OMC: acord privind comerțul cu servicii

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia 94/800/CE privind încheierea acordurilor obținute în cadrul negocierilor multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994)

Negocierile comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC)

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DECIZII ȘI AL ACESTUI ACORD?

Decizia aprobă, în numele Comunității Europene (în prezent Uniunea Europeană – UE), acordul în temeiul căruia s-a înființat OMC, inclusiv Acordul general privind comerțul cu servicii.

ASPECTE-CHEIE

Acordul General privind Comerțul cu Servicii (GATS) este primul set de norme și principii convenite la nivel multilateral pentru a reglementa comerțul internațional cu servicii. Acesta cuprinde trei elemente:

• un set de norme generale care conține cerințele fundamentale pentru toți membrii Organizației Mondiale a Comerțului (OMC);
• liste ale angajamentelor specifice referitoare la accesul pe piața fiecărui membru al OMC; și
• anexe în care se stabilesc condițiile speciale care se aplică diferitelor sectoare.

NORMELE GENERALE

Acordul GATS se aplică tuturor serviciilor din toate sectoarele, cu excepția serviciilor furnizate de autoritățile publice. De asemenea, se aplică tuturor măsurilor privind serviciile primite la toate nivelurile administrative (central, regional, local etc.). Acordul definește patru modalități de furnizare a unui serviciu:

• furnizarea unui serviciu de pe teritoriul unei țări membre către teritoriul oricărei alte țări membre (de exemplu, apeluri telefonice internaționale);
• furnizarea unui serviciu pe teritoriul unei țări membre către un consumator al oricărei alte țări membre (de exemplu, turism);
• furnizarea unui serviciu prin prezența comercială a unei țări membre pe teritoriul oricărei alte țări membre (de exemplu, servicii bancare);
• furnizarea unui serviciu prin intermediul unor persoane fizice dintr-o țară membră care locuiește și lucrează temporar pe teritoriul oricărei alte țări membre (de exemplu, proiecte de construcții, manechine, consultanți).

Acordul se bazează pe principiul clauzei națiunii celei mai favorizate (CNF), conform căreia fiecare țară membră acordă întreprinderilor dintr-o altă țară membră un tratament nu mai puțin favorabil decât cel pe care îl acordă întreprinderilor proprii sau celor din orice altă țară. Cu toate acestea, există excepții în contextul unor activități de servicii specifice, cuprinse într-o listă de exceptări de la cerința CNF. De fapt, fiecare guvern a putut să stabilească limite privind accesul firmelor străine pe piața sa.

Mai mult, membrii care au încheiat un acord de liber schimb sau de uniune vamală pot liberaliza între ei comerțul cu servicii, fără a fi nevoiți să extindă acordul la alți membri GATS. Totuși, acordul lor bilateral sau regional trebuie să acopere un număr substanțial de sectoare și să vizeze reducerea sau evitarea discriminării.

Pentru a asigura transparență maximă, acordul prevede obligația ca guvernele să publice toate legile și reglementările relevante. Aceste măsuri trebuie administrate în mod rezonabil, obiectiv și imparțial.

Acordurile bilaterale încheiate între guverne privind recunoașterea calificărilor trebuie deschise tuturor celorlalți membri care doresc să adere la aceste acorduri. În plus, fiecare membru trebuie să se asigure că monopolurile și furnizorii exclusivi de servicii nu abuzează de poziția lor. În mod similar, membrii trebuie să se consulte asupra modalităților de a elimina practicile de afaceri care pot limita concurența.

Plățile și transferurile internaționale pentru tranzacțiile curente în legătură cu angajamente specifice asumate în temeiul GATS nu trebuie restricționate decât în caz de dificultăți legate de balanța de plăți și în anumite condiții.

Angajamente specifice

Normele privind accesul pe piață și tratamentul național nu sunt cerințe generale, ci angajamente specifice incluse în listele naționale anexate la GATS și fac parte integrantă din acord. Aceste liste identifică serviciile și activitățile de servicii pentru care accesul pe piață este garantat și stabilesc condițiile care reglementează acest acces. Odată consolidate, aceste angajamente pot fi modificate sau retrase numai în urma negocierii unei despăgubiri cu țara în cauză.

Astfel, fiecare țară membră trebuie să acorde serviciilor și furnizorilor de servicii ale oricărei alte țări membre un tratament cu nimic mai puțin favorabil decât cel prevăzut în condițiile specificate în lista sa națională.

Acordul se bazează, de asemenea, pe principiul tratamentului național. De altfel, în sectoarele indicate în lista fiecărui membru și în condițiile stabilite în acestea, fiecare țară membră tratează produsele altei țări membre cu nimic mai puțin favorabil decât propriile produse naționale.

Liberalizarea progresivă

GATS prevede, în termen de cinci ani, negocieri pentru creșterea nivelului de liberalizare a comerțului cu servicii. Această liberalizare va avea ca obiectiv îmbunătățirea angajamentelor prevăzute în listele naționale și reducerea efectelor negative ale măsurilor adoptate de guverne.

Chestiuni sectoriale

GATS include mai multe anexe referitoare la diferite sectoare ale serviciilor. Aceste anexe au fost concepute astfel încât să țină seama de anumite caracteristici specifice sectoarelor în cauză.

• Anexa privind circulația persoanelor fizice autorizează guvernele să negocieze angajamente specifice care să se aplice șederii temporare a persoanelor pe teritoriul lor în scopul de a furniza servicii. Acordul nu se aplică nici locurilor de muncă pe perioadă nedeterminată și nici măsurilor referitoare la cetățenie sau rezidență.
• Anexa referitoare la serviciile de transport aerian exclude din câmpul de aplicare al GATS drepturile de trafic și serviciile legate de aceste drepturi (este vorba, în principal, de acordurile bilaterale privind serviciile aeriene care acordă drepturi de aterizare). GATS se aplică însă serviciilor de reparație și întreținere a aeronavelor, punerii pe piață și vânzării serviciilor de transport aerian și serviciilor de sisteme informatice de rezervări.
• Anexa referitoare la serviciile financiare (în special serviciile bancare și de asigurări) recunoaște dreptul guvernului de a lua măsuri pentru a proteja investitorii, deponenții și titularii de polițe de asigurare. Acordul exclude din domeniul său de aplicare serviciile furnizate de băncile centrale. Trebuie menționat faptul că în 1994, când s-a finalizat Runda Uruguay, a fost posibilă numai includerea cu caracter temporar a sectorului serviciilor financiare în GATS. Din acest motiv s-a adoptat în 1998 Decizia 1999/61/CE a Consiliului, care a aprobat includerea definitivă a sectorului respectiv în GATS.
• În sfârșit, anexa referitoare la telecomunicații stipulează că guvernele trebuie să acorde oricărui furnizor de servicii din oricare altă țară membră acces la rețele publice de telecomunicații în condiții rezonabile și nediscriminatorii.

PUNEREA ÎN APLICARE A ACORDULUI

Norme instituționale

Aceste norme se referă în special la consultări și la soluționarea litigiilor, precum și la înființarea unui Consiliu pentru comerțul cu servicii.

Continuarea negocierilor

La încheierea Rundei Uruguay, guvernele au convenit să continue negocierile în patru domenii:

• telecomunicațiile de bază;
• transportul maritim;
• circulația persoanelor fizice; și
• serviciile financiare.

Au fost prevăzute negocieri ulterioare pe tema subvențiilor, a achizițiilor publice și a măsurilor de salvgardare.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIA ȘI ACORDUL?

Decizia se aplică începând cu data de 22 decembrie 1994.

Acordul se aplică începând cu data de 1 ianuarie 1995.

CONTEXT

Pentru informații suplimentare, consultați:

• UE și OMC (Comisia Europeană);

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, 23.12.1994, pp. 1-2)

Negocierile comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) – Acord de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) (JO L 336, 23.12.1994, pp. 3-10)

DOCUMENTE CONEXE

Decizia 1999/61/CE a Consiliului din 14 decembrie 1998 privind aprobarea, în numele Comunității Europene, în ceea ce privește aspectele care sunt de competența acesteia, a rezultatelor negocierilor Organizației Mondiale a Comerțului privind serviciile financiare (JO L 20, 27.1.1999, pp. 38-39)

Decizia 97/838/CE a Consiliului din 28 noiembrie 1997 privind încheierea, în numele Comunității Europene, în domeniile sale de competență, a rezultatelor negocierilor OMC pentru serviciile de telecomunicații de bază (JO L 347, 18.12.1997, pp. 45-58)

Data ultimei actualizări: 23.11.2017