RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Seceta şi deficitul de apă

Comisia propune orientări pentru a rezolva problemele legate de secetele izolate şi de deficit pe termen mediu şi lung al resurselor de apă. Aceste orientări vizează în special preţul apei, repartizarea acesteia, prevenirea şi reacţia rapidă în caz de secetă, precum şi o informare de calitate şi soluţii tehnologice adaptate în domeniul deficitului de resurse de apă şi al secetei.

ACT

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 18 iulie 2007. intitulată „Rezolvarea problemei deficitului de apă şi a secetei în Uniunea Europeană” [COM(2007) 414 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Apa este o resursă preţioasă. Problemele legate de disponibilitatea sa, indiferent dacă este vorba de o diminuare temporară a cantităţii disponibile, de exemplu din cauza unui deficit al ploilor (secetă), sau de o situaţie durabilă, în care necesităţile de apă depăşesc resursele hidrice exploatabile (deficit de apă), afectează numeroase regiuni din Europa şi necesită o combinaţie de acţiuni la nivelul Uniunii Europene (UE). O intervenţie este cu atât mai necesară cu cât lipsa izolată sau durabilă a apei va avea tendinţa de a se extinde pe fondul schimbărilor climatice.

Elaborarea unui răspuns adecvat la aceste probleme trebuie să ia în considerare anumite elemente, cum ar fi:

  • necesitatea continuării punerii în aplicare a directivei-cadru în domeniul apei;
  • ineficienţa frecventă a politicilor actuale de tarifare a apei la nivel naţional;
  • amenajarea teritoriului;
  • necesitatea privilegierii măsurilor care vizează economisirea apei, ceea ce implică ierarhizarea priorităţilor atât în termeni de soluţii (pentru a evita, pe cât posibil, recurgerea la infrastructuri de aprovizionare suplimentare), cât şi de utilizare a apei (aprovizionarea publicului este prioritară în acest sens);
  • necesitatea acţiunii integrate şi a fundamentării pe informaţii ştiinţifice.

Comisia prezintă o gamă largă de orientări posibile pentru gestionarea problemelor de deficit de apă şi de secetă la nivelul UE şi al statelor membre şi citează un anumit număr de bune practici existente în diferite ţări.

În aplicarea directivei-cadru în domeniul apei, statele membre trebuie să fixeze preţul corect al apei, în special graţie unei politici de tarifare a apei bazate pe o analiză economică a utilizărilor apei şi a valorii apei şi punerii în aplicare a unor programe obligatorii de măsurare a consumului de apă.

În plus, pentru a limita efectele negative ale dezvoltării economice a anumitor bazine hidrografice şi a promova utilizarea raţională a apei, trebuie eficientizată repartizarea apei şi a fondurilor din domeniul apei. Astfel, accentul trebuie pus pe măsurile care vizează îmbunătăţirea amenajării teritoriului, în special integrarea chestiunii disponibilităţii apei în exploatarea terenurilor agricole, aplicarea strictă a directivei privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului, recensământul bazinelor hidrografice care se confruntă frecvent sau permanent cu o lipsă de apă şi adoptarea dispoziţiilor de gestiune adecvate pentru aceste bazine.

În plus, finanţarea utilizării raţionale a apei necesită, între altele, rafinarea orientărilor comunitare în ceea ce priveşte finanţarea structurilor de alimentare cu apă, evaluarea necesităţii unor precondiţii de mediu suplimentare pentru această finanţare, finanţarea graţie fondurilor comunitare a acţiunilor sectoriale care contribuie la gestionarea eficientă a apei, garantarea unei utilizări corespunzătoare a fondurilor comunitare şi instituirea la nivel naţional a unor stimulente fiscale în favoarea utilizării raţionale a apei.

Îmbunătăţirea gestionării riscurilor de secetă face obiectul unor orientări specifice. Comisia recomandă în special statelor membre să stabilească, în conformitate cu directiva-cadru în domeniul apei, planuri de gestionare a riscurilor de secetă până în 2009, pe baza schimbului de bune practici între ţări şi a metodelor elaborate la nivel european. Comisia intenţionează, de asemenea, să creeze un observator şi un sistem de avertizare rapidă privind seceta, ale căror prototipuri şi proceduri de aplicare ar trebui să fie adoptate până în 2012. Aceasta propune, de asemenea, optimizarea utilizării Fondului de solidaritate al UE şi a Mecanismului european de protecţie civilă cu scopul de a permite statelor membre afectate în mod grav de secetă să beneficieze de un ajutor rapid şi adaptat.

Numai după punerea în aplicare a tuturor soluţiilor de prevenire şi a tuturor măsurilor de economisire şi de utilizare eficientă a apei, Comisia consideră posibilă luarea în considerare a unor infrastructuri suplimentare de alimentare cu apă. Această soluţie trebuie să fie strict încadrată pentru a privilegia măsurile alternative care vizează economisirea apei, pentru a minimaliza în măsura posibilului impactul asupra mediului înconjurător, de exemplu prin stocarea sau prin devierea debitelor cursurilor de apă sau prin crearea de instalaţii de desalinizare, şi pentru a se asigura compatibilitatea acestor măsuri cu celelalte priorităţi de mediu şi energetice ale UE.

În plus, pierderile şi risipa ar putea fi reduse graţie recurgerii la tehnologii şi practici care permit o utilizare raţională a apei. În acest sens, Comisia recomandă în special elaborarea unor standarde pentru dispozitivele care utilizează apă, mai ales în scopuri agricole, luarea în considerare a elaborării unei legislaţii specifice care să acopere produsele care nu consumă energie, dar care sunt consumatoare de apă (de exemplu, robinete, duşuri, toalete), includerea criteriilor de utilizare eficientă a apei în cadrul standardelor privind produsele şi clădirile, încurajarea cercetării, studierea posibilităţii de a crea un indicator de performanţă privind utilizarea apei sau stabilirea de acorduri voluntare cu sectoarele care utilizează apă în procesele lor de fabricaţie.

Consumatorii şi agenţii economici trebuie, de asemenea, implicaţi pentru favorizarea apariţiei unei culturi bazate pe economisirea apei în Europa. De aceea, trebuie luate în considerare anumite măsuri care vizează informarea şi responsabilizarea acestor agenţi, în special lansarea unei iniţiative coordonate asupra utilizării raţionale a apei din partea întreprinderilor angajate în domeniul responsabilităţii sociale a întreprinderilor, integrarea unor reguli privind gestionarea apei în cadrul sistemelor de asigurare a calităţii şi de certificare, extinderea sistemelor de etichetare comunitară, precum şi încurajarea, la nivel naţional, a programelor educaţionale, a serviciilor de consultanţă, a schimburilor de bune practici şi a campaniilor de comunicare axate pe disponibilitatea apei.

Deoarece luarea deciziilor trebuie să se bazeze pe informaţii de calitate, este necesară îmbunătăţirea cunoştinţelor şi a colectării de date. Ar trebui dezvoltat un sistem de informare privind deficitul de apă şi seceta în întreaga Europă, bazat în special pe sistemul de informare privind apa pentru Europa (WISE) (EN), în temeiul unei evaluări europene anuale având la bază indicatori corespunzători, precum şi în temeiul informaţiilor furnizate de iniţiativa GMES. Mai mult, perspectivele în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică trebuie stimulate, în special prin promovarea activităţilor de cercetare şi dezvoltare prin intermediul celui de Al şaptelea program-cadru pentru cercetare, prin difuzarea amplă a rezultatelor acestor activităţi şi prin facilitarea exploatării lor.

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei din 21 martie 2011, intitulată „Al treilea raport de monitorizare referitor la Comunicarea privind deficitul de apă şi seceta în Uniunea Europeană ” [COM(2011) 133 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicare a Comisiei din 18 mai 2010, intitulată „Al doilea raport de monitorizare referitor la Comunicarea privind deficitul de apă şi seceta în Uniunea Europeană” [COM(2010) 228 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicare a Comisiei din 19 decembrie 2008, intitulată „Raport de monitorizare referitor la Comunicarea privind deficitul de apă şi seceta în Uniunea Europeană” [COM(2008) 875 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 04.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii