Promovarea utilizării energiei din surse regenerabile
Această directivă stabileşte un cadru comun de utilizare a energiilor din surse regenerabile, în vederea limitării emisiilor de gaze cu efect de seră şi promovării unui transport mai curat. În acest scop, se definesc planuri naţionale de acţiune, precum şi modalităţi de utilizare a biocombustibililor.
ACT
Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare şi ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE şi 2003/30/CE (Text cu relevanţă pentru SEE).
SINTEZĂ
Această directivă are ca obiectiv instituirea unui cadru comun privind producţia şi promovarea energiei din surse regenerabile.
Obiective naţionale şi măsuri
Fiecare stat membru are un obiectiv calculat privind ponderea sa de energie din surse regenerabile în consumul său final brut de energie pentru 2020. Acest obiectiv este în concordanţă cu obiectivul global „20-20-20” al Comunităţii.
Mai mult, ponderea energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor trebuie să fie egală cu cel puţin 10 % din consumul final de energie în acest sector până în 2020.
Planuri naţionale de acţiune în materie de energii regenerabile
Statele membre trebuie să instituie un plan naţional de acţiune care să fixeze ponderea energiei din surse regenerabile consumate în transporturi, precum şi în producţia de electricitate şi de încălzire, pentru 2020. Aceste planuri de acţiune trebuie să ţină seama de efectele altor măsuri referitoare la eficienţa energetică asupra consumului final de energie (cu cât este mai semnificativă reducerea consumului de energie, cu atât este necesară mai puţină energie din surse regenerabile pentru atingerea obiectivului). De asemenea, aceste planuri trebuie să prevadă modalităţile de reformare schemelor de planificare şi de tarifare şi accesul la reţelele de electricitate, în favoarea energiei din surse regenerabile.
Cooperarea între statele membre
Statele membre pot „schimba” o cantitate de energie din surse regenerabile printr-un transfer statistic şi pot elabora proiecte comune privind producţia de energie electrică şi de încălzire din surse regenerabile.
De asemenea, se poate stabili o cooperare cu ţările terţe. Trebuie îndeplinite următoarele condiţii:
- energia electrică trebuie consumată în Comunitate;
- energia electrică trebuie produsă de o instalaţie nou construită (după iunie 2009);
- cantitatea de energie electrică produsă şi exportată nu trebuie să primească niciun alt sprijin.
Garanţia de origine
Fiecare stat membru trebuie să poată garanta atât originea energiei electrice, cât şi a energiei destinate încălzirii şi răcirii produse din surse de energie regenerabile. Informaţia din aceste garanţii de origine este standardizată şi trebuie recunoscută în toate statele membre. Ea poate fi utilizată, de asemenea, pentru a furniza consumatorilor informaţii referitoare la compoziţia diferitelor surse de energie electrică.
Accesul la reţele şi gestionarea acestora
Statele membre trebuie să creeze toate infrastructurile necesare pentru energiile din surse regenerabile în sectorul transporturilor. În acest scop, acestea trebuie:
- să se asigure că operatorii garantează transportul şi distribuţia energiei electrice din surse regenerabile;
- să prevadă un acces prioritar pentru acest tip de energie.
Biocombustibilii şi biolichidele
Directiva ţine seama de energia din biocombustibili şi biolichide. Acestea trebuie să contribuie la o reducere cu cel puţin 35 % a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a fi luate în considerare. Începând cu 1 ianuarie 2017, ponderea lor în reducerea emisiilor trebuie să crească la 50 %.
Biocarburanţii şi biolichidele se realizează pornind de la materii prime provenite din exteriorul sau din interiorul Comunităţii. Biocarburanţii şi biolichidele nu trebuie să fie produse din materii prime provenite de pe terenuri de mare valoare ca diversitate biologică sau cu stocuri mari de carbon. Pentru a beneficia de un sprijin financiar, acestea trebuie calificate drept „durabile” conform criteriilor din această directivă.
Context
Directiva face parte din pachetul legislativ privind energia şi schimbările climatice, care înscrie într-un cadru legislativ obiectivele comunitare de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Acest cadru încurajează eficienţa energetică, consumul de energie din surse regenerabile, îmbunătăţirea aprovizionării cu energie şi stimularea economică a unui sector dinamic în care Europa reprezintă un exemplu.
REFERINŢE
| Act | Intrarea în vigoare | Termen de transpunere în legislaţia statelor membre | Jurnalul Oficial |
|---|---|---|---|
| Directiva 2009/28/CE |
25.6.2009 |
5.12.2010 |
JO L 140 din 5.6.2009 |
ACT CONEX
Raport al Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 25 februarie 2010 privind cerinţele de durabilitate pentru utilizarea surselor de biomasă solidă şi gazoasă pentru producerea energiei electrice, încălzire şi răcire [COM(2010) 11 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]
Acest raport este însoţit de o evaluare a impactului [SEC(2010)65] şi de un rezumat al evaluării impactului [SEC(2010)66 
].
Acest raport prezintă rezultatele evaluării întreprinse de Comisie privind cerinţele pentru introducerea unui sistem de durabilitate aferent utilizărilor energetice ale biomasei, cu excepţia biocarburanţilor şi biolichidelor (şi anume combustibilii solizi şi gazoşi folosiţi pentru producerea de energie electrică, încălzire şi răcire).
La analizarea cerinţelor privind extinderea sistemului de durabilitate al UE la combustibilii solizi şi gazoşi derivaţi din biomasă pentru energia electrică, încălzire şi răcire, Comisia a avut în vedere trei principii pe care politica la scară europeană privind durabilitatea biomasei trebuie să le respecte:
- soluţionarea eficace a problemelor legate de utilizarea durabilă a biomasei;
- rentabilitatea în îndeplinirea obiectivelor;
- coerenţa cu politicile existente.
Pe baza acestor elemente ale evaluării, raportul concluzionează că, în această etapă, nu este necesar să se stabilească un sistem european obligatoriu şi armonizat în acest domeniu şi că măsurile existente sunt suficiente pentru a garanta că biomasa solidă şi gazoasă consumată la nivelul UE în sectorul energiei electrice, încălzirii şi răcirii este durabilă.
Cu toate acestea, în raportul său, Comisia formulează recomandări în materie de durabilitate şi încurajează insistent statele membre să ţină seama de acestea, pentru a asigura o anumită coerenţă a sistemelor naţionale de durabilitate existente sau ulterioare. Recomandările se bazează, în principal, pe sistemul de durabilitate inclus în Directiva 2009/28/CE privind biocombustibilii şi biolichidele, cu câteva excepţii.
Comisia indică în raportul său că rezultatele evaluării sale trebuie să facă obiectul unei raportări şi al unei monitorizări. Din acest motiv, ea precizează în concluziile raportului că, până la 31 decembrie 2011, va întocmi un nou raport în care va preciza dacă sistemele naţionale au soluţionat în mod satisfăcător problemele de durabilitate legate de utilizarea biomasei provenite din UE şi din ţările terţe şi dacă aceste sisteme au ridicat bariere în calea comerţului şi a dezvoltării sectorului bioenergetic. Comisia va analiza dacă vor fi necesare măsuri suplimentare, cum ar fi stabilirea de criterii de durabilitate comune la nivelul UE.