RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală

Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală nu a făcut până în prezent obiectul niciunei armonizări la nivel european. Directiva are, de asemenea, drept obiectiv armonizarea legislaţiei statelor membre pentru a asigura un nivel echivalent de protecţie a proprietăţii intelectuale în cadrul pieţei interne. Respectarea drepturilor de proprietate intelectuală nu a făcut până în prezent obiectul niciunei armonizări la nivel european.

ACT

Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind măsurile şi procedurile care vizează respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.

SINTEZĂ

Până în prezent, acţiunea Comunităţii Europene (CE) în domeniul proprietăţii intelectuale s-a axat în principal pe armonizarea dreptului material naţional şi crearea unui drept unitar la nivel comunitar. Astfel, au fost armonizate unele drepturi naţionale de proprietate intelectuală, cum ar fi mărcile, desenele şi modelele, brevetele de invenţii biotehnologice şi anumite aspecte ale drepturilor de autor şi drepturilor conexe. Acţiunea Comunităţii s-a axat, de asemenea, pe crearea unor drepturi unitare la nivel comunitar, valabile imediat pe întreg teritoriul CE, cum ar fi marca comunitară şi, mai recent, desenele sau modelele comunitare. De altfel, în prezent au loc discuţii la nivelul Consiliului de Miniştri privind crearea unui brevet comunitar.

Dar, dacă armonizarea progresivă a dreptului material de proprietate intelectuală a permis facilitarea liberei circulaţii între statele membre şi transparentizarea normelor aplicabile, mijloacele prin care se impune respectarea drepturilor de proprietate intelectuală nu au făcut până acum obiectul unei armonizări. Acesta este obiectivul prezentei directive.

Contrafacerea şi pirateria şi, în general, încălcările drepturilor de proprietate intelectuală sunt fenomene care se extind pe o scară tot mai largă, căpătând în prezent o dimensiune internaţională. Ele reprezintă din această cauză o ameninţare serioasă la adresa economiilor naţionale. În interiorul pieţei unice europene, aceste fenomene exploatează în special disparităţile naţionale în ceea ce priveşte mijloacele de protejare a drepturilor de proprietate intelectuală. Altfel spus, produsele contrafăcute şi piratate sunt mai degrabă vândute în ţările care reprimă mai puţin eficient decât altele contrafacerea şi pirateria.

Obiective

Obiectivul principal al directivei este să asigure un nivel echivalent de protecţie a proprietăţii intelectuale în statele membre, dar există şi alte obiective vizate, printre care:

  • promovarea inovaţiei şi a competitivităţii întreprinderilor. Dacă pirateria şi contrafacerea nu sunt sancţionate în mod eficient, există riscul ca aceste fenomene să ducă la o pierdere a încrederii agenţilor economici faţă de piaţa internă. Această situaţie ar descuraja creatorii şi inventatorii şi ar pune în pericol inovaţia şi creaţia în cadrul Uniunii;
  • salvgardarea locurilor de muncă în Europa. Pe plan social, prejudiciul suferit de întreprinderi din cauza pirateriei este reflectat în ultimă instanţă de volumul locurilor de muncă pe care le oferă acestea;
  • împiedicarea pierderilor fiscale şi a destabilizării pieţelor. Pierderile fiscale provenite din contrafacere şi piraterie sunt considerabile. Acest fenomen reprezintă o ameninţare reală pentru echilibrul economic, deoarece ar putea cauza destabilizarea pieţelor mai fragile pe care le atacă (cum ar fi, de pildă, piaţa produselor din industria textilă). În ceea ce priveşte industria produselor multimedia, contrafacerea şi pirateria pe Internet sunt tot mai răspândite şi duc deja la pierderi foarte mari;
  • asigurarea protecţiei consumatorilor. Contrafacerea şi pirateria sunt în general însoţite de o înşelare intenţionată a consumatorului în ceea ce priveşte calitatea pe care acesta este îndreptăţit să o pretindă de la un produs care poartă, de pildă, o marcă renumită. Produsele contrafăcute şi piratate sunt fabricate fără a fi supuse unor controale din partea autorităţilor competente şi nu respectă normele minime de calitate. Atunci când achiziţionează acest gen de produse în afara comerţului legal, consumatorul nu beneficiază, în principiu, de garanţie, de un serviciu postvânzare sau de un recurs eficace în cazul unui defect sau al unei defecţiuni. În plus, aceste activităţi pot reprezenta un adevărat pericol pentru consumator, punându-i în pericol sănătatea (medicamentele contrafăcute) sau siguranţa (jucării, piese auto sau de avion contrafăcute);
  • asigurarea menţinerii ordinii publice. Contrafacerea şi pirateria aduc atingere legislaţiei muncii (munca la negru), legislaţiei fiscale (pierderi din încasări de impozite suferite de stat), legislaţiei sanitare, precum şi legislaţiei în materie de siguranţă a produselor.

Domeniu de aplicare

Măsurile prevăzute de prezenta directivă se aplică oricărei încălcări a drepturilor de proprietate intelectuală prevăzute de legislaţia comunitară şi/sau de legislaţia statului membru în cauză. În schimb, directiva nu aduce atingere dispoziţiilor privind respectarea drepturilor şi excepţiilor prevăzute de legislaţia comunitară în domeniul drepturilor de autor şi al drepturilor conexe.

În plus, directiva nu aduce atingere:

  • dispoziţiilor comunitare care reglementează dreptul material de proprietate intelectuală;
  • obligaţiilor care decurg, pentru statele membre, din convenţiile internaţionale şi în special din Acordul privind aspectele comerciale ale drepturilor de proprietate intelectuală („Acordul TRIPS”);
  • dispoziţiilor interne ale statelor membre referitoare la procedurile penale sau la sancţiunile care se aplică în cazul încălcării drepturilor de proprietate intelectuală.

Obligaţie generală

Statele membre trebuie să prevadă procedurile necesare pentru a asigura respectarea drepturilor de proprietate intelectuală şi a lua măsurile adecvate împotriva celor care comit infracţiuni de contrafacere sau piraterie. Aceste măsuri şi proceduri trebuie să fie suficient de disuasive pentru a se evita crearea unor obstacole în calea comerţului legal şi a oferi protecţie împotriva folosirii lor abuzive.

Persoane îndreptăţite să solicite aplicarea unor măsuri şi proceduri

O cerere de aplicare a măsurilor de protecţie a drepturilor intelectuale poate fi înaintată de titularii drepturilor de proprietate intelectuală, reprezentanţii acestora, precum şi orice altă persoană autorizată să utilizeze aceste drepturi în conformitate cu legislaţia aplicabilă. În măsura în care reprezintă titulari ai drepturilor de proprietate intelectuală, organismele de gestionare a drepturilor şi de protecţie profesională sunt, de asemenea, îndreptăţite să solicite aplicarea acestor măsuri.

Dovezi

În anumite condiţii, părţile pot fi obligate să prezinte dovezile care se află sub controlul lor. Statele membre trebuie de altfel să adopte măsurile necesare pentru a permite autorităţilor judecătoreşti competente să ordone, la cererea unei părţi, comunicarea documentelor bancare, financiare sau comerciale care se găsesc sub controlul părţii adverse.

Atunci când există un risc de încălcare a dreptului de proprietate intelectuală care poate fi demonstrat, şi înainte chiar de introducerea unei acţiuni pe fond, autorităţile judecătoreşti pot ordona măsuri provizorii rapide pentru conservarea dovezilor pertinente.

Dreptul la informare

La cererea titularului dreptului, autorităţile judecătoreşti pot ordona oricărei persoane să furnizeze informaţii privind originea şi reţelele de distribuţie a mărfurilor sau serviciilor care se presupune că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Această măsură se aplică în cazul în care persoana în cauză:

  • a fost găsită în posesia unor mărfuri contrafăcute, pe care le deţinea în scopuri comerciale;
  • a fost găsită în timp ce utiliza servicii contrafăcute în scopuri comerciale;
  • a fost găsită în timp ce furniza, în scopuri comerciale, servicii utilizate în activităţi de contrafacere;
  • a fost semnalată ca intervenind în producerea, fabricarea sau distribuirea unor mărfuri sau furnizarea unor servicii contrafăcute.

Măsuri provizorii şi asigurătorii

La cererea reclamantului, autorităţile judecătoreşti pot adresa presupusului contravenient o ordonanţă de urgenţă care are drept scop:

  • să prevină orice încălcare iminentă a unui drept de proprietate intelectuală;
  • să interzică, cu titlu provizoriu, continuarea încălcărilor prezumate ale unui drept de proprietate intelectuală;
  • să subordoneze această continuare a încălcărilor prezumate de constituirea unor garanţii menite să asigure despăgubirea titularului dreptului de proprietate intelectuală.

În anumite cazuri, autorităţile judecătoreşti pot autoriza sechestrul asigurător al bunurilor mobile şi imobile ale contravenientului presupus, inclusiv blocarea conturilor sale bancare şi a altor bunuri.

Măsuri care rezultă dintr-o hotărâre de fond

La cererea reclamantului, autorităţile judecătoreşti competente pot ordona retragerea din circuitele comerciale a mărfurilor care s-a constatat că încalcă un drept de proprietate intelectuală. Mărfurile în cauză, precum şi materialele şi instrumentele care au servit la crearea lor pot fi retrase din circuitele comerciale. În final, autorităţile judecătoreşti pot ordona distrugerea mărfurilor contrafăcute sau piratate.

Atunci când s-a pronunţat o hotărâre judecătorească de constatare a încălcării unui drept de proprietate intelectuală, autorităţile judecătoreşti competente pot pronunţa împotriva contravenientului un ordin judecătoresc prin care se interzice continuarea încălcării. Dacă este cazul, nerespectarea unui ordin judecătoresc poate fi pasibilă de plata unor daune cominatorii, cu scopul de a-i asigura executarea.

Autorităţile judecătoreşti competente pot ordona, de asemenea, plata către partea prejudiciată a unei despăgubiri băneşti în locul măsurilor de retragere sau distrugere a mărfurilor. Acest lucru se aplică în cazul în care reclamatul nu a acţionat cu intenţie şi în care aplicarea măsurilor i-ar cauza o vătămare disproporţionată.

Daune-interese şi cheltuieli de judecată

La cererea părţii prejudiciate, autorităţile judecătoreşti sunt abilitate să ordoneze contravenientului plata către titularul dreptului a unor daune-interese ca despăgubire pentru paguba suferită.

Cheltuielile de judecată, onorariile avocaţilor, precum şi celelalte cheltuieli angajate eventual de partea care a obţinut câştig de cauză sunt suportate, în mod normal, de contravenient.

Sancţiuni aplicate de statele membre

Contrar propunerii iniţiale a Comisiei, directiva, aşa cum a fost adoptată, nu conţine dispoziţii privind sancţiunile penale aplicate contravenienţilor. Actul legislativ se limitează să stipuleze că statele membre sunt libere să aplice alte sancţiuni, care depăşesc cadrul dispoziţiilor enunţate, pentru urmărirea în justiţie a contravenienţilor.

Context

În octombrie 1998, Comisia a prezentat o carte verde privind combaterea contrafacerii şi a pirateriei de pe piaţa internă, pentru a demara o dezbatere pe această temă cu părţile interesate. Acest exerciţiu de consultare a permis confirmarea faptului că disparităţile între regimurile naţionale ale drepturilor de proprietate intelectuală aduceau prejudicii bunei funcţionări a pieţei interne. În urma acestui exerciţiu de consultare şi ca o continuare a cărţii verzi, Comisia a prezentat, în noiembrie 2000, o comunicare prin care propunea un plan de acţiune menit să îmbunătăţească şi să consolideze combaterea contrafacerii şi a pirateriei. Prezentarea unei directive vizând armonizarea dispoziţiilor naţionale legate de mijloacele prin care se impune respectarea drepturilor de proprietate intelectuală se număra printre iniţiativele cuprinse în planul de acţiune.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTranspunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2004/48/CE

22.6.2004

29.4.2006

JO L 195 din 2.6.2004

ACTE CONEXE

Declaraţia 2005/295/CE a Comisiei privind articolul 2 din Directiva 2004/48/CE a Parlamentului European şi a Consiliului referitoare la respectarea drepturilor de proprietate intelectuală [Jurnalul Oficial L 94 din 13.4.2005].
Această declaraţie a Comisiei precizează drepturile de proprietate intelectuală care intră sub incidenţa Directivei privind respectarea drepturilor de proprietate intelectuală.
Este vorba despre următoarele drepturi:

  • dreptul de autor;
  • drepturile conexe;
  • dreptul sui generis al unui producător de baze de date;
  • drepturile creatorului de topografii ale unui produs semiconductor;
  • drepturile mărcilor;
  • drepturile desenelor şi modelelor;
  • drepturile brevetelor, inclusiv drepturile derivate din certificatele suplimentare de protecţie;
  • indicaţiile geografice;
  • drepturile în materie de machete utilitare;
  • protecţia soiurilor de plante;
  • denumirile comerciale, în măsura în care acestea sunt protejate în calitate de drepturi de proprietate exclusive de legislaţia statului naţional în cauză.
Ultima actualizare: 17.05.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii