EUROPA

SINTEZĂ

De la sfârşitul anilor '90, Uniunea Europeană (UE) a încheiat zece acorduri de parteneriat şi cooperare (APC) similare cu: Rusia şi cu noile ţări independente din Europa de Est, din Caucazul de Sud şi din Asia Centrală: Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Kazahstan, Kârgâzstan, Moldova, Ucraina, Uzbekistan şi Tadjikistan.

Aceste parteneriate au următoarele obiective:

• asigurarea unui cadru adecvat pentru dialogul politic;
• sprijinirea eforturilor depuse de aceste ţări pentru a-şi consolida democraţiile şi a-şi dezvolta economiile;
• asistarea lor în tranziţia către o economie de piaţă;
• promovarea schimburilor comerciale şi a investiţiilor.

Parteneriatele au ca obiectiv, de asemenea, să pună bazele unei cooperări în domeniile legislativ, economic, social, financiar, ştiinţific, civil, tehnologic şi de cooperare culturală. Acordul cu Rusia prevede şi crearea condiţiilor necesare pentru instituirea unei zone de liber-schimb în viitor.

Obiective comune ale APC

Principiile generale se referă la respectarea democraţiei, a principiilor dreptului internaţional şi a drepturilor omului. Economia de piaţă este, de asemenea, unul dintre obiectivele tuturor acestor acorduri.

Acordurile instituie un dialog politic bilateral între UE şi celelalte ţări. Acestea urmăresc promovarea punctelor de vedere convergente privind chestiunile internaţionale de interes comun, cooperarea pentru stabilitate, securitate, respectarea democraţiei şi a drepturilor omului. Dialogul se va desfăşura la nivel ministerial în cadrul Consiliului de cooperare, la nivel parlamentar în cadrul Comisiei parlamentare şi la nivelul înalţilor funcţionari. În cadrul acestui dialog politic, se vor utiliza şi căile diplomatice şi reuniunile experţilor.

În ceea ce priveşte comerţul cu mărfuri, UE şi cele zece ţări menţionate se tratează reciproc conform clauzei naţiunii celei mai favorizate. De asemenea, acestea stabilesc libertatea de tranzit a mărfurilor, via sau tranzitând teritoriul lor. În cazul mărfurilor admise temporar, fiecare parte acordă celeilalte părţi exceptarea de la plata taxelor de import şi a altor taxe. Nu pot exista restricţii cantitative la import între părţi şi mărfurile trebuie comercializate la preţul pieţei. În cazul în care importurile cauzează sau riscă să cauzeze prejudicii, Consiliul de cooperare trebuie să caute o soluţie acceptabilă pentru cele două părţi. În cazul în care una dintre părţi este o ţară din Africa, zona Caraibelor şi Pacific (ACP), anumite produse textile şi materialele nucleare nu fac obiectul acestor dispoziţii. Cu toate acestea, dispoziţiile APC sunt valabile în cazul cărbunelui şi oţelului.

Printre dispoziţiile privind comerţul şi investiţiile, se regăsesc condiţiile referitoare la ocuparea forţei de muncă, la stabilire şi la activitatea/funcţionarea societăţilor, la prestările transfrontaliere de servicii, la plăţile curente şi la capitaluri. În ceea ce priveşte ocuparea forţei de muncă, părţile se angajează să împiedice discriminarea în acest domeniu a resortisanţilor provenind din una dintre ţările semnatare a acordului şi care sunt angajaţi legal în cealaltă. Acordul cu Rusia prevede iniţiative pentru coordonarea securităţii sociale.

În ceea ce priveşte întreprinderile, acordurile prevăd că:

• stabilirea societăţilor pe teritoriul UE trebuie să se realizeze în condiţii nu mai puţin favorabile decât cele din alte ţări terţe;
• funcţionarea societăţilor trebuie să se desfăşoare conform unui tratament nu mai puţin favorabil decât cel acordat societăţilor din UE;
• sucursalele trebuie să îşi exercite activitatea în aceleaşi condiţii ca sucursalele din ţările terţe;
• societăţile europene care se stabilesc într-unul dintre NSI (noile state independente ale fostei Uniuni Sovietice) trebuie să beneficieze de condiţii de stabilire şi de funcţionare nu mai puţin favorabile decât cele de care se bucură societăţile cel mai bine tratate, atât naţionale, cât şi dintr-o ţară terţă.

Aceste condiţii nu se aplică transporturilor aeriene, fluviale şi maritime. În cazul Rusiei, aceste condiţii se aplică şi anumitor servicii bancare şi de asigurări care sunt indicate în anexa 6 la APC.

Pentru prestările transfrontaliere de servicii, părţile se angajează să ia măsurile necesare pentru a le autoriza în mod progresiv. În cazul Rusiei, anumite sectoare enumerate în anexe pot fi reglementate la nivel naţional. În ceea ce priveşte transportul maritim internaţional, părţile trebuie să aplice în mod eficient principiul liberului acces la piaţă şi la trafic, pe bază comercială.

În ceea ce priveşte plăţile curente şi capitalurile, părţile se angajează, prin aceste acorduri, să autorizeze toate plăţile curente legate de circulaţia mărfurilor, a serviciilor sau a persoanelor. De asemenea, în cazul investiţiilor directe, trebuie să se asigure libera circulaţie a capitalurilor şi lichidarea sau repatrierea produsului acestor investiţii şi a oricăror beneficii care decurg din acestea.

Toate acordurile, cu excepţia celui încheiat cu Republica Moldova, conţin şi un articol consacrat protecţiei proprietăţii intelectuale, industriale şi comerciale, precum şi cooperării legislative.

În ceea ce priveşte cooperarea economică, domeniile sunt asemănătoare în majoritatea APC. Acestea se concentrează pe: dezvoltarea economică şi socială, dezvoltarea resurselor umane, sprijinul pentru întreprinderi (în special pentru privatizare, investiţii şi dezvoltarea serviciilor financiare), agricultură şi sectorul alimentar, energie, transport, turism, protecţia mediului, cooperarea regională şi politica monetară. În esenţă, scopul acestei cooperări economice este de a contribui la procesul de reformă, de redresare economică şi la dezvoltarea durabilă a NSI. Acordurile promovează reformele economice şi sociale, precum şi restructurarea sistemelor economice şi comerciale.

Obiective specifice ale APC

Celelalte domenii de cooperare enumerate în acorduri sunt:

• cooperarea în domeniile democraţiei şi drepturilor omului (numai pentru Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Uzbekistan şi Tadjikistan);
• cooperarea în domeniul prevenirii activităţilor ilegale şi al prevenirii şi controlului imigraţiei ilegale, cu iniţiative în ceea ce priveşte spălarea banilor, lupta împotriva drogurilor şi împotriva imigraţiei ilegale (în afară de Kazahstan, Republica Kârgâzstan, Ucraina şi Moldova);
• cooperarea culturală;
• cooperarea financiară în materie de asistenţă tehnică.

Dispoziţii instituţionale

Acordurile instituie un Consiliu de cooperare însărcinat să supravegheze punerea în aplicare a acordurilor. Acesta se întruneşte la nivel ministerial o dată pe an. Consiliul este asistat de o comisie parlamentară de cooperare.

Acordurile se încheie pentru o perioadă iniţială de zece ani, însă, după această perioadă, se reînnoiesc în mod automat anual, cu excepţia cazului în care una dintre părţi se opune.

Fiecare acord include o serie de anexe şi un protocol privind asistenţa reciprocă între autorităţile vamale, care fac parte integrantă din text.

Politica de vecinătate

Din 2003, UE a iniţiat o politică europeană de vecinătate (PEV) (EN) (FR) pentru a evita apariţia unor noi linii de divizare între UE şi vecinii acesteia în urma extinderii din 2004. Obiectivul PEV este de a facilita stabilirea de relaţii strânse între UE şi partenerii săi în perspectiva creării unei zone de stabilitate, prosperitate şi securitate. Împreună cu ţările partenere mediteraneene, ţările din Europa de Est şi din Caucazul de Sud, şi anume Armenia, Azerbaidjan, Georgia, Moldova şi Ucraina, constituie baza ţărilor partenere la PEV. În acest context, APC-urile constituie cadrul pentru punerea în aplicare a PEV cu fiecare ţară parteneră din Europa de Est şi din Caucazul de Sud.