RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Cooperarea transfrontalieră 2007-2013

Cooperarea transfrontalieră cu ţările vecine ale Uniunii Europene (UE) vizează promovarea unei abordări coerente şi integrate a dezvoltării regionale, tratând provocările comune, garantând eficienţa şi securitatea la graniţele externe şi încurajând cooperarea la nivel local. Documentul de strategie pentru perioada 2007-2013 şi programul indicativ regional pentru perioada 2007-2013 stabilesc detaliile implementării (programele, beneficiarii, alocările financiare).

ACT

Instrumentul european de vecinătate şi de parteneriat - Documentul de strategie privind cooperarea transfrontalieră 2007-2013, Program indicativ 2007-2010 (DE ) (EN ) (FR ).

SINTEZĂ

Cooperarea transfrontalieră este o prioritate a Politicii Europene de Vecinătate (PEV) (DE) (EN) (FR) şi a parteneriatului strategic cu Rusia. Aceasta se concentrează asupra statelor membre şi asupra ţărilor care beneficiază de pe urma Instrumentului european de vecinătate şi de parteneriat (IEVP). Cooperarea vizează atât frontierele terestre, cât şi cele maritime, chiar dacă eligibilitatea geografică este definită de către IEVP.

Cooperarea transfrontalieră vizează Europa de Est, sudul Caucazului şi sudul Mediteranei, în special Algeria, Armenia, Autoritatea Palestiniană, Azerbaidjan, Belarus, Egipt, Georgia, Israel, Iordan, Liban, Libia, Maroc, Moldova, Siria, Tunisia, Ucraina şi Rusia.

Obiective şi programe

În ciuda diferenţelor şi disparităţilor socio-economice, regiunile de frontieră se confruntă cu o serie de provocări comune. Acestea constituie priorităţile şi obiectivele-cheie ale cooperării transfrontaliere, şi anume:

  • de a promova o dezvoltare economică şi socială armonioasă în regiunile situate de orice parte a frontierelor comune. O atenţia specială se acordă comerţului şi investiţiilor locale, promovării întreprinderilor comune, turismului, investiţiilor în infrastructura locală şi cooperării în sectoarele energetice, de transport şi de comunicaţii;
  • de a aborda provocările comune în domenii cum ar fi mediul, sănătatea publică şi prevenirea şi combaterea crimei organizate. Acţiunile includ planificarea comună şi activităţile de supraveghere, gestionarea îmbunătăţită a resurselor naturale, a resurselor piscicole şi a deşeurilor. Problema poluării apei este esenţială în contextul bazinelor maritime comune, şi anume Mările Baltice, Neagră şi Mediterană. De asemenea, acţiunile includ şi măsurile de încurajare a cooperării în vederea supravegherii şi tratării bolilor transmisibile şi cooperarea intensificată în lupta împotriva corupţiei, imigrării ilegale şi traficului uman;
  • de a garanta frontiere sigure şi eficiente prin îmbunătăţirea operaţiunilor şi a procedurilor pentru gestionarea frontierelor, prin consolidarea securităţii lanţului logistic internaţional sau chiar prin îmbunătăţirea infrastructurilor şi echipamentului la graniţe;
  • de a promova acţiunile interumane locale la nivel transfrontalier prin îmbunătăţirea contactelor societăţii civile. Cooperarea educaţională, socială şi culturală poate juca un rol esenţial în promovarea democraţiei şi a valorilor comunitare.

Cooperarea transfrontalieră acoperă două categorii de programe, adică programele privind:

  • Frontierele terestre şi rutele maritime pentru regiunile situate de-a lungul frontierelor terestre sau al rutelor maritime importante. Aceste programe pot implica două sau mai multe ţări. S-au elaborat nouă programe pentru frontierele terestre, vizând următoarele: Kolartic/Rusia, Karelia/Rusia, sud-estul Finlandei/Rusia, Estonia/Letonia/Rusia, Lituania/Polonia/Rusia, Ungaria/Slovacia/România/Ucraina. S-au elaborat trei programe pentru rutele maritime: programele Spania/Maroc şi Italia/Tunisia şi programul de cooperare transfrontalieră la Atlantic;
  • bazinele maritime pentru regiunile situate la frontierele externe ale UE, de-a lungul unuia dintre cele trei bazine maritime (al Mării Baltice, al Mării Negre şi al Mării Mediterane).

Iniţiativele pot fi bazate pe infrastructuri existente, cum ar fi comitetele interguvernamentale de cooperare transfrontalieră (Finlanda şi Rusia organizează periodic astfel de reuniuni, după cum fac şi Polonia şi Ucraina), organismele interguvernamentale de cooperare regională (Consiliul statelor de la Marea Baltică (EN), Cooperarea economică de la Marea Neagră (EN) etc.) sau alte asociaţii şi reţele create în vederea promovării cooperării regionale sau la frontieră (Eurocities (Euro-oraşe) (EN), Euroregions (Euroregiuni) (EN) etc.).

Regimuri

Partenerii elaborează programe comune la nivel local, regional şi naţional pe care le propun Comisiei. Aceştia sunt responsabili nu doar pentru programarea detaliată, dar şi pentru gestionarea şi punerea în aplicare a acestor programe. Disponibilitatea politică şi instituţională de a atinge şi de a adopta obiectivele este, prin urmare, esenţială în vederea garantării eficienţei cooperării transfrontaliere. Implicarea şi participarea societăţii civile la aceste programe este, de asemenea, de o importanţă fundamentală.

Finanţarea este asigurată de IEVP pentru ţările beneficiare şi de către Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Finanţarea pentru perioada 2007-2010 se ridică la 583,28 milioane (IEVP-FEDR). Pentru perioada 2011-2013, aceasta se ridică la 535,15 milioane. O evaluare intermediară, programată pentru 2010, a permis adaptarea şi reevaluarea resurselor, după caz.

Sunt preconizate următoarele trei tipuri de rezultate:

  • rezultatele programelor în ansamblu, cum ar fi atingerea obiectivelor, modurile de îmbunătăţire a coordonării, eficienţa contribuţiilor;
  • rezultatele asociate cu implementarea obiectivelor-cheie, cum ar fi dezvoltarea economică şi socială durabilă, consolidarea practicilor administrative, identificarea provocărilor şi un răspuns adecvat şi efectiv la aceste provocări;
  • rezultatele specifice ale programelor elaborate de parteneri, cum ar fi legăturile de cooperare pe termen lung, consolidarea reţelelor şi angajamentul sporit.

Pentru a măsura impactul, partenerii vor stabili indicatori privind elaborarea programelor. Indicatorii sunt specifici fiecărui program în parte pentru fiecare dintre obiective referitor la comerţul regional, dezvoltarea socială, statisticile sau operaţiunile la frontieră sau oportunităţile de cooperare create. Alţi indicatori sunt generali, cum ar fi numărul de parteneri, numărul de proiecte de cooperare transfrontalieră implementate cu succes etc.

Context

Cooperarea transfrontalieră urmăreşte programele de cooperare lansate în cadrul programelor anterioare (Tacis, MEDA, Phare, Interreg). Pe baza învăţămintelor desprinse în urma derulării acestor programe, cooperarea transfrontalieră, în cadrul IEVP, deleagă o mai mare responsabilitate actorilor implicaţi prin descentralizarea programării, a gestionării şi a implementării. Astfel, cooperarea transfrontalieră completează atingerea obiectivelor PEV la nivel bilateral.

ACTE CONEXE

Regulamentul nr. 951/2007 al Comisiei din 9 august 2007 de stabilire a normelor de aplicare a programelor de cooperare transfrontalieră finanţate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1638/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a dispoziţiilor generale privind instituirea unui instrument european de vecinătate şi de parteneriat [Jurnalul Oficial L 210 din 10.8.2007].
Regulamentul prevede detaliile domeniului de aplicare, conţinutului, structurii şi a gestionării financiare şi a evaluării programelor de cooperare transfrontalieră.

Ultima actualizare: 21.12.2007
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii