RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene

Uniunea Europeană (UE) îşi propune să combată frauda care afectează cheltuielile şi veniturile comunitare, prin adoptarea unor măsuri adecvate de drept penal, cum ar fi incriminarea fraudei, sancţiunile penale, răspunderea penală a conducătorilor de întreprinderi şi normele privind competenţa.

ACT

Actul Consiliului din 26 iulie 1995 de elaborare a Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene [Jurnalul Oficial C 316 din 27.11.1995].

SINTEZĂ

Prin acest act, Consiliul a elaborat o convenţie pentru a combate frauda care aduce atingere intereselor financiare ale Comunităţilor Europene. În temeiul convenţiei, frauda în materie de cheltuieli * şi venituri * trebuie să fie pasibilă de sancţiuni penale efective, proporţionale şi disuasive în fiecare ţară a Uniunii Europene (UE).

În baza convenţiei, fiecare stat membru trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura că astfel de acţiuni, precum şi participarea, instigarea sau tentativa de comitere a unor astfel de acţiuni sunt pasibile de sancţiuni penale efective, proporţionale şi disuasive. În caz de fraudare gravă, aceste sancţiuni penale trebuie să includă pedepse privative de libertate care pot duce la extrădare.

De asemenea, fiecare ţară a UE trebuie să ia măsurile necesare pentru a permite ca conducătorii de întreprinderi sau orice persoană care are putere de decizie sau de control în cadrul unei întreprinderi să poată fi declaraţi răspunzători în temeiul dreptului penal, în conformitate cu principiile definite de dreptul intern, în cazul unor fraude care afectează interesele financiare ale Comunităţilor Europene.

Fiecare ţară membră a UE trebuie să ia măsurile necesare pentru a-şi stabili competenţa cu privire la infracţiunile determinate în conformitate cu obligaţiile care decurg din convenţie.

În cazul în care frauda reprezintă o infracţiune penală şi afectează cel puţin două state membre ale UE, acestea trebuie să coopereze efectiv pentru ancheta, urmărirea judiciară şi executarea sancţiunilor impuse, de exemplu, prin asistenţă judiciară reciprocă, extrădare, transferul acţiunilor judiciare sau executarea sentinţelor pronunţate în alt stat membru.

În cazul unor diferende între ţările UE legate de interpretarea sau aplicarea convenţiei, cazul trebuie mai întâi să fie examinat în cadrul Consiliului. Dacă acesta nu găseşte o soluţie în termen de şase luni, o parte la diferend poate sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene. Curtea de Justiţie este, de asemenea, competentă în diferendele dintre statele membre şi Comisie.

Context

Adoptate în cadrul titlului VI din Tratatul privind Uniunea Europeană (în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona la 1 decembrie 2009 dispoziţiile intră acum sub incidenţa titlului V din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene), convenţia şi protocoalele la aceasta sunt menite să creeze o bază juridică comună pentru protecţia penală a intereselor financiare ale Comunităţilor Europene.

Convenţia a intrat în vigoare la 17 octombrie 2002, alături de primul protocol la aceasta şi de protocolul privind interpretarea convenţiei de către Curtea de Justiţie. Al doilea protocol a intrat în vigoare la 19 mai 2009. Convenţia şi protocoalele la aceasta sunt deschise adeziunii oricărei ţări care aderă la Uniunea Europeană.

Termeni-cheie ai actului
  • Fraudă în materie de cheltuieli: orice act sau omisiune deliberată care implică utilizarea sau prezentarea unor declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete, care are ca efect însuşirea sau reţinerea ilicită a unor fonduri provenite din bugetul general al Comunităţilor Europene sau din bugetele gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora, precum şi necomunicarea unor informaţii prin care se încalcă o obligaţie specifică, având acelaşi efect; deturnarea unor astfel de fonduri în alte scopuri decât cele pentru care au fost iniţial acordate.
  • Fraudă în materie de venituri: orice act sau omisiune deliberată care implică utilizarea sau prezentarea unor declaraţii ori documente false, incorecte sau incomplete, care are ca efect diminuarea ilicită a resurselor bugetului general al Comunităţilor Europene sau ale bugetelor gestionate de Comunităţile Europene sau în numele acestora, precum şi necomunicarea unor informaţii prin care se încalcă o obligaţie specifică, având acelaşi efect; detunarea unui beneficiu obţinut în mod legal, având acelaşi efect.

ACTE CONEXE

Actul Consiliului din 19 iunie 1997 de elaborare a celui de-al doilea protocol la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene [Jurnalul Oficial C 221 din 19.7.1997].
Protocolul se referă la răspunderea persoanelor juridice, confiscare, spălarea banilor, precum şi cooperarea între statele membre şi Comisie în scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi a datelor conexe cu caracter personal. Protocolul a intrat în vigoare la 19 mai 2009.

Actul Consiliului din 29 noiembrie 1996 de elaborare, în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, a Protocolului privind interpretarea de către Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, prin intermediul unor hotărâri preliminare, a Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene [Jurnalul Oficial C 151 din 20.5.1997].
Protocolul permite instanţelor naţionale să sesizeze Curtea de Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri preliminare de interpretare a Convenţiei privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi a protocoalelor la aceasta. Acesta a intrat în vigoare la 17 octombrie 2002.

Actul Consiliului din 27 septembrie 1996 de elaborare a unui protocol la Convenţia privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene [Jurnalul Oficial C 313 din 23.10.1996].
Protocolul se axează pe definirea conceptelor de „funcţionar” şi „corupţie activă şi pasivă”, precum şi pe armonizarea sancţiunilor pentru faptele de corupţie. Un raport explicativ referitor la acest protocol a fost adoptat la 19 decembrie 1997. Protocolul a intrat în vigoare la 17 octombrie 2002.

Decizia 2008/40/JAI a Consiliului din 6 decembrie 2007 privind aderarea Bulgariei şi a României la Convenţia elaborată în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, privind protejarea intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, la Protocolul din 27 septembrie 1996, la Protocolul din 29 noiembrie 1996 şi la cel de-al doilea Protocol din 19 iunie 1997 [Jurnalul Oficial L 9 din 12.1.2008].
Prin această decizie, Bulgaria şi România aderă la convenţie şi la protocoalele aferente.

Rapoarte

Second Report from the Commission – Implementation of the Convention on the Protection of the European Communities' financial interests and its protocols (Al doilea raport al Comisiei referitor la punerea în aplicare a Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi a protocoalelor la aceasta) [COM(2008) 77 – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
În continuarea primului raport elaborat în 2004, Comisia examinează progresele realizate de cele 27 de ţări membre ale UE în ratificarea şi punerea în aplicare a instrumentelor menite să protejeze interesele financiare ale Comunităţilor Europene. Raportul subliniază problemele rezultate din frecventele întârzieri în ratificare şi cazurile de transpunere incorectă.

Report from the Commission – Implementation by Member States of the Convention on the Protection of the European Communities' financial interests and its protocols (Raportul Comisiei referitor la punerea în aplicare de către statele membre a Convenţiei privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene şi a protocoalelor la aceasta) [COM(2004) 709 – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Raportul se axează pe punerea în aplicare a convenţiei şi a protocoalelor aferente de către cele 15 ţări membre ale UE, înaintea extinderii din 1 mai 2004. Raportul consideră că s-au realizat progrese în ceea ce priveşte protecţia penală a intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, datorită dispoziţiilor naţionale adoptate de statele membre, dar deplânge faptul că niciunul dintre acestea nu a luat toate măsurile necesare pentru a se conforma pe deplin convenţiei. Comisia recomandă Consiliului să invite statele membre să îşi intensifice eforturile pentru consolidarea legislaţiei naţionale în materie penală şi pentru a ratifica, fără întârziere, cel de-al doilea protocol.

Ultima actualizare: 11.03.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii