RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Adoptarea acordurilor OMC

Prin prezenta decizie, Consiliul adoptă textele juridice obţinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay încheiate prin semnarea Actului final de la Marrakech, precum şi crearea Organizaţiei Mondiale a Comerţului.

ACT

Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, referitor la domeniile de competenţa sa, a acordurilor obţinute în cadrul negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) [Jurnalul Oficial L 336 din 23.12.1994].

SINTEZĂ

Actul final care cuprinde rezultatele negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay

Prin prezenta decizie, Consiliul adoptă, în numele Comunităţii Europene şi cu privire la chestiunile care ţin de competenţa sa, rezultatele negocierilor Rundei Uruguay cuprinse în Actul final de la Marrakech (EN) (FR) semnat la 15 aprilie 1994 în Maroc de către reprezentanţi ai Comunităţii Europene şi ai statelor membre.

Actul final de la Marrakech include o listă a acordurilor multilaterale şi plurilaterale şi a deciziilor şi declaraţiilor ministeriale care clarifică dispoziţiile anumitor acorduri. Acordurile comerciale multilaterale sunt acordurile în cauză, iar instrumentele juridice conexe sunt parte integrantă a acordurilor OMC (EN) (FR) şi sunt obligatorii pentru toţi membrii OMC. În ceea ce priveşte acordurile plurilaterale, deşi fac parte din acordurile OMC, acestea nu creează obligaţii sau drepturi pentru membrii OMC care nu le-au acceptat (de exemplu, Acordul privind achiziţiile publice).

Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului include câteva anexe care conţin acordurile OMC. Anexa 1A cuprinde acorduri multilaterale privind comerţul cu mărfuri. Acestea sunt:

  • Acordul General pentru Tarife şi Comerţ din 1994 GATT 1994 (EN) (FR) (care a inclus GATT 1947);
  • Acordul privind agricultura;
  • Acordul privind aplicarea măsurilor sanitare şi fitosanitare;
  • Acordul privind produsele textile şi confecţiile;
  • Acordul privind barierele tehnice în calea comerţului;
  • Acordul privind măsurile de investiţii legate de comerţ;
  • Acordul privind măsurile antidumping (Acordul antidumping);
  • Acordul privind evaluarea mărfurilor în vamă;
  • Acordul privind controlul înainte de expediere;
  • Acordul privind regulile de origine;
  • Acordul referitor la procedurile privind licenţele de import;
  • Acordul privind subvenţiile şi măsurile compensatorii;
  • Acordul privind salvgardarea.

Anexa 1B la Acordul OMC conţine Acordul General privind Comerţul cu Servicii (GATS (EN) (FR)), iar anexa 1C conţine Acordul privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală (TRIPS (EN) (FR)), inclusiv comerţul cu mărfuri contrafăcute.

Anexa 2 include înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor. Anexa 3 se referă la mecanismul de examinare a politicilor comerciale ale membrilor OMC.

În cele din urmă, anexa 4 se referă la acordurile comerciale plurilaterale. Acestea sunt:

  • Acordul privind comerţul cu aeronave civile;
  • Acordul privind achiziţiile publice;
  • Acordul internaţional privind produsele lactate;
  • Acordul internaţional privind carnea de bovină.

Ultimele două acorduri au fost abrogate la sfârşitul anului 1997.

Acordul de instituire a Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC)

Acest acord a oferit un cadru instituţional comun pentru desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, în contextul normelor care decurg din acordurile şi instrumentele juridice mai sus menţionate.

Spre deosebire de predecesorul său (GATT), OMC este o organizaţie permanentă, care beneficiază de personalitate juridică şi competenţele care decurg din aceasta. La 1 ianuarie 1995, toţi membrii de drept ai GATT au devenit membrii fondatori ai OMC. De la acea dată, noii candidaţi trebuie să urmeze procedura de aderare prevăzută în Acordul de instituire a OMC.

Membrii OMC şi-au stabilit următoarele obiective:

  • ridicarea standardelor de trai;
  • asigurarea ocupării depline a forţei de muncă şi a unui volum în creştere al venitului real şi al cererii efective;
  • extinderea producţiei şi a comerţului cu bunuri şi servicii;
  • dezvoltarea durabilă şi protecţia mediului;
  • luarea în considerare a nevoilor ţărilor în curs de dezvoltare.

Rolul OMC este de a:

  • facilita punerea în aplicare, administrarea şi funcţionarea cu privire la diferitele acorduri comerciale;
  • oferi un forum pentru negocieri comerciale multilaterale;
  • rezolva litigiile comerciale, prin intermediul Organului de soluţionare a litigiilor (OSL (EN) (FR));
  • examina politicile comerciale naţionale ale membrilor săi;
  • coopera cu alte organizaţii internaţionale în scopul asigurării unei mai mari coerenţe în elaborarea politicilor economice la nivel mondial.

Din punct de vedere structural, OMC are o Conferinţă ministerială – forul său cel mai înalt – alcătuită din reprezentanţi ai tuturor ţărilor membre, care se întruneşte cel puţin o dată la doi ani. În intervalul dintre aceste reuniuni, Consiliul General, format din reprezentanţi ai tuturor membrilor, exercită funcţiile OMC şi supraveghează funcţionarea acordurilor şi a deciziilor ministeriale. Consiliul General se reuneşte, dacă este cazul, pentru a îndeplini obligaţiile Organului de soluţionare a litigiilor şi ale Organului de examinare a politicilor comerciale, prevăzute în Mecanismul de examinare a politicii comerciale (TPRM (EN) (FR)).

Consiliul General are sub îndrumarea sa trei organisme subsidiare: Consiliul pentru comerţul cu bunuri, Consiliul pentru comerţul cu servicii şi Consiliului privind aspectele legate de comerţ ale drepturilor de proprietate intelectuală. Sunt, de asemenea, înfiinţate comitete care depind de Consiliul General, dar nu şi de aceste trei consilii, cum ar fi: Comitetul pentru „comerţ şi dezvoltare”, Comitetul pentru „comerţ şi mediu” şi Comitetul pentru „acorduri regionale”. În sfârşit, două comitete sunt responsabile pentru administrarea celor două acorduri plurilaterale privind comerţul cu aeronave civile şi achiziţiile publice.

Consiliul general numeşte un director general, care conduce activitatea Secretariatului OMC.

În principiu, OMC ia decizii prin consens. Atunci când o decizie nu poate fi luată prin consens, deciziile sunt luate prin majoritate de voturi, fiecare membru al OMC având un singur vot. Comunitatea Europeană, care este un membru cu drepturi depline al OMC, are un număr de voturi egal cu numărul statelor sale membre, care sunt membre ale OMC. Acordul stipulează că numărul de voturi ale CE şi al statelor sale membre nu trebuie, în niciun caz, să depăşească numărul de state membre ale CE.

Fiecare membru al OMC poate înainta Conferinţei ministeriale propuneri de modificare a dispoziţiilor OMC privind diversele acorduri comerciale multilaterale.

Înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor

Sistemul OMC de soluţionare a litigiilor este un element esenţial pentru sistemul comercial multilateral. Acesta se bazează pe articolele XXII şi XXIII ale GATT 1994, precum şi pe normele şi procedurile elaborate ulterior şi stabilite în Înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor încorporate în Acordul de instituire a OMC.

Sistemul de soluţionare a litigiilor acoperă toate acordurile comerciale multilaterale. De fapt, se aplică comerţului cu mărfuri, comerţului cu servicii şi problemelor de proprietate intelectuală reglementate de Acordul TRIPS. De asemenea, se aplică litigiilor legate de Acordul multilateral privind achiziţiile publice. Unele dintre aceste acorduri conţin dispoziţii referitoare la soluţionarea litigiilor care se aplică numai litigiilor în temeiul acordului în cauză şi care pot completa sau modifica normele înţelegerii.

Sistemul de soluţionare a litigiilor este administrat de un Organ de soluţionare a litigiilor (OSL), instituit prin

înţelegere. Toţi membrii OMC pot participa la şedinţele OSL. Cu toate acestea, în cazul în care OSL aplică dispoziţii referitoare la soluţionarea litigiilor privind un acord comercial plurilateral, numai membrii care sunt părţi la acord vor putea participa la deciziile sau acţiunile luate de OSL în ceea ce priveşte litigiile în temeiul acordului respectiv.

Procesul de soluţionare a litigiilor este lansat atunci când un membru transmite altui membru o cerere de consultări pe o chestiune specifică. Aceste consultări trebuie să înceapă în termen de 30 zile de la solicitare. În cazul în care consultările nu soluţionează un litigiu, un membru poate face apel la OSL să înfiinţeze un grup special, de obicei format din trei experţi independenţi, în scopul de a rezolva chestiunea. În plus, părţile pot conveni, în mod voluntar, să facă uz de alte metode de soluţionare a litigiilor, inclusiv bunele oficii, concilierea şi medierea.

După ascultarea părţilor, grupul special transmite un raport către OSL. Grupul trebuie să îşi finalizeze activitatea în termen de şase luni sau, în cazuri de urgenţă, în termen de trei luni. Raportul este analizat în vederea adoptării de către OSL, în termen de 20 zile după ce a fost distribuit membrilor. Raportul se adoptă în termen de 60 de zile de la data distribuirii, cu excepţia cazului în care OSL decide prin consens să nu adopte raportul (consens contrar sau negativ) sau în cazul în care una dintre părţi notifică decizia sa de a face apel.

Într-adevăr, procedura de soluţionare a litigiilor OMC oferă posibilitatea de apel, tuturor părţilor implicate într-un caz adus în faţa unui grup special. Apelul este, totuşi, limitat la chestiuni de drept cuprinse în raportul grupului special şi la interpretările juridice elaborate de grupul special. Apelul este examinat de către un Organ permanent de apel compus din şapte membri, numiţi de OSL pentru un mandat de patru ani. La soluţionarea oricărei cauze participă trei dintre membrii Organului. Raportul organului de apel trebuie să fie acceptat necondiţionat de către părţile în litigiu şi să fie adoptat de către OSL, cu excepţia cazului în care există un consens negativ, cu alte cuvinte, o decizie prin consens să nu se adopte raportul.

OSL supraveghează punerea în aplicare a recomandărilor sau a hotărârilor adoptate, precum şi toate chestiunile pendinte pe ordinea de zi a reuniunilor sale până când sunt rezolvate. Se stabilesc, de asemenea, termene limită pentru punerea în aplicare a recomandărilor cuprinse în rapoartele grupului special. Atunci când o parte nu este în măsură să pună în aplicare aceste recomandări într-un interval rezonabil de timp, aceasta trebuie să intre în negocieri cu partea reclamantă pentru a ajunge la o ajustare compensatorie reciproc satisfăcătoare. Dacă aceste negocieri se încheie fără succes, OSL poate autoriza partea reclamantă să suspende aplicarea concesiilor sau executarea obligaţiilor faţă de membrul în cauză. Compensarea şi suspendarea concesiilor sunt însă numai măsuri temporare care pot fi aplicate până când recomandările OSL sunt puse în aplicare de către membrul în cauză.

În toate cazurile, membrii OMC sunt de acord că nu au competența de a stabili singuri existența unei încălcări a obligaţiilor prevăzute în cadrul OMC, nici de a suspenda concesii. Ei trebuie să aplice normele şi procedurile de soluţionare a litigiilor prevăzute în Înţelegere.

În plus, înţelegerea privind regulile şi procedurile de soluţionare a litigiilor recunoaşte situaţia specială a membrilor OMC care fac parte din categoria ţărilor în curs de dezvoltare şi a ţărilor cel mai puţin dezvoltate. Ţările în curs de dezvoltare pot opta pentru o procedură accelerată, pot solicita prelungirea termenelor sau asistenţă judiciară suplimentară. Membrii OMC sunt încurajaţi să acorde o atenţie deosebită situaţiei membrilor care sunt ţari în curs de dezvoltare.

Mecanismul de examinare a politicii comerciale (TPRM)

Mecanismul de examinare a politicii comerciale (TPRM) a fost înfiinţat ca o măsură temporară în cadrul GATT, în 1989, în urma evaluării intermediare a Rundei Uruguay. Acest mecanism este acum o parte integrantă a sistemului OMC şi cuprinde toate domeniile acoperite de acordurile OMC (bunuri, servicii şi chestiuni legate de proprietate intelectuală).

TPRM vizează, în special, o mai mare transparenţă şi o mai bună înţelegere a politicilor şi a practicilor comerciale ale statelor membre OMC, pentru a încuraja membrii să adere la normele în vigoare în sistemul comercial multilateral şi, prin urmare, să promoveze buna funcţionare a sistemului.

În cadrul TPRM, toţi membrii OMC sunt supuşi procedurii de examinare. Această examinare are loc la fiecare doi ani pentru cei patru membri care deţin cea mai mare pondere în comerţul mondial (în prezent, Comunitatea Europeană, Statele Unite ale Americii, Japonia şi Canada), o dată la patru ani pentru următorii 16 membri şi la fiecare şase ani pentru ceilalţi membrii. Se poate stabili o perioadă mai lungă pentru ţările cel mai puţin dezvoltate. În practică, s-a introdus un anumit grad de flexibilitate cu privire la rata examinărilor (până la un interval de şase luni). În 1996, s-a convenit ca tot a doua examinare a fiecăreia dintre primele patru puteri comerciale să fie o reexaminare intermediară.

Examinarea este efectuată de către Corpul de examinare a politicilor comerciale (TPRB), pe baza unei declaraţii de politică generală prezentate de membrul în cauză şi a unui raport întocmit de către Secretariatul OMC. La întocmirea raportului său, Secretariatul solicită sprijinul membrului în cauză, dar îşi păstrează întreaga responsabilitate pentru faptele prezentate şi opiniile exprimate. Raportul Secretariatului şi declaraţia membrului sunt publicate în urma primei reuniuni de examinare, împreună cu procesul-verbal al reuniunii şi textul cu observaţiile finale făcute de către preşedintele TPRB la sfârşitul reuniunii.

Mai multe informaţii pot fi găsite pe site-ul DG Comerţ (EN), precum şi pe site-ul OMC (EN) (FR).

REFERINŢE

ActIntrare în vigoareTermen limită pentru transpunerea în statele membreJurnalul Oficial
Decizia 94/800/CE

22.12.1994

-

JO L 336 din 23.12.1994

ACTE CONEXE

Communication from the Commission to the Council and to the European Parliament of 26 November 2003 – Reviving the DDA Negotiations – the EU Perspective [COM(2003) 734 final – Not published in the Official Journal]. (Comunicarea Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European din 26 noiembrie 2003 – Relansarea negocierilor ADD – Perspectiva UE) [COM/2003/0734 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 21.04.2008
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii