RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Programul Marco Polo II

Transportul rutier de marfă depinde în mare măsură de combustibilii fosili, care contribuie semnificativ la producţia de CO2. El este, de asemenea, afectat de problema congestionării infrastructurilor. Pe acest fundal, utilizarea intermodalităţii la o scară mai largă este necesară pentru a ajuta la realizarea unei utilizări îmbunătăţite a resurselor existente, prin încorporarea transportului maritim pe distanţe mici şi a transportului feroviar şi fluvial în lanţul logistic. Programul Marco Polo II (2007-2013) vizează transferarea transportului de mărfuri de pe şosea spre alte mijloace, mai ecologice.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 1692/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului din 24 octombrie 2006 de stabilire a celui de-al doilea program „Marco Polo” de acordare a asistenţei financiare comunitare pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu ale sistemului de transport de mărfuri (Marco Polo II) şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1382/2003 [A se vedea actul de modificare].

SINTEZĂ

Programul Marco Polo II are aceleaşi obiective ca primul program Marco Polo. Este conceput pentru a reduce congestia şi pentru a îmbunătăţi performanţa de mediu a sistemului de transport intermodal, contribuind astfel la un sistem de transport durabil şi eficient, care oferă valoare adăugată Uniunii Europene (UE), fără a avea un impact negativ asupra coeziunii economice, sociale sau teritoriale. Cu toate acestea, Marco Polo cuprinde şi dispoziţii noi.

Programul Marco Polo II propune o acoperire geografică mai mare. El se aplică acţiunilor care implică teritoriul a cel puţin două ţări UE sau teritoriul a cel puţin o ţară UE şi al unei ţări terţe apropiate.

Acţiunile eligibile sunt următoarele:

  • acţiuni cu efect catalizator: acţiunile menite să depăşească barierele structurale semnificative pe piaţa comunitară a transportului de mărfuri care împiedică funcţionarea eficientă a pieţelor, competitivitatea transportului maritim pe distanţe mici, a celui feroviar sau pe căile navigabile interioare şi/sau eficienţa lanţurilor de transport care utilizează respectivele moduri de transport. Acestea au ca scop îmbunătăţirea sinergiilor în sectoarele transportului feroviar, pe căile navigabile interioare şi maritim pe distanţe mici, inclusiv pe autostrăzile maritime, printr-o mai bună utilizare a infrastructurii existente;
  • acţiuni de transfer modal: acţiunile al căror scop este transferarea unei încărcături dinspre transportul rutier către transportul maritim pe distanţe mici, transportul feroviar sau navigaţia internă sau o combinaţie între moduri de transport. Obiectivul este de a menţine parcursurile rutiere cât mai scurte posibil;
  • acţiunile de învăţare în comun: acţiunile menite să îmbunătăţească cooperarea pentru a optimiza, din punct de vedere structural, metodele de lucru şi procedurile în lanţul de transport de mărfuri, ţinând seama de cerinţele de logistică;
  • autostrăzile maritime: o idee introdusă prin Cartea albă din 2001 privind politica transporturilor europene. Autostrăzile maritime au ca scop transferarea directă a unei părţi a încărcăturii dinspre transportul rutier către transportul maritim pe distanţe mici sau o combinaţie între transportul maritim pe distanţe mici şi alte moduri de transport, în care parcursurile rutiere sunt cât mai scurte posibil. De exemplu, s-ar putea pune în aplicare autostrăzi maritime între Franţa şi Spania, pentru a elimina ambuteiajele rutiere din Pirinei;
  • acţiuni de evitare a traficului: orice acţiune inovatoare care integrează transportul în logistica de producţie a întreprinderilor pentru a evita un procentaj ridicat al transportului rutier de mărfuri, fără a avea efecte secundare asupra producţiei sau mâinii de lucru.

De asemenea, Comisia examinează posibilitatea sprijinirii creării sau modificării infrastructurii auxiliare, care este necesară şi adecvată pentru realizarea cu succes a proiectelor.

Acţiunile trebuie prezentate de întreprinderi sau de consorţii stabilite în ţări UE sau în ţări participante, inclusiv ţările candidate la aderarea la UE, ţările AELS, SEE şi ţările terţe apropiate, sub rezerva îndeplinirii anumitor condiţii. Întreprinderile stabilite în afara ţărilor participante menţionate mai sus pot fi asociate la un proiect, dar nu pot să beneficieze de finanţare europeană în cadrul programului. Ajutorul acordat pentru demararea acţiunilor trebuie să fie transparent, obiectiv şi clar delimitat. Asistenţa financiară comunitară se bazează pe numărul de tone-kilometri transferate dinspre transportul rutier spre alte moduri de transport, maritim sau pe uscat, sau pe numărul de vehicul-kilometri de trafic rutier evitat. Obiectivul este de a recompensa proiectele de înaltă calitate. În timpul procedurii de selecţie trebuie să se evite denaturările concurenţei.

Programul acordă o atenţie specială zonelor sensibile şi metropolitane. Comisia evaluează acţiunile prezentate, ţinând seama de contribuţia lor la reducerea ambuteiajelor rutiere, dar şi de meritele lor ecologice relative şi de durabilitatea lor generală.

Ajutorul financiar din partea UE pentru diferitele acţiuni este limitat la maximum 35 % din cheltuielile totale necesare atingerii obiectivelor acţiunii şi survenite ca rezultat al acesteia. În cazul acţiunilor de învăţare în comun, plafonul este fixat la 50 %. Programul Marco Polo II are o sferă de aplicare mai largă decât predecesorul său şi un buget mai mare, de 400 de milioane EUR.

Comisia a trebuit să prezinte un raport de evaluare privind rezultatele programului Marco Polo I pentru perioada 2003-2006 până la 30 iunie 2007.

Context

Programul Marco Polo II, care acoperă perioada 2007-2013, este o versiune extinsă a programului iniţial creat în 2003, la care s-au făcut înscrieri în exces şi care a fost finanţat în mod inadecvat: în cadrul celor patru proceduri de selecţie pentru primul program Marco Polo, Comisia a primit propuneri pentru un nivel de asistenţă de 468 milioane de euro, dar dispunea de un buget de numai 100 de milioane de euro.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 1692/2006

14.12.2006

-

JO L 328 din 24.11.2006

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Regulamentul (CE) nr. 923/2009

10.10.2009

-

JO L 266 din 9.10.2009

Modificările şi corecturile succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 1692/2006 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Ultima actualizare: 29.06.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii