RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Nivelurile maxime pentru unii contaminanţi

Uniunea Europeană (UE) stabileşte nivelurile maxime pentru anumiţi contaminanţi în vederea reducerii prezenţei acestor contaminanţi în produsele alimentare până la nivelurile cele mai scăzute, care să permită utilizarea raţională a bunelor practici de fabricaţie sau agricole. Obiectivul este obţinerea unui nivel ridicat de protecţie a sănătăţii publice, în special a categoriilor de populaţie vulnerabile: copiii, persoanele alergice etc.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiţi contaminanţi din produsele alimentare [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Prezentul regulament stabileşte cantităţile maxime ale unor contaminaţi: nitraţii, micotoxinele * (aflatoxinele, ocratoxina A, patulina şi toxinele de Fusarium), metalele grele (plumbul, cadmiul, mercurul), monoclorpropan-1, 2-diol (3-MCPD), dioxinele şi PCB de tipul dioxinei, hidrocarburile aromatice policiclice (HAP), dar şi staniul anorganic.

Produsele alimentare care prezintă niveluri ale contaminanţilor mai ridicate decât cele specificate în anexa regulamentului nu pot fi introduse pe piaţă.

Aceste limite maxime se referă la părţile comestibile ale produselor alimentare şi se aplică în mod similar produselor alimentare compuse sau prelucrate, uscate sau diluate, eventual prin aplicarea unui factor de concentraţie sau de diluţie sau prin considerarea proporţiilor relative ale ingredientelor în produsul compus.

În plus, Regulamentul stabileşte nivelurile maxime ale unor contaminanţi la nivelul cel mai scăzut care să permită în mod rezonabil bunele practici de fabricaţie sau agricole (ALARA, nivelul cel mai scăzut posibil).

CONTAMINANŢI

Nitraţii

Se găsesc mai ales în legume (spanac, salată).

Anumite state membre sunt autorizate să pună în vânzare temporar pe teritoriul lor spanac şi salată având niveluri de nitraţi peste nivelurile maxime prevăzute în anexa regulamentului, cu condiţia ca aceste cantităţi să fie acceptabile pentru sănătatea publică. Această perioadă de tranziţie permite statelor vizate să ia măsurile necesare în vederea respectării normelor comunitare cât mai rapid posibil.

Nivelurile maxime ale nitraţilor din legume sunt stabilite în funcţie de anotimp.

Doza zilnică admisă (DZA), stabilită prin Comitetul ştiinţific pentru alimentaţie (CSA) este de 3,65 mg/kg greutate corporală.

Aflatoxinele

Sunt substanţe cancerigene genotoxice care se dezvoltă la un nivel ridicat de temperatură şi umiditate.

Metodele de tiraj sau alte tratamente fizice permit reducerea nivelului de aflatoxine pentru anumite produse cum ar fi: arahidele, fructele cu coajă, fructele uscate, porumbul şi orezul.

Prezentul regulament permite niveluri ale aflatoxinelor mai ridicate pentru acele produse, dacă acestea nu sunt destinate consumului uman direct sau nu sunt utilizate ca ingredient al unui produs alimentar.

Ocratoxina A (OTA)

Ocratoxina A (OTA) este o micotoxină produsă de mai multe ciuperci (din speciile „penicillium” şi „aspergillus”), având proprietăţi cancerigene, nefrotoxice, teratogene, imunotoxice şi chiar neurotoxice. De asemenea, ocratoxina a fost asociată cu nefropatia umană.

Ea este prezentă în mod natural în numeroase produse vegetale din lume, cum ar fi în cereale, boabe de cafea, cacao şi fructe uscate.

Prezentul regulament stabileşte nivelurile maxime ale acestei substanţe pentru cereale, produse pe bază de cereale, stafide, cafea prăjită, vin, suc de struguri, mirodenii, lemn dulce şi alimente pentru copii.

Doza săptămânală tolerabilă (DST) de ocratoxină A este de 120ng/kg greutate corporală.

Patulina

Patulina este o micotoxină produsă de mai multe tipuri de ciuperci. Ea se găseşte în sucul de fructe, în special în sucul de mere.

Doza zilnică tolerabilă maximă provizorie pentru această substanţă este de 0,4 µg/kg greutate corporală.

Toxinele de Fusarium

Un tip de ciupercă, Fusarium, produce un număr de micotoxine * din clasa tricotecenelor, precum deoxinivalenoul (DON), nivalenolul (NIV), toxina T-2, toxina HT-2, dar şi un număr de alte toxine (zearalenon şi fumonisin). În general, ciupercile Fusarium sunt prezente pe cerealele cultivate în regiunile temperate din America, Europa şi Asia. Mai multe ciuperci Fusarium care produc toxine pot produce, în grade diferite, două sau mai multe din toxinele menţionate anterior

CSA a adoptat 6 avize prin care a stabilit o doză zilnică tolerabilă (DZT) pentru aceste toxine. S-a stabilit o DZT de deoxinivalenon de 1 µg/kg greutate corporală, o DZT provizorie de 0,2 µg/kg greutate corporală pentru zearalenon, o DZT de 2 µg/kg greutate corporală fumonisin, o DZT provizorie de 0,7 µg/kg greutate corporală pentru nivalenol, o DZT combinată provizorie de 0,06 µg/kg greutate corporală pentru toxinele T-2 şi HT-2 şi un aviz privind grupul de tricotecene.

Ţinând cont de aceste avize ştiinţifice şi de evaluarea dozelor absorbite pe cale alimentară, acest regulament stabileşte nivelurile maxime pentru deoxinivalenon, zearalenon şi fumonisin.

În plus, prezenţa toxinelor T-2 şi TH-2 poate reprezenta o problemă pentru sănătatea publică, aşa cum se indică în acest regulament; în consecinţă, Comisia va elabora o metodă de analiză precisă şi sigură pentru identificarea acestor toxine şi va continua cercetările cu privire la factorii care determină prezenţa acestor toxine în cereale, în special în ovăz.

Plumbul

Absorbţia plumbului poate constitui un risc grav pentru sănătatea publică, deoarece acesta poate încetini dezvoltarea cognitivă, diminua performanţele intelectuale ale copiilor şi creşte tensiunea arterială şi numărul bolilor cardio-vasculare la adulţi.

Cadmiul

Absorbţia cadmiului este, de asemenea, un risc pentru oameni, deoarece acesta poate induce disfuncţie renală, probleme osoase şi probleme de reproducere.

Mercurul

Această substanţă poate afecta dezvoltarea cerebrală a bebeluşilor şi, la niveluri mai ridicate, poate provoca transformări de natură neurologică la adulţi. În general, mercurul contaminează peştii şi produsele din peşte.

Metilmercurul este forma chimică cea mai periculoasă a mercurului.

Monoclorpropan-1,2-diol (3-MCPD)

Această substanţă cancerigenă se formează, în anumite condiţii, în timpul prelucrării produselor alimentare. Ea se poate produce, în special, în timpul fabricării ingredientului alimentar denumit „proteină vegetală hidrolizată”, prin metoda hidrolizei acide.

Adaptarea proceselor de producţie a permis o scădere importantă a prezenţei 3-MCPD în produsul menţionat anterior. Principalele produse alimentare care contribuie cu 3-MCPD la consumul alimentar, au fost sosul de soia şi produsele pe bază de sos de soia.

Doza zilnică tolerabilă (DZT) este de 2 µg/kg greutate corporală.

Dioxinele şi bifenilii policloruraţi (PCB) de tipul dioxinei

Dioxinele şi bifenilii policloruraţi (PCB) de tipul dioxinei sunt substanţe chimice care rezultă de pe urma unor procese naturale (vulcanism, incendierea pădurilor) sau industriale (fabricarea pesticidelor, metalelor sau vopselurilor, albirea hârtiei, incinerarea etc.).

PCB sunt substanţe chimice cu o răspândire largă, deoarece, în trecut, erau utilizate la fabricarea materialelor de construcţii, a lubrifianţilor, a hidroizolaţiilor şi a vopselurilor. Aceste două tipuri de substanţe pot avea efecte grave asupra sănătăţii, printre care se numără cancerul, probleme imunitare şi ale sistemului nervos, leziuni ale ficatului şi sterilitatea.

Doza săptămânală tolerabilă (DST) este de 14 pg de echivalenţi toxici ai Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS-TEQ)/kg greutate corporală.

Hidrocarburile aromatice policiclice (HAP)

O serie de hidrocarburi aromatice policiclice sunt cancerigeni genotoxici. HAP pot contamina produsele alimentare în timpul procesului de afumare şi a procesului de încălzire şi uscare sau prin poluarea mediului, în special la peşte.

Pentru a proteja sănătatea publică, este necesară stabilirea unor niveluri maxime pentru benzo(a)piren în anumite produse alimentare care conţin grăsimi şi uleiuri, precum şi în produsele alimentare la care procesele de afumare sau de uscare pot cauza niveluri ridicate de contaminare. Nivelurile maxime sunt, de asemenea, necesare în produsele alimentare la care poluarea mediului poate cauza niveluri ridicate de contaminare, în special la peşte şi la produsele pescăreşti, spre exemplu în cazul contaminării cauzate de scurgeri de produse petroliere de la nave.

Staniul anorganic

Acest tip de staniu se poate găsi în produsele alimentare şi băuturile ambalate în cutii metalice. La unele grupuri sensibile ale populaţiei, precum copiii, staniul poate provoca iritaţii gastrice.

Pentru alimentele conservate, altele decât băuturile, nivelul maxim a fost stabilit la 200 mg/kg. Pentru băuturile ambalate în cutii metalice, nivelul maxim a fost stabilit la 100 mg/kg.

INTERDICŢII DE AMESTECARE

Produsele alimentare care se încadrează în nivelurile maxime de contaminanţi nu trebuie amestecate cu alte produse care depăşesc aceste niveluri. Graţie acestui raţionament, produsele alimentare ce urmează a fi supuse sortării sau altor tratamente fizice pentru reducerea nivelurilor de contaminare nu trebuie amestecate cu produse alimentare destinate consumului uman care se încadrează în limitele maxime.

REGULI SPECIFICE DE ETICHETARE

Etichetarea arahidelor, a altor fructe oleaginoase, a fructelor cu coajă, a fructelor uscate, a orezului şi a porumbului care sunt introduse pe piaţă ca produse alimentare care urmează a fi supuse sortării sau altor tratamente fizice înainte de a fi oferite consumului uman trebuie să poarte menţiunea: „produsul trebuie supus sortării sau altor tratamente fizice în scopul reducerii contaminării cu aflatoxine înainte de consumul uman sau de utilizarea ca ingredient în produse alimentare".

În plus, etichetarea arahidelor, a altor fructe oleaginoase, a produselor derivate din fructe oleaginoase şi a cerealelor trebuie să indice utilizarea prevăzută şi să menţioneze codul de identificare a lotului (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV). În lipsa unei menţiuni clare referitoare la faptul că destinaţia acestora nu este pentru consum uman, se aplică nivelurile maxime prevăzute în acest regulament.

Nivelurile maxime definite în anexă se aplică şi pentru salata „cultivată în aer liber”.

DEPĂŞIREA LIMITELOR

Aflatoxinele

Arahidele, alte fructe oleaginoase, fructele în coajă, fructele uscate, orezul şi porumbul care nu se încadrează în nivelurile maxime prevăzute în anexa regulamentului pot fi introduse pe piaţă, cu condiţia ca aceste produse alimentare:

  • să nu fie destinate consumului uman; şi
  • să nu depăşească limitele maxime aplicabile produselor destinate sortării înaintea consumului uman.

Nitraţii

Derogările au putut fi acordate anumitor ţări pentru depăşirea nivelului maxim al nitraţilor. Acestea se referă la producţia şi consumul pe teritoriul propriu a produselor precum spanacul proaspăt (Belgia, Irlanda şi Regatul Unit) şi salata (Irlanda şi Regatul Unit).

Dioxinele şi PCB de tipul dioxinei

Prezentul regulament acordă Finlandei şi Suediei o derogare pentru depăşirea dioxinelor şi a PCB de tipul dioxinei până la 31 decembrie 2011 pentru următoarele produse, dar numai pentru producţia şi consumul pe teritoriul propriu al somonului, heringului, chişcarului de râu, păstrăvului de mare, păstrăvului şi icrelor de coregon alb, provenind din zona baltică.

CONTROLUL ŞI MONITORIZAREA

Statele membre au misiunea de a monitoriza şi de a controla nivelul de nitraţi din legume, în special din legumele cu frunze verzi. Ele vor comunica Comisiei rezultatele, până la 30 iunie în fiecare an.

În plus, ele vor comunica Comisiei rezultatele anchetelor efectuate cu privire la prezenţa contaminanţilor în produsele alimentare.

ELIMINAREA STOCURILOR

Acest regulament permite eliminarea stocurilor pentru alimentele care depăşesc nivelurile maxime de contaminanţi care au fost introduse pe piaţă înainte de data intrării în vigoare a limitelor aferente contaminanţilor respectivi.

NIVELURILE MAXIME PENTRU ALIMENTELE DESTINATE COPIILOR

Acest regulament stabileşte nivelurile maxime la un nivel cât mai scăzut posibil în cazul alimentelor pentru copii şi al alimentelor destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică, cu scopul de a proteja această categorie de populaţie vulnerabilă. Aceste niveluri maxime se aplică, de asemenea, produselor alimentare destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică, stipulate de Directiva 2006/125/CE şi de Directiva 2006/141/CE.

Nivelurile maxime pentru sugari şi copii de vârstă mică, conform acestui regulament:

  • nitraţi: 200 mg/kg;
  • aflatoxina B1: 0,10 µg/kg;
  • aflatoxina M1: 0,025 µg/kg;
  • ocratoxina A: 0,50 µg/kg şi acelaşi nivel maxim pentru preparatele dietetice pentru utilizări în scopuri medicale speciale, destinate în special sugarilor;
  • patulină: 10 µg/kg;
  • deoxinivalenol: 200 µg/kg;
  • zearalenon: 20 µg/kg şi acelaşi nivel maxim pentru preparatele pe bază de porumb destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică;
  • fumonisin: 200 µg/kg pentru preparatele pe bază de porumb destinate sugarilor şi copiilor de vârstă mică;
  • plumb: 0,02 mg/kg greutate umedă;
  • staniu anorganic: 50 mg/kg greutate umedă şi acelaşi nivel pentru formulele de început pentru sugari şi formulele de continuare şi pentru produsele alimentare dietetice pentru utilizări în scopuri medicale speciale, destinate în special sugarilor (cu excepţia produselor uscate şi sub formă de praf);
  • benzo(a)piren: 1 µg/kg greutate umedă şi acelaşi nivel maxim pentru preparatele pentru formulele de început pentru sugari şi formulele de continuare şi pentru produsele alimentare dietetice pentru utilizări în scopuri medicale speciale destinate în special sugarilor.
Termeni-cheie ai actului
  • Micotoxine: anumite tipuri de mucegaiuri de origine fungică produc otrăvuri puternice, în special din familia micotoxinelor. Termenul micotoxină vine din cuvântului grec „mycos” care înseamnă ciupercă şi din cuvântul latin „toxicum” care înseamnă otravă. El desemnează substanţele chimice toxice produse de unele mucegaiuri care se dezvoltă pe unele produse alimentare, în special pe cereale.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 1881/2006

9.1.2007.

Aplicabil începând cu 1.3.2007

JO L 364 din 20.12.2006

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1126/2007

30.9.2007

-

JO L 255 din 29.9.2007

Regulamentul (CE) nr. 629/2008

23.7.2008

-

JO L 173 din 3.7.2008

Regulamentul (UE) nr. 165/2010

9.3.2010

-

JO L 50 din 27.2.2010

Modificările şi corecturile succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1881/2006 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

METODE DE PRELEVARE A EŞANTIOANELOR ŞI METODELE DE EFECTUARE A ANALIZELOR

Regulamentul (CE) nr. 333/2007 (controlul oficial al nivelurilor de plumb, cadmiu, mercur, staniu anorganic, 3-MCPD şi benzo(a)piren din produsele alimentare) [Jurnalul Oficial L 88 din 29.3.2007].

Regulamentul (CE) nr. 1883/2006 (de stabilire a metodelor de prelevare de probe şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelului de dioxine şi de PCB-uri asemănători dioxinelor din anumite produse alimentare) [Jurnalul Oficial L 364 din 20.12.2006].

Regulamentul (CE) nr. 1882/2006 (de stabilire a modalităţilor de prelevare de probe şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al nivelurilor de nitraţi din anumite produse alimentare) [Jurnalul Oficial L 364 din 20.12.2006].

Regulamentul (CE) nr. 401/2006 (de stabilire a modalităţilor de prelevare de probe şi a metodelor de analiză pentru controlul oficial al conţinutului de micotoxine din produsele alimentare) [Jurnalul Oficial L 70 din 9.3.2006].
Modificat prin:
Regulamentul (UE) nr. 178/2010 [Jurnalul Oficial L 52 din 3.3.2010].

IMPORTURI

Regulamentul (CE) nr. 1152/2009 al Comisiei din 27 noiembrie 2009 de impunere a unor condiţii speciale aplicabile anumitor produse alimentare importate din anumite ţări terţe din cauza riscurilor de contaminare a produselor respective cu aflatoxine şi de abrogare a Deciziei 2006/504/CE [Jurnalul Oficial L 313 din 28.11.2009].

Ultima actualizare: 25.06.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii