RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Encefalopatiile spongiforme transmisibile (EST)

Uniunea Europeană (UE) stabileşte reguli pentru prevenirea, controlul şi eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile. Obiectivul său este evitarea apariţiei unei noi crize alimentare similară cu cea din anii 1990 şi asigurarea unui nivel ridicat de sănătate publică şi de securitate alimentară.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 999/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 22 mai 2001 de stabilire a unor reglementări pentru prevenirea, controlul şi eradicarea anumitor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Încă de la începutul anilor ’80, apariţia mai multor forme transmisibile de encefalopatie spongiformă (EST) a fost constatată în mod separat la om (boala Creutzfeldt-Jakob şi variantele sale) şi la animale (encefalopatia spongiformă bovină sau ESB).

DOMENIU DE APLICARE

Prezentul regulament stabileşte regulile pentru prevenirea, controlul şi eradicarea encefalopatiilor spongiforme transmisibile la animale. El se aplică producţiei, introducerii pe piaţă şi, în anumite cazuri, exportului animalelor vii şi produselor de origine animală.

Regulamentul nu se aplică:

  • produselor cosmetice, medicamentelor, materiilor prime sau oricăror alte produse de origine animală utilizate în producerea lor;
  • materiilor prime sau oricăror alte produse de origine animală neutilizate în producerea de produse alimentare, hrană pentru animale sau îngrăşăminte;
  • produselor de origine animală destinate expunerii, educaţiei, cercetării ştiinţifice, studiilor speciale sau analizelor, cu condiţia ca acestea să nu fie în cele din urmă consumate sau utilizate de oameni sau de animale;
  • animalelor vii folosite pentru cercetare sau destinate cercetării.

DETERMINAREA STATUTULUI PRIVIND ESB

Comisia stabileşte o ierarhie care clasează statele membre, ţările terţe sau regiunile din cadrul lor în diferite categorii, în funcţie de nivelul de risc asociat cu ESB. Sistemul european de clasificare a ţărilor în funcţie de gradul de risc este similar cu cel recomandat de către Organizaţia Mondială pentru Sănătatea Animală (OIE).

Statutul privind ESB este stabilit pe baza (Anexa II):

  • rezultatelor unei analize de risc pe baza următorilor factori: consumul de către bovine de făină din carne şi oase sau jumări de seu provenite de la rumegătoare; importul de acest tip de făină sau de hrană pentru animale ce pot fi contaminate cu EST; importul de animale sau ovule/embrioni ce pot fi infectate; statutul epidemiologic al ţării sau regiunii în ceea ce priveşte formele de EST la animale; nivelul cunoştinţelor despre structura populaţiei de bovine, ovine şi caprine în zona respectivă; sursa de deşeuri animale, parametrii de prelucrare pentru tratarea acestor deşeuri, precum şi metodele producerii hranei pentru animale;
  • evaluării pe baza unor criterii specifice: rezultatele unei analize de risc care identifică factorii potenţiali de apariţie a ESB şi evoluţia lor în timp; programul educaţional destinat medicilor veterinari, crescătorilor de animale, celor care desfăşoară activităţi de transport, comerţ şi sacrificare a bovinelor; raportarea şi examinarea obligatorie a tuturor bovinelor care prezintă semne clinice de ESB; un sistem de supraveghere şi monitorizare a ESB (păstrarea obligatorie a rapoartelor timp de şapte ani); examinarea în laboratoare aprobate a mostrelor de encefal sau alte ţesuturi prelevate.

Există trei categorii de statut care permit clasificarea unei ţări sau a uneia dintre regiunile sale privind ESB:

  • categoria 1: ţară sau regiuni cu risc de ESB neglijabil;
  • categoria 2: ţară sau regiuni cu risc de ESB controlat;
  • categoria 3: ţară sau regiuni cu risc de ESB nedeterminat.

PREVENIREA FORMELOR DE EST

Sistem de monitorizare

Fiecare stat membru întocmeşte un program anual de monitorizare pentru ESB şi scrapie, care include o procedură de screening care foloseşte analize rapide. Anexa III detaliază sistemul de monitorizare care trebuie întocmit pentru aceste două maladii. În afară de controalele obligatorii pentru toate animalele care prezintă semne suspecte de EST, depistarea rapidă post mortem trebuie să fie efectuată pe:

  • orice bovină cu vârsta de peste 24 de luni destinată consumului uman şi care face obiectul unei sacrificări de urgenţă;
  • orice bovină cu vârsta de peste 30 de luni, sacrificată în condiţii normale în scopul consumului uman sau în cadrul unei campanii de eradicare a ESB;
  • orice bovină cu vârsta de peste 24 de luni care nu este destinată consumului uman, moartă sau sacrificată în cadrul unei epidemii, ca de exemplu febra aftoasă. Statele membre pot face derogare de la aceste dispoziţii în zonele izolate unde densitatea animalelor este scăzută şi strângerea animalelor moarte nu poate fi asigurată. Acestea informează Comisia. Derogarea nu poate include mai mult de 10 % din populaţia bovină a statului respectiv;
  • orice bovină cu vârsta de peste 24 de luni declarată bolnavă în urma unei examinări ante mortem;
  • o cifră anuală de ovine sau de caprine cu vârsta de peste 18 luni sau care au mai mult de doi incisivi permanenţi care au erupt prin gingie, sacrificate cu destinaţia consumului uman. Această dispoziţie se referă la statele membre în care populaţia de ovine sau de caprine este mai mare de 750 000 de indivizi;
  • o cifră anuală de ovine sau de caprine care nu sunt destinate consumului uman şi cu vârsta de peste 18 luni care au mai mult de doi incisivi permanenţi care au erupt prin gingie;
  • orice alt animal. Statele membre pot, astfel, pune în aplicare programe de supraveghere, în special pentru animalele utilizate în fabricaţia produselor lactate, animalele născute în turme infectate cu EST sau născute sau descendente din femele infectate, animalele care au consumat alimente posibil infectate.

Cel târziu la 31 martie a fiecărui an, statele membre prezintă Comisiei un raport anual cu privire mai ales la informaţiile privind numărul de cazuri suspecte pentru fiecare specie de animale şi care sunt supuse unor restricţii de deplasare. În următoarele trei luni după primirea raporturilor, Comisia prezintă un raport consolidat cu privire la situaţia epidemiologică în cadrul Comunităţii.

Statele membre informează de asemenea Comisia şi celelalte state membre cu privire la apariţia pe teritoriul lor a altor cazuri de EST, în special acele cazuri detectate la animalele ale căror genotipuri sunt rezistente la boală. Genotipul proteinei prion este stabilit pentru fiecare caz pozitiv de EST la ovine.

Interdicţii privind hrana animalelor

Regulamentul interzice utilizarea de proteine animale şi de alimente pentru animale care conţin proteine de origine animală în alimentaţia rumegătoarelor. În cadrul alimentaţiei animalelor crescute, cu excepţia animalelor carnivore cu blană, este interzisă utilizarea proteinelor animale transformate, a gelatinei provenind de la animale rumegătoare, a produselor provenite din sânge, a proteinelor hidrolizate, a fosfaţilor dicalcici şi tricalcici de origine animală.

Aceste interdicţii nu se aplică utilizării alimentelor şi proteinelor următoare care, dacă este cazul, sunt transformate conform dispoziţiilor Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele de origine animală care nu sunt destinate consumului uman:

  • în alimentaţia animalelor care nu sunt rumegători, făina din peşte, proteinele hidrolizate derivate de la animale care nu sunt rumegătoare şi din pielea şi stratul epidermic al rumegătoarelor, fosfaţii dicalcici şi tricalcici;
  • în alimentaţia rumegătoarelor: laptele, produsele lactate şi colostrul, ouăle şi produsele avicole, gelatina derivată de la animale care nu sunt rumegătoare, făina din peşte, atunci când acestea sunt utilizate pentru producerea substitutelor de produse lactate care intră exclusiv în alimentaţia rumegătoarelor tinere;
  • în alimentaţia peştilor: produsele pe bază de sânge şi făina pe bază de sânge derivate de la animale care nu sunt rumegătoare.

Începând de la 1 noiembrie 2003, statele membre comunică celorlalte state membre şi Comisiei lista actualizată a abatoarelor agreate de către Uniunea Europeană şi care nu sacrifică rumegătoare. Acestea comunică, de asemenea, o listă a instituţiilor autorizate cu producerea hranei pentru animale şi proteinelor detaliate anterior.

Exportul către o ţară terţă a proteinelor animale transformate provenind de la rumegătoare şi a produselor care conţin astfel de proteine trebuie să fie efectuat în conformitate cu legislaţia în vigoare pe teritoriul Uniunii Europene. În prealabil şi în scris, ţara terţă destinatară se angajează să utilizeze şi/sau să exporte mai departe produsele cu respectarea utilizării finale de destinaţie a acestor produse. Statul membru care autorizează exportul informează celelalte state membre şi Comisia cu privire la acest lucru.

Materiale cu riscuri specifice

În afară de stabilirea procedurilor de eliminare a materialelor cu riscuri specifice (MRS), prezentul regulament defineşte şi natura lor specifică pentru ţările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB:

  • în ceea ce priveşte bovinele:
    1. craniul, cu excepţia mandibulei, inclusiv creierul şi ochii şi măduva spinării la bovinele cu vârsta de peste 12 luni;
    2. coloana vertebrală, cu excepţia vertebrelor caudale, apofizelor spinoase transversale ale vertebrelor, toracice şi lombare, precum şi a aripilor sacrumului, dar incluzând ganglionii rahidieni proveniţi de la bovine cu vârsta de peste 30 luni precum şi amigdalele, intestinele de la duoden la rect şi mezenteriul bovinelor de orice vârstă;
  • în ceea ce priveşte ovinele şi caprinele:
    1. craniul, inclusiv encefalul şi ochii, amigdalele şi măduva spinării la ovinele şi caprinele cu vârsta de peste12 luni sau care au un incisiv permanent care a erupt prin gingie, precum şi splina şi ileonul la ovinele şi caprinele de orice vârstă.

Statele membre care prezintă un risc neglijabil de ESB continuă să fie supuse obligativităţii de a elimina MRS.

Pentru ţările sau regiunile care prezintă un risc controlat sau nedeterminat de ESB, oasele provenind de la bovine, ovine şi caprine nu vor fi utilizate pentru producerea de carne separată pe cale mecanică. Carnea provenind de pe capul şi din coloana vertebrală a bovinelor cu vârsta de peste 30 de luni, precum şi limba bovinelor de orice vârstă sunt recoltate conform unor metode specifice.

Materialele cu risc specificate sunt reţinute în abatoare, în centre de extragere a coloanei vertebrale a bovinelor şi, dacă este cazul, în centrele agreate prezentate în Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 privind subprodusele secundare de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. În procesul de eliminare, toate MRS sau produsele lor derivate sunt marcate cu ajutorul unei pete de vopsea sau al unui marker. Este sunt utilizate şi distruse în conformitate cu regulamentul (CE) nr. 1069/2009. Statele membre efectuează controale oficiale frecvente pentru a verifica aplicarea acestor dispoziţii şi se asigură că sunt luate măsuri în scopul de a evita contaminarea întregii filiere.

Programe de formare

Statele membre trebuie să asigure faptul că personalul autorităţii competente, din laboratoarele de diagnosticare, din institutele de agricultură şi de medicină veterinară, precum şi medicii veterinari oficiali, personalul din abatoare şi crescătorii posedă formarea necesară pentru a interpreta semnele clinice şi epidemiologice ale EST. În acest sens, Comisia poate acorda un sprijin financiar.

CONTROLUL ŞI ERADICAREA FORMELOR DE EST

Măsuri privind animalele suspecte ca fiind infectate cu o formă de EST

Fără a aduce atingere dispoziţiilor europene privind notificarea bolilor, statele membre se asigură ca fiecare caz de animal suspect de contaminare cu EST să fie notificat autorităţilor competente. Ele aduc la cunoştinţă în mod regulat cazurile notificate celorlalte state membre şi Comisiei.

Orice animal suspect de contaminare cu EST este fie supus unei restricţii oficiale de deplasare până la sosirea rezultatelor clinice şi epidemiologice, fie eliminat în vederea unei examinări în laborator, sub control oficial. Toate celelalte rumegătoare din turmă sunt, de asemenea, supuse unei restricţii oficiale de deplasare până la sosirea rezultatelor.

Dacă există riscul ca un animal suspect să fi fost expus la EST în cadrul unei alte turme decât cea în care a fost detectat riscul, autoritatea competentă poate decide ca să fie supus unei restricţii de deplasare numai animalul suspect şi poate, de asemenea, pune sub observaţie şi alte turme.

Măsuri ulterioare confirmării prezenţei unei forme de EST

În cazul în care prezenţa unei forme de EST este confirmată oficial, se aplică următoarele măsuri:

  • se efectuează o investigaţie în scopul identificării originii posibile a bolii, precum şi a tuturor animalelor şi produselor derivate expuse riscului de contaminare;
  • în cazul în care forma de EST a fost confirmată la o bovină, sacrificarea şi distrugerea completă a indivizilor din specia bovină identificaţi ca fiind expuşi riscului în cadrul investigaţiei (în special animalele aparţinând turmei în care s-au născut sau de hrănire a animalului infectat). Statul membru poate decide să amâne sacrificarea şi distrugerea animalelor până la sfârşitul existenţei lor productive atunci când este vorba de tauri de reproducere destinaţi colectării de spermă, cu condiţia să fie posibilă asigurarea distrugerii acestora după ce survine moartea lor;
  • în caz de confirmare a ESB la o ovină sau o caprină, sacrificarea şi distrugerea completă a tuturor indivizilor de ovine şi caprine din turmă;
  • în caz de confirmare a unei forme de EST la o ovină sau o caprină, cu excepţia ESB, sacrificarea şi distrugerea completă a tuturor indivizilor de ovine şi caprine din turmă sau, şi numai dacă este vorba de ovine, sacrificarea şi distrugerea selectivă a indivizilor care prezintă genotipuri sensibile la EST. Dacă animalul infectat provine dintr-o altă turmă, statul membru poate decide aplicarea de măsuri de eradicare în turma de origine, pe lângă sau în locul celei în care a fost depistat animalul infectat.

Până la sosirea rezultatelor investigaţiei, turma în care a fost efectuată confirmarea de infecţie se află sub strictă supraveghere şi orice deplasare a animalelor sensibile (şi a produselor de origine animală) spre sau în provenienţă din această turmă trebuie să fie autorizată cu rigurozitate de către autoritatea competentă. Această măsură garantează o identificare şi o trasabilitate eficace a deplasării animalelor (sau a produselor derivate). Dacă se descoperă că turma în care a fost confirmată forma de EST nu este cea în care animalul a fost expus agentului responsabil de infectarea cu EST, autorităţile pot pune sub supraveghere mai multe turme, pe lângă cea în care a fost depistat animalul. Pot fi acordate derogări de la aceste reguli generale.

Proprietarii care au pierdut animale sau produse de origine animală primesc în cel mai scurt timp indemnizaţii compensatorii.

Statele membre elaborează linii directoare care precizează măsurile naţionale care trebuie aplicate, precum şi competenţele şi responsabilităţile în cazul prezenţei unei forme de EST.

INTRODUCEREA PE PIAŢĂ, IMPORTUL ŞI EXPORTUL

Animale vii, sperma, embrionii şi ovulele provenite de la acestea

Atunci când importul lor, introducerea lor pe piaţă sau exportul lor este autorizat, animalele vii şi embrionii şi ovulele lor sunt însoţite de certificate sanitare corespunzătoare. În cazul ovinelor şi a caprinelor, certificatele atestă faptul că acestea provin din turme în care nu a fost depistat niciun caz de scrapie sau, atunci când este vorba de ovine, că acestea au un genotip rezistent la EST.

Este interzisă introducerea pe piaţă a ultimei generaţii de descendenţi, născuţi din femele bovine, ovine şi caprine infectate cu EST începând din anul care precede apariţia primelor semne clinice ale bolii.

Introducerea pe piaţă şi importul produselor de origine animală

Prezentul regulament impune un nivel ridicat de securitate cu privire la ESB. Acesta solicită aplicarea, în cadrul importurilor de carne de bovine în Uniunea Europeană a aceloraşi măsuri ca cele aplicate în interiorul Uniunii, cu excepţia ţărilor terţe care prezintă un risc de ESB neglijabil. De exemplu, interzice importurile de materiale cu riscuri specifice sau produse pe bază de carne ce conţine MRS care provin din ţări terţe cu risc de ESB controlat. Ţările terţe respective trebuie, deci, să se asigure că tehnicile de sacrificare a animalelor sunt conforme cu regulile europene.

Asemenea reguli se aplică, de asemenea, unei liste de produse de origine bovină, ovină şi caprină provenind din ţări terţe: grăsimile topite, gelatina, hrana pentru animalele de companie, oasele şi produsele pe bază de oase, materiile prime pentru fabricarea hranei pentru animale.

Măsuri de salvgardare

Regulamentul prevede măsuri de salvgardare care pot fi utilizate pentru schimburile intraeuropene şi schimburile cu ţările terţe. Aceste măsuri sunt în principal extrase din directive existente în acest sens (mai ales Directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 91/496/CEE şi 97/78/CE). Există mai multe asemenea directive. De exemplu, dacă un stat membru importator constată, în cadrul controalelor oficiale, prezenţa unei boli care reprezintă o ameninţare gravă pentru sănătatea umană sau animală, autorităţile pot lua măsuri mai restrictive, inclusiv punerea în carantină a animalelor respective. Comisia poate, de asemenea, să ia asemenea măsuri.

Laboratoare de referinţă, prelevare de probe, testare şi verificare

Pentru a asigura uniformitatea analizei ştiinţifice şi rezultate fiabile, sunt desemnate laboratoare de referinţă naţionale şi europene. Dacă este necesar, experţii din cadrul Comisiei pot verifica buna funcţionare a instalaţiilor acestora.

Laboratoarele naţionale de referinţă sunt principalele responsabile cu verificarea metodelor de diagnosticare utilizate în laboratoarele regionale şi coordonarea lor în cadrul statului membru. Ele cooperează cu laboratorul european de referinţă.

Un stat membru care nu posedă un laborator naţional de referinţă trebuie să poată apela la un laborator european de referinţă sau la cel al unui alt stat membru.

Laboratorul european de referinţă coordonează, împreună cu Comisia, metodele de diagnosticare a formelor de ESB în cadrul statelor membre şi contribuie la identificarea focarelor de EST. Acesta facilitează formarea experţilor ştiinţifici, în vederea unei armonizări a tehnicilor de diagnosticare în cadrul Comunităţii.

Metodele de analiză şi de prelevare de probe utilizate respectă normele stabilite în cadrul manualului Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor. Acestea se referă, printre altele, la procedurile care trebuie să fie utilizate în cazul animalelor suspecte şi în cadrul programului anual de supraveghere.

Dispoziţii instituţionale

Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanţul alimentar şi sănătatea animală şi de către comitetele ştiinţifice corespunzătoare în ceea ce priveşte măsurile care ar putea avea un impact asupra sănătăţii publice.

REFERINŢE

ActData intrării în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 999/2001

1.7.2001

-

JO L 147 din 31.5.2001

Act(e) de modificareData intrării în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1128/2003

18.7.2003

-

JO L 160 din 28.6.2003

Regulamentul (CE) nr. 932/2005

1.7.2005

-

JO L 163 din 23.6.2005

Regulamentul (CE) nr. 1923/2006

19.1.2007

-

JO L 404 din 30.12.2006

Regulamentul (CE) nr. 220/2009

20.4.2009

-

JO L 87 din 31.3.2009

Modificările şi corecturile succesive ale aduse Regulamentului (CE) nr. 999/2011 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Decizia 2007/453/CE a Comisiei din 29 iunie 2007 de stabilire a statutului privind ESB al unui stat membru, al ţărilor terţe sau al uneia dintre regiunile acestora în funcţie de riscul de contaminare cu ESB [Jurnalul Oficial L 172 din 30.6.2007].

Decizia 2002/1003/CE a Comisiei din 18 decembrie 2002 de stabilire a cerinţelor minime privind studierea genotipurilor proteinei prion la rasele ovine [Jurnalul Oficial L 349 din 24.12.2002].
Cel târziu la data de 1 iulie 2003, fiecare stat membru realizează un studiu al genotipului proteinei prion pentru fiecare dintre rasele de ovine indigene sau care formează o populaţie importantă pe teritoriul său. Acesta prezintă Comisiei un raport cel târziu la data de 1 octombrie 2003.

Comunicare a Comisiei din 16 iulie 2010 intitulată: „Foaie de drum nr. 2 pentru EST – Document de strategie privind encefalopatiile spongiforme transmisibile pentru 2010-2015” [COM(2010) 384 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Majoritatea acţiunilor pe termen scurt şi mediu cuprinse în prima foaie de drum pentru EST au fost îndeplinite cu succes şi tendinţa pozitivă deja observată în anul 2005 cu ocazia epidemiei de ESB s-a menţinut până în prezent. Obiectivul care trebuie îndeplinit în următorii ani este continuarea revizuirii măsurilor, garantând în acelaşi timp un nivel ridicat de siguranţă a alimentelor. Regulile privind EST sunt şi vor continua să fie modificate în mod progresiv, sprijinindu-se pe date ştiinţifice solide. UE este pe cale să înlăture definitiv ESB în cadrul populaţiei de bovine; totuşi, trebuie să continue să supravegheze situaţia în caz de posibilă resurgenţă a ESB sau în cazul apariţiei unui nou agent EST în rândurile populaţiei de bovine. Reexaminarea trebuie să se concentreze îndeosebi pe avize ştiinţifice şi pe probleme tehnice privind controlul şi punerea în aplicare a noilor măsuri.

Comunicare a Comisiei din 15 iulie 2005 intitulată: „Foaie de drum pentru EST” [COM(2005) 322 – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 17.05.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii