RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 9 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Protecţia animalelor de laborator

Uniunea Europeană (UE) doreşte să pună capăt experimentelor cu animale, înlocuindu-le cu metode alternative. Totuşi, în lipsa unor astfel de metode, ea adoptă măsuri care urmăresc să îmbunătăţească situaţia animalelor care continuă să fie utilizate pentru experimente în conformitate cu norma privind înlocuirea, reducerea sau îmbunătăţirea procedurilor pe animale.

ACT

Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecţia animalelor utilizate în scopuri ştiinţifice.

SINTEZĂ

În fiecare an, aproximativ 12 milioane de animale sunt utilizate în scopuri ştiinţifice. La ora actuală, Uniunea Europeană (UE) nu poate să interzică utilizarea animalelor pentru testarea siguranţei medicamentelor sau pentru cercetarea biomedicală. Totuşi, pentru a proteja animalele experimentale şi a permite progresul cercetării, UE ia măsuri care urmăresc să limiteze experimentele pe animale şi să impună cerinţe minime privind adăpostirea şi îngrijirea animalelor încredinţate.

Animalele

Prezenta directivă îşi lărgeşte domeniul de aplicare la animalele utilizate în cercetarea de bază, educaţia şi formarea profesională. Ea se aplică tuturor animalelor vertebrate neumane vii, precum şi unor nevertebrate care au capacitatea de a-şi manifesta durerea (sepia, caracatiţa etc.).

Utilizarea primatelor neumane este supusă unor restricţii, iar utilizarea maimuţelor mari (cimpanzei, bonobo, gorile şi urangutani) este interzisă. Utilizarea maimuţelor mari este permisă numai în cazuri excepţionale pentru asigurarea supravieţuirii speciei sau în cazul apariţiei neprevăzute la om a unei boli potenţial mortale sau invalidante.

Domeniile supuse experimentelor pe animale

Experimentele pe animale nu pot fi autorizate decât în cazul procedurilor care au ca obiectiv:

  • cercetarea de bază;
  • cercetarea transferabilă sau aplicată care urmăreşte oricare din următoarele scopuri:
    1. prevenirea, profilaxia, diagnosticarea sau tratarea bolilor sau a anomaliilor la oameni, animale sau plante;
    2. evaluarea, detectarea, controlul sau modificarea bolilor fiziologice la oameni, animale sau plante;
    3. bunăstarea animalelor şi îmbunătăţirea creşterii animalelor în scopuri agricole;
  • dezvoltarea, producerea şi testarea calităţii, a eficacităţii şi a siguranţei medicamentelor, a produselor alimentare şi a hranei pentru animale etc., care privesc unul din obiectivele anterioare;
  • protecţia mediului şi a biodiversităţii;
  • învăţământul superior sau pregătirea profesională.

Proiectele

Utilizarea animalelor în scopuri ştiinţifice este autorizată în cazul în care nu există o metodă alternativă satisfăcătoare, în conformitate cu norma privind înlocuirea, reducerea sau îmbunătăţirea procedurilor pe animale. Proiectele care implică experimente pe animale sunt evaluate de autoritatea competentă. Niciun proiect nu poate debuta înainte de primirea unei evaluări favorabile din partea autorităţii competente. Această evaluare trebuie să demonstreze că utilizarea animalelor este justificată şi că beneficiile preconizate depăşesc vătămările eventuale cauzate animalelor.

Numărul de animale utilizate în cadrul unui proiect trebuie redus la minim, însă fără a compromite obiectivele proiectului. Condiţiile de viaţă şi metodele utilizate în cadrul procedurilor trebuie să evite, în măsura posibilului, producerea durerii, a suferinţei sau a stresului la animale.

Bunăstarea animalelor

Animalele utilizate în scopuri experimentale trebuie să primească o îngrijire şi un tratament adecvat. Animalele trebuie adăpostite în cuşti suficient de mari şi într-un mediu adaptat fiecărei specii, în conformitate cu normele enumerate în anexa III a directivei.

Metodele de ucidere trebuie să limiteze durerea, suferinţa şi stresul resimţite de animale. Numai o persoană care are competenţele necesare poate să utilizeze metodele de ucidere a animalelor în unitatea crescătorului, a unui furnizor sau a unui utilizator, în conformitate cu una din metodele prevăzute în anexa IV la directivă.

Procedurile

Singurele proceduri autorizate sunt cele care au fost autorizate în cadrul unui proiect. Acestea sunt clasificate în funcţie de gradul lor de gravitate, în conformitate cu anexa VIII la directivă. Ele trebuie realizate sub anestezie sau prin recurgerea la o altă metodă (analgezice etc.), cu excepţia cazului în care respectiva metodă nu este adecvată sau dacă anestezia este considerată mai traumatizantă pentru animal decât procedura însăşi. În măsura în care acest lucru este posibil, viaţa animalelor trebuie salvată. Procedurile sunt concepute astfel încât să ducă la moartea unui număr cât mai mic de animale şi să reducă durata şi intensitatea suferinţei.

Reutilizarea unui animal constituie o modalitate de reducere a numărului total de animale experimentale. Orice reutilizare a unui animal în cadrul unei noi proceduri este reglementată. Anterior reutilizării unui animal, trebuie să se ţină cont de gravitatea procedurilor cumulate, de sănătatea animalului şi de avizul medicului veterinar.

La finalul unei proceduri, medicul veterinar sau o persoană competentă ia o decizie privind menţinerea în viaţă a animalului. În cazul în care animalul este ţinut în viaţă, acesta primeşte îngrijire şi adăpost adecvate, conform definiţiilor din anexa III.

Autorizarea

Crescătorii, furnizorii şi utilizatorii, inclusiv unităţile lor, trebuie să fie autorizaţi şi înregistraţi la autoritatea competentă.

Unităţile autorizate trebuie să dispună de instalaţii şi de echipamente adaptate speciilor care sunt adăpostite în acel loc şi bunei derulări a procedurilor (dacă acestea se desfăşoară în acelaşi loc).

Fiecare animal introdus în unitate trebuie prevăzut cu o marcă de identificare şi luat în evidenţă în registrul care conţine informaţii despre animale (număr, specie, origine, data vânzării sau a achiziţiei etc.). Această evidenţă se păstrează cel puţin cinci ani şi se pune la dispoziţia publicului.

Altfel, fiecare câine, pisică sau primată neumană trebuie să aibă un dosar individual, care să conţină informaţii utile de natură reproductivă, veterinară şi socială privind animalul în cauză, precum şi informaţii despre proiectele în care a fost utilizat.

Inspecţiile

Autorităţile competente efectuează inspecţii periodice ale tuturor crescătorilor, furnizorilor şi utilizatorilor, inclusiv ale unităţilor lor, cu scopul de a verifica conformitatea cu cerinţele prezentei directive.

Frecvenţa inspecţiilor este determinată de riscurile specifice fiecărei unităţi. Totuşi, inspecţiile se efectuează anual la cel puţin o treime din unităţile utilizatorilor, iar un anumit număr din aceste inspecţii se efectuează fără o înştiinţare prealabilă.

Inspecţiile la crescătorii, furnizorii şi utilizatorii de primate neumane se efectuează cel puţin o dată pe an.

Context

Prezenta directivă înlocuieşte Directiva 86/609/CE (BG) (CS) (DA) (DE) (ET) (EL) (EN) (HU) începând cu 1 ianuarie 2013.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2010/63/UE

9.11.2010

10.11.2012

JO L 276 din 20.10.2010

Ultima actualizare: 29.03.2011

Consultaţi şi

  • Animale experimentale, site-ul web al DG Mediu (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii