RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Emisiile industriale

Uniunea Europeană (UE) defineşte obligaţiile pe care trebuie să le respecte activităţile industriale cu potenţial major de poluare. Aceasta stabileşte o procedură de autorizare şi o serie de cerinţe, în special în ceea ce priveşte evacuările. Obiectivul este de a se evita sau minimiza emisiile poluante în aer, apă şi sol, precum şi deşeurile provenite de la instalaţiile industriale şi agricole, pentru a se atinge un nivel ridicat de protecţie a mediului şi a sănătăţii.

ACT

Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea şi controlul integrat al poluării).

SINTEZĂ

Această directivă regrupează Directiva 2008/1/CE (aşa-numita „Directivă IPPC”) şi şase alte directive într-o singură directivă privind emisiile industriale.

Sectoare de activitate

Directiva reglementează activităţile industriale cu potenţial major de poluare definite în anexa I la directivă (industriile producătoare de energie, producţia şi prelucrarea metalelor, industria mineralelor, industria chimică, gestionarea deşeurilor, creşterea animalelor etc.).

Directiva conţine dispoziţii speciale pentru următoarele tipuri de instalaţii:

  • instalaţiile de ardere (≥ 50 MW);
  • instalaţiile de incinerare sau coincinerare a deşeurilor;
  • anumite instalaţii şi activităţi care utilizează solvenţi organici;
  • instalaţiile producătoare de dioxid de titan.

Directiva nu se aplică activităţilor de cercetare şi dezvoltare sau testării de noi produse şi procese.

Cerinţe de mediu

Orice instalaţie industrială care desfăşoară una dintre activităţile enumerate în anexa I la directivă trebuie să respecte anumite obligaţii de bază:

  • să ia măsuri de prevenire a poluării;
  • să aplice cele mai bune tehnici disponibile (BAT);
  • să nu genereze o poluare semnificativă;
  • să limiteze, să recicleze sau să elimine deşeurile într-un mod cât mai puţin poluant;
  • să maximizeze eficienţa energetică;
  • să prevină accidentele şi să limiteze consecinţele acestora;
  • să readucă amplasamentul la o stare satisfăcătoare după încetarea activităţilor.

Aplicarea celor mai bune tehnici disponibile

Instalaţiile industriale trebuie să utilizeze BAT, şi anume cele mai eficiente tehnici pentru a atinge un nivel general ridicat de protecţie a mediului în ansamblul său. Acestea trebuie să fie dezvoltate la un nivel care să permită aplicarea lor în sectorul industrial relevant, în condiţii economice şi tehnice viabile. Comisia Europeană trebuie să adopte concluzii privind BAT, conţinând nivelurile de emisii asociate BAT. Aceste concluzii servesc drept referinţă pentru stabilirea condiţiilor de autorizare.

Condiţiile de autorizare

Autorizaţia trebuie să prevadă măsurile necesare pentru a asigura respectarea obligaţiilor de bază ale operatorului şi a standardelor de calitate a mediului. Aceste măsuri trebuie să includă cel puţin:

  • valori limită de emisie pentru substanţele poluante;
  • cerinţe care să garanteze protecţia solului, a apelor şi a aerului;
  • măsuri de monitorizare şi gestionare a deşeurilor;
  • cerinţe privind metodologia de măsurare a emisiilor, frecvenţa şi procedura de evaluare;
  • obligaţia de a informa autoritatea competentă, cel puţin o dată pe an, cu privire la rezultatele monitorizării;
  • cerinţe privind întreţinerea şi monitorizarea solului şi a apelor subterane;
  • măsuri legate de unele situaţii excepţionale (scurgeri, defecţiuni, opriri temporare sau definitive etc.);
  • dispoziţii menite să reducă la minimum poluarea la mare distanţă sau transfrontalieră;
  • condiţii pentru a evalua conformitatea cu valorile limită de emisie.

Dispoziţii speciale

Dispoziţiile speciale se aplică instalaţiilor de ardere, instalaţiilor de incinerare sau coincinerare a deşeurilor, instalaţiilor care utilizează solvenţi organici şi instalaţiilor producătoare de dioxid de titan.

Valorile limită de emisie pentru instalaţiile mari de ardere definite în anexa V la directivă sunt, în general, mai stricte decât cele prevăzute de Directiva 2001/80/CE. S-a introdus o anumită flexibilitate (un plan naţional de tranziţie, o derogare pentru durata de viaţă limitată) pentru instalaţiile existente.

În cazul celorlalte activităţi cărora li se aplică dispoziţii speciale, s-au menţinut, în mare parte, dispoziţiile directivelor actuale.

Inspecţiile de mediu

Statele membre trebuie să instituie un sistem de inspecţii de mediu ale instalaţiilor vizate. Toate instalaţiile trebuie să facă obiectul unui plan de inspecţii de mediu. Acest plan trebuie să fie revizuit şi actualizat în mod regulat.

Pe baza planurilor de inspecţii, autoritatea competentă întocmeşte în mod regulat programe pentru inspecţii de mediu de rutină, inclusiv frecvenţa vizitelor la faţa locului pentru diversele tipuri de instalaţii. Intervalul de timp dintre două vizite la faţa locului se stabileşte pe baza unei evaluări sistematice a riscurilor de mediu ale instalaţiilor în cauză. Acesta nu depăşeşte un an pentru instalaţiile care prezintă cele mai mari riscuri şi trei ani pentru instalaţiile care prezintă cele mai reduse riscuri.

Abrogare

Directiva 2010/75/UE înlocuieşte definitiv,

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2010/75/UE

6.1.2011

7.1.2013

JO L 334 din 17.12.2010

Ultima actualizare: 10.03.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii