut ca rezultat sacrificarea de urgenţă a efectivelor infectate, restricţiile impuse asupra schimburilor comerciale comunitare, precum şi impactul indirect al epidemiei asupra mediului şi asupra turismului în regiunile afectate au avut un cost ridicat pentru întreaga Comunitate. Pentru a evita reapariţia acestei situaţii, Uniunea adaptează legislaţia actuală pentru a putea combate mai eficient această boală.

OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Această directivă stabileşte:

  • dispoziţiile comunitare minime de combatere şi de eradicare care trebuie aplicate în cazul apariţiei unui focar de febră aftoasă, indiferent de tipul de virus în cauză;
  • anumite măsuri preventive menite să sensibilizeze şi să pregătească mai bine autorităţile competente şi zonele rurale în faţa acestei boli.

Statele membre pot lua măsuri mai severe decât cele prevăzute de această directivă pentru a preveni şi a combate o epidemie de febră aftoasă.

COMBATEREA FEBREI AFTOASE

Notificarea febrei aftoase est obligatorie. Specialiştii care lucrează în contact cu animale din specii predispuse la febra aftoasă trebuie să declare fără întârziere autorităţilor competente sau veterinarului oficial prezenţa, confirmată sau suspectată, a acestei boli.

Măsurile care trebuie puse în aplicare în caz de febră aftoasă

În cazul în care se suspectează un caz de febră aftoasă într-o exploataţie, statele membre se asigură că se aplică măsurile următoare:

  • veterinarul oficial pune în practică mijloacele oficiale de investigaţie: prelevarea probelor şi realizarea examenelor de laborator;
  • autoritatea competentă plasează exploataţia sub supraveghere oficială: se efectuează un recensământ şi se izolează toate animalele, se înregistrează în evidenţe toate produsele de origine animală (lapte, produse lactate, carne, produse din carne, piei brute şi prelucrate, lână, material seminal, embrioni şi ovule, gunoi semilichid, gunoi de grajd, furaje, aşternuturi de paie) şi se efectuează o investigaţie epidemiologică;
  • este interzisă circulaţia animalelor şi produselor de origine animală din sau către exploataţie; circulaţia persoanelor este strict reglementată pentru a împiedica transmiterea virusului febrei aftoase.

În cazul unei densităţi mari a animalelor din specii predispuse la febra aftoasă, al circulaţiei importante de animale sau al întârzierilor în notificarea suspiciunii, autoritatea competentă poate institui o zonă de control temporar în care se aplică măsurile precedente. Interzicerea completă a circulaţiei animalelor într-o zonă care se poate extinde până la întreg teritoriul unui stat membru nu poate depăşi 72 de ore.

Prin informarea Comisiei în prealabil, autoritatea competentă poate pune în aplicare un program de eradicare preventivă care să includă sacrificarea animalelor suspectate că sunt contaminate.

Măsurile care trebuie puse în aplicare în caz de confirmare a unui focar de febră aftoasă

Imediat după confirmarea unui focar de febră aftoasă, statele membre se asigură că măsurile prezentate în continuare sunt aplicate imediat în exploataţia în cauză:

  • toate animalele din speciile predispuse la febra aftoasă deţinute în exploataţie sunt sacrificate la faţa locului. Autoritatea competentă poate decide să fie eliminate şi alte animale prezente;
  • veterinarul oficial asigură prelevarea probelor necesare pentru investigaţia epidemiologică. Această investigaţie trebuie să stabilească cel puţin data izbucnirii focarului de febră aftoasă, posibila sursă a virusului şi să identifice alte exploataţii afectate şi circulaţia persoanelor, a vehiculelor şi a produselor de origine animală;
  • carcasele de animale moarte sau sacrificate sunt prelucrate fără întârziere;
  • toate produsele de origine animală (lapte, produse lactate, carne, produse din carne, piei brute şi prelucrate, lână, material seminal, embrioni şi ovule, gunoi semilichid, gunoi de grajd, furaje, aşternuturi de paie) prezente în exploataţie de la data presupusă a introducerii bolii se tratează astfel încât să se distrugă orice urmă de virus al febrei aftoase;
  • clădirile şi vehiculele utilizate sunt curăţate şi dezinfectate sub supraveghere oficială, astfel încât să se limiteze pe cât posibil efectele nocive asupra mediului.

Aceste măsuri sunt valabile şi în cazul în care se confirmă prezenţa unui focar de febră aftoasă într-un abator, într-un post de control la frontieră sau într-un vehicul de transport. În cazul apariţiei unui caz de febră aftoasă într-un loc care nu este destinat exploatării agricole (laborator sau institut, grădină zoologică, parc natural), se impune luarea tuturor măsurilor de biosecuritate necesare pentru a proteja animalele împotriva infecţiei.

Repopularea exploataţiei poate începe numai după 21 de zile la finalizarea curăţării, în conformitate cu norme stricte şi sub supraveghere veterinară permanentă.

ZONE DE PROTECŢIE ŞI DE SUPRAVEHGERE

Dispoziţiile următoare se aplică imediat după ce se confirmă prezenţa febrei aftoase:

  • autoritatea competentă delimitează, în jurul focarului de febră aftoasă, o zonă de protecţie cu o rază de minimum 3 kilometri şi o zonă de supraveghere cu o rază de minimum 10 kilometri. Aceste zone sunt semnalate cu ajutorul unor panouri de dimensiuni suficiente amplasate la intrarea în acestea;
  • sunt create centre de urgenţă la nivel naţional şi local. Acestea pun în aplicare măsurile de urgenţă pe baza sfaturilor experţilor şi informează instituţiile naţionale şi europene;
  • statele membre colaborează la depistarea tuturor animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă şi a produselor de origine animală derivate.

Măsurile următoare se aplică exploataţiilor situate în zona de protecţie:

  • se realizează o evidenţă a tuturor exploataţiilor şi un recensământ al tuturor animalelor prezente în aceste exploataţii;
  • exploataţiile în cauză sunt supuse în mod regulat unor inspecţii veterinare;
  • animalele din speciile predispuse la febra aftoasă nu ies din exploataţie decât în cazul sacrificării de urgenţă într-un abator situat în afara zonei de protecţie;
  • târgurile, pieţele, expoziţiile de animale ungulate şi inseminarea artificială sunt interzise;
  • transportul animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă este interzis.

Introducerea pe piaţă a cărnii sau a preparatelor din carne de la animale din speciile predispuse la febra aftoasă provenind din zona de protecţie este interzisă. Cu excepţia cazurilor în care produsele sunt supuse unui tratament special şi/sau unui controlul veterinar riguros, această interdicţie este valabilă şi pentru produsele din carne, laptele şi produsele lactate, materialul seminal, ovulele şi embrionii, pieile brute şi prelucrate provenind de la aceste animale şi pentru furaje, nutreţ şi paie. Lâna de oaie, părul de rumegătoare, perii de porc şi alte produse de origine animală provenite de la bovine, caprine şi porcine şi fabricate în zona de protecţie se supun aceloraşi restricţii. În toate cazurile, răspândirea gunoiului de grajd provenind din această zonă este interzisă.

Numai autoritatea competentă este abilitată să acorde derogări specifice de la aceste interdicţii şi să emită certificate suplimentare în cazul schimburilor comerciale intracomunitare.

Statele membre menţin măsurile în vigoare în zona de protecţie până când:

  • trece o perioadă de cel puţin 15 zile de la sacrificarea sau eliminarea tuturor animalelor din exploataţiile afectate de febra aftoasă;
  • se obţin rezultate negative la investigaţia derulată în toate exploataţiile din zona sensibilă.

După anularea măsurilor aplicate în zona de protecţie, dispoziţiile în vigoare în zona de supraveghere continuă să se aplice timp de cel puţin două săptămâni.

În cadrul zonei de supraveghere, se aplică măsurile prevăzute pentru zona de protecţie. Este vorba în special de efectuarea recensământului exploataţiilor şi al animalelor din acestea, de interzicerea transportării animalelor predispuse la febra aftoasă şi de restricţiile privind introducerea pe piaţă a cărnii şi a produselor de origine animală.

Regionalizare

În cazul în care se constată propagarea febrei aftoase, deşi au fost adoptate măsuri de eradicare, statele membre afectate efectuează o investigaţie epidemiologică amănunţită. După obţinerea rezultatelor, acestea regionalizează teritoriul astfel încât să creeze una sau mai multe zone restricţionate şi o zonă necontaminată cu boala. Într-o zonă restricţionată se aplică măsurile următoare:

  • controlarea schimburilor comerciale şi a transportului animalelor şi a produselor derivate;
  • depistarea şi marcarea tuturor produselor din stoc;
  • certificarea specifică a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă şi a produselor obţinute de la aceste animale, prin aplicarea unei mărci de sănătate publică pe produsele adecvate pentru consum în conformitate cu dispoziţiile comunitare în vigoare;
  • depistarea, tratarea şi stocarea, de statele membre, a cărnii proaspete, a laptelui crud şi a produselor lactate provenite de la animale predispuse la febra aftoasă, şi a produselor din zona respectivă după data estimată a introducerii virusului febrei aftoase.

VACCINARE

Statele membre se asigură că utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase este interzisă pe teritoriul lor, cu excepţia cazurilor prevăzute în această directivă.

Comerţul cu animale vaccinate împotriva febrei aftoase este interzis. Atunci când zona de protecţie este anulată, animalele vaccinate care provin din rândul efectivelor testate se pot deplasa în interiorul statului membru, cu condiţia ca o metodă de trasabilitate să garanteze excluderea lor din comerţul comunitar.

Vaccinarea de urgenţă

Decizia de a recurge la vaccinarea de urgenţă îi revine statului membru afectat, la iniţiativa Comisiei sau la cererea unei ţări învecinate expuse, împreună cu statul membru afectat. Trebuie să se îndeplinească cel puţin una dintre următoarele condiţii:

  • prezenţa focarelor este confirmată şi acestea ameninţă să se extindă pe teritoriul statului membru;
  • alte state membre sunt ameninţate din cauza poziţiei geografice a focarelor şi a condiţiilor meteorologice;
  • alte state membre sunt ameninţate din cauza contactelor epidemiologice cu exploataţiile din statul membru afectat;
  • alte state membre sunt ameninţate din cauza poziţiei geografice a unei ţări terţe învecinate şi a condiţiilor meteorologice.

Criteriile privind decizia de aplicare a vaccinării de urgenţă includ cu precădere: densitatea populaţiei şi circulaţia animalelor din specii predispuse la febra aftoasă; probabilitatea de propagare pe cale aeriană a virusului; capacitatea statului membru de a elimina animalele infectate; originea, distribuţia şi curba de incidenţă a focarelor bolii.

Condiţiile de vaccinare includ delimitarea zonei geografice unde are loc aceasta, specia şi vârsta animalelor care vor fi vaccinate, durata campaniei. Animalele tratate sunt clar identificate şi înregistrate şi nu este permis să circule în nicio circumstanţă.

Trei faze distincte se succed între începutul campaniei de vaccinare de urgenţă şi restabilirea statutului de necontaminare cu boala şi infecţia febrei aftoase. Pentru fiecare fază se stabilesc măsuri specifice zonei de vaccinare. Acestea privesc îndeosebi circulaţia animalelor, carnea proaspătă şi alte produse de origine animală, laptele şi produsele lactate, investigaţiile clinice şi serologice şi clasificarea efectivelor.

Vaccinarea preventivă

Statele membre, care practică vaccinarea de protecţie, regionalizează zona de vaccinare dacă este necesar, în strânsă cooperare cu statele membre învecinate. Ele respectă regulile de igienă şi de biosecuritate şi cele specifice zonelor de protecţie şi de supraveghere definite anterior. În cazul vaccinării preventive, se instituie o a doua zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin zece kilometri.

Vaccinarea represivă

Vaccinarea represivă face parte dintr-o strategie de sacrificare sistematică şi imediată şi nu se aplică decât pentru a garanta o răspândire minimă a virusului pe parcursul eliminării animalelor infectate. Statele membre informează Comisia despre decizia lor de a recurge la vaccinarea represivă. Aceasta se practică numai în interiorul zonei de protecţie şi în exploatările clar identificate.

RESTABILIREA STATUTULUI DE NECONTAMINARE CU BOALA ŞI INFECŢIA FEBREI AFTOASE

Un stat membru afectat de o epidemie de febră aftoasă şi al cărui teritoriu a fost regionalizat aplică toate măsurile necesare pentru a-şi restabili statutul anterior de necontaminare cu boala/infecţia febrei aftoase.

Dacă nu a recurs la vaccinare, respectă condiţiile următoare:

  • măsurile de combatere şi de eradicare prevăzute în zonele de protecţie şi de supraveghere au fost eficiente şi pot fi eliminate;
  • este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: recomandările codului de sănătate animală (EN) (FR) al OIE au fost respectate; s-a scurs o perioadă de cel puţin trei luni de la ultima apariţie a unui focar de febră aftoasă.

Dacă s-a recurs la vaccinare, un stat membru îşi restabileşte acest statut în următoarele condiţii:

  • măsurile de combatere şi de eradicare prevăzute în zonele de protecţie şi de supraveghere au fost eficiente şi pot fi eliminate;
  • a aplicat măsurile prevăzute pe parcursul celor trei faze după începutul campaniei de vaccinare;
  • este îndeplinită cel puţin una dintre următoarele condiţii: au fost îndeplinite recomandările codului de sănătate animală al OIE; s-a scurs o perioadă de cel puţin trei luni de la sacrificarea ultimului animal vaccinat şi a fost instituită o supraveghere serologică; s-a scurs o perioadă de cel puţin şase luni de la ultima apariţie a unui focar de febră aftoasă sau de la încheierea vaccinării de urgenţă (dacă aceasta a avut loc ulterior).

MĂSURI PREVENTIVE

Laboratoare şi unităţi care manipulează virusul febrei aftoase viu

Manipularea virusului febrei aftoase viu, a genomului acestuia, a antigenilor săi şi a vaccinurilor produse se efectuează în laboratoare autorizate şi riguros controlate. O listă oficială a acestor unităţi este întocmită şi actualizată în mod regulat.

Fiecare stat membru desemnează un laborator naţional de referinţă, care dispune de resurse materiale şi umane suficiente şi a cărui sarcină principală este de a confirma sau infirma prezenţa febrei aftoase. În plus, acesta coordonează normele şi metodele de diagnosticare pe teritoriul naţional, realizează tipajul antigenic şi caracterizarea genomică pentru orice virus responsabil de o nouă apariţie a bolii. Un laborator naţional de referinţă poate juca acest rol pentru unul sau mai multe state membre. De asemenea, sunt desemnate laboratoare comunitare de referinţă.

Diagnosticarea febrei aftoase

Laboratoarele naţionale utilizează teste şi norme de diagnosticare care respectă exigenţele descrise în „Manualul de teste de diagnostic şi vaccinuri (EN) (FR)” elaborat de OIE. Antigeni standardizaţi, inactivaţi ai celor şapte serotipuri şi suşe virale sunt disponibile la laboratorul mondial de referinţă.

Planuri de intervenţie şi exerciţii de alertă în timp real

Statele membre elaborează un plan de intervenţie precizând măsurile naţionale necesare, care să fie pus în aplicare în cazul apariţiei unui focar de febră aftoasă. Obiectivul planului este menţinerea unui nivel ridicat de conştientizare în privinţa bolii şi a protecţiei mediului. Acesta permite mobilizarea mijloacelor umane şi tehnice necesare şi asigurarea coordonării cu statele membre vecine. Comisia Europeană se pronunţă asupra acestor planuri care sunt reexaminate o dată la cinci ani.

Cel puţin de două ori la cinci ani, au loc exerciţii de alertă în timp real. Ele sunt organizate în strânsă colaborare cu autorităţile competente ale statelor membre vecine. Comisia este informată cu privire la rezultatele acestor exerciţii.

Bănci de antigeni şi vaccinuri

În cadrul planului de intervenţie, statele membre pot constitui sau pot menţine bănci naţionale de antigeni şi vaccinuri, în vederea depozitării cantităţilor de rezervă destinate vaccinărilor de urgenţă, ţinând seama de dispoziţiile Directivei 2001/82 de instituire a unui cod comunitar privind produsele medicinale veterinare.

Prin prezenta directivă se creează o bancă comunitară de antigeni şi vaccinuri. Din considerente de securitate, informaţiile referitoare la cantităţile de antigeni şi la vaccinurile autorizate depozitate sunt confidenţiale. Fabricantul de antigen care are contract cu Comisia trebuie să fie în măsură să furnizeze un milion de doze de vaccinuri în termen de patru zile şi patru milioane de doze în termen de zece zile. Toate statele membre au acces la banca comunitară, pe baza unei cereri. Dacă este în interesul Comunităţii, Comisia poate poate oferi asistenţă unor ţări terţe.

Măsuri suplimentare pentru prevenire şi control

Statele membre se asigură că alimentaţia cu lături a animalelor din speciile predispuse la febra aftoasă este interzisă, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1774/2002 de stabilire a regulilor sanitare privind produsele secundare animale care nu sunt destinate consumului uman.

În cazul în care sunt suspectate animale sălbatice de a fi infectate cu virusul febrei aftoase, statul membru trebuie să confirme sau să infirme prezumpţia de infecţie prin efectuarea unor teste de laborator. De îndată ce se confirmă existenţa unui caz de febră aftoasă la un animal sălbatic, statul membru ia măsurile necesare pentru a limita propagarea bolii şi stabileşte un plan de eradicare a bolii. Eventualii proprietari ai acestor animale şi vânătorii sunt informaţi cu privire la evoluţia situaţiei.

Sancţiuni

Statele membre stabilesc regimul sancţiunilor aplicabile în cazul nerespectării dispoziţiilor naţionale. Eficiente, proporţionale şi cu efect de descurajare, aceste sancţiuni sunt notificate Comisiei cel târziu până la 30 iunie 2004.

ABROGĂRI

Directiva 85/511/CEE şi Deciziile de punere în aplicare 89/531/CEE şi 91/665/CEE se abrogă.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Directiva 2003/85/CE

12.12.2003

30.6.2004

JO L 306 din 22.11.2003

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2003/85/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

PLANURI DE URGENŢĂ

Commission Decision 2007/18/EC of 22 December 2006 approving contingency plans for the control of foot-and-mouth disease pursuant to Council Directive 2003/85/EC [Official Journal L 7 of 12.1.2007] (Decizia Comisiei din 22 decembrie 2006 de aprobare a planurilor de intervenţie pentru combaterea febrei aftoase şi de aplicare a Directivei 2003/85/CE a Consiliului) [Jurnalul Oficial L 7 of 12.1.2007].

VACCINURI ÎMPOTRIVA FEBREI AFTOASE

Decizia 91/666/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1991 privind constituirea rezervelor comunitare de vaccinuri împotriva febrei aftoase [Jurnalul Oficial L 368 din 31.12.1991].
A se vedea versiunea consolidată

Decizia 2001/75/CE a Comisiei din 18 ianuarie 2001 privind testarea siguranţei şi eficacităţii vaccinurilor antiaftoase şi a vaccinurilor împotriva febrei catarale ovine [Jurnalul Oficial L 26 din 27.1.2001].

Decizia 2009/486/CE a Comisiei din 22 iunie 2009 privind achiziţionarea antigenilor virusului febrei aftoase [Jurnalul Oficial L 160 din 23.6.2009].

Ultima actualizare: 23.11.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii