RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 23 limbi
Limbi noi disponibile:  BG - CS - ET - GA - LV - LT - HU - MT - PL - RO - SK - SL

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Conservarea şi exploatarea resurselor marine

Regulamentul 2371/2002 pune bazele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), al cărei obiectiv este de a garanta o exploatare durabilă a resurselor acvatice vii, sub aspect economic, ecologic şi social. Măsurile adoptate în cadrul regulamentului se bazează pe aplicarea principiului precauţiei şi pe recomandări ştiinţifice solide. Acestea se referă la conservarea şi protecţia stocurilor de peşte şi a ecosistemelor marine, accesul la ape şi resurse, flotă, controlul activităţilor, procesul decizional, precum şi la participarea părţilor interesate la toate etapele PCP.

ACT

Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului din 20 decembrie 2002 privind conservarea şi exploatarea durabilă a resurselor piscicole în conformitate cu politica comună în domeniul pescuitului [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Politica comună în domeniul pescuitului cuprinde conservarea, gestionarea şi exploatarea resurselor marine, precum şi prelucrarea şi comercializarea produselor pescăreşti şi de acvacultură. Aceasta prevede măsuri coerente privind:

  • conservarea, gestionarea şi exploatarea resurselor acvatice vii;
  • limitarea impactului pescuitului asupra mediului;
  • condiţiile de acces la ape şi resurse;
  • capacitatea flotei;
  • controlul;
  • acvacultura;
  • organizarea comună a pieţelor;
  • relaţiile internaţionale.

Conservare şi durabilitate

Uniunea Europeană (UE) adoptă măsurile necesare pentru reglementarea accesului la zonele şi resursele piscicole, precum şi pentru exercitarea durabilă a activităţilor de pescuit. Aceste măsuri se aplică pentru fiecare stoc de peşte sau grupuri de stocuri de peşte. Măsurile vizează limitarea mortalităţii prin pescuit şi a impactului activităţilor de pescuit asupra mediului prin:

  • adoptarea unor planuri de refacere a stocurilor de peşte aflate în afara limitelor biologice de siguranţă;
  • adoptarea unor planuri de gestionare pentru a menţine stocurile de peşte în limitele biologice de siguranţă;
  • stabilirea deobiective pentru o exploatare durabilă a stocurilor de peşte;
  • limitarea capturilor;
  • stabilirea numărului şi tipului de nave de pescuit autorizate să pescuiască;
  • limitarea efortului de pescuit;
  • adoptarea unor măsuri tehnice pentru a promova un pescuit mai selectiv sau cu impact mai redus asupra ecosistemelor marine şi a speciilor nevizate. Aceste măsuri se pot referi, de asemenea, la structura, numărul şi dimensiunea echipamentelor de pescuit aflate la bord, precum şi la stabilirea unor zone şi/sau perioade în care sunt interzise sau limitate activităţile de pescuit.

Comisia Europeană şi statele membre pot adopta măsuri de urgenţă în caz de ameninţări grave la adresa ecosistemului sau a conservării resurselor, pentru o perioadă maximă de 3 până la 6 luni. Decizia statelor membre se referă doar la apele aflate sub suveranitatea lor. Acestea au, de asemenea, posibilitatea de a adopta măsuri nediscriminatorii de conservare pentru a prezerva ecosistemul, în limita a 12 mile marine de la baza ţărmului. Dacă măsurile se referă la navele de pescuit ale altor state membre, Comisia, statele respective şi consiliile consultative regionale trebuie să fie consultate. Statele membre pot adopta, pentru navele aflate sub pavilion propriu, şi alte măsuri de conservare şi gestionare, cu condiţia ca acestea să fie compatibile cu obiectivele politicii comune în domeniul pescuitului (PCP).

Adaptarea capacităţii de pescuit

Statele membre au obligaţia de a adapta capacitatea lor de pescuit pentru a obţine un echilibru între respectiva capacitate şi posibilităţile de pescuit. Dată fiind situaţia critică a multor stocuri de peşte din apele europene, capacitatea totală a flotei comunitare a fost „îngheţată” începând cu 31 decembrie 2002. Astfel, intrarea unei noi nave de pescuit nu este posibilă decât după retragerea unei alte nave cu aceeaşi capacitate (măsurată în tonaj GT şi în puterea motorului kW) din flota comunitară. Începând cu 1 ianuarie 2003, singurele creşteri de tonaj posibile fără o retragere asociată sunt amenajările navelor menite să îmbunătăţească siguranţa la bord, condiţiile de lucru, igiena şi calitatea produselor.

Reducerile de capacitate necesare fac parte din planurile de gestionare şi refacere a stocurilor. Orice retragere a unei nave cu ajutorul unor subvenţii publice (acordate de statul membru şi/sau de Comunitate) este definitivă, astfel că nava retrasă nu poate fi înlocuită. Comisia transmite în fiecare an Parlamentului European şi Consiliului o sinteză a rezultatelor eforturilor depuse de statele membre pentru a realiza un echilibru durabil între capacitatea şi posibilităţile de pescuit, pe baza rapoartelor anuale ale statelor membre. De asemenea, Comisia gestionează un registru al flotei de pescuit comunitare, care conţine toate datele referitoare la caracteristicile şi activităţile navelor, necesare pentru a monitoriza aplicarea corectă a PCP.

Accesul la ape şi resurse

Navele comunitare de pescuit au acces în mod egal la ape şi resurse în toate apele comunitare, cu excepţia zonei de 12 mile marine de la baza ţărmului, aflată sub suveranitatea statelor membre (anexa I). Se aplică reguli speciale pentru zona Shetland (Shetland Box) (anexa II). Consiliul stabileşte anual capturile totale admisibile (TAC), iar posibilităţile de pescuit sunt repartizate între statele membre, astfel încât fiecărui stat membru să i se asigure o relativă stabilitate a activităţilor de pescuit pentru fiecare stoc de peşte sau zonă piscicolă. Statele membre sunt libere să aloce mai apoi aceste posibilităţi de pescuit navelor lor şi pot schimba între ele posibilităţile de pescuit care le revin. Consiliul stabileşte, de asemenea, posibilităţile de pescuit în apele comunitare pentru ţările terţe.

Control şi aplicare

S-a stabilit un sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (PCP) de-a lungul întregului lanţ de producţie, şi anume de la navă până la comercianţii cu amănuntul. Controalele continuă să se efectueze în larg, fiind completate de controale în porturi, pe durata transportului, în fabricile de prelucrare, pe pieţe, etc. pentru a verifica dacă peştii au fost capturaţi în mod legal.

Sistemul de control se aplică ansamblului activităţilor de pescuit în apele comunitare, precum şi activităţilor de pescuit desfăşurate de navele comunitare şi ale resortisanţilor UE, în apele comunitare şi în cele necomunitare. Acesta se aplică, de asemenea, prelucrării şi comercializării produselor pescăreşti, pescuitului de agrement care vizează stocuri sensibile şi acvaculturii.

Procesul decizional şi consultarea

Deciziile în materie de pescuit sunt luate de Parlamentul European şi Consiliu, la propunerea Comisiei şi după consultarea Comitetului Economic şi Social European şi a Comitetului Regiunilor. În anumite cazuri, decizia se ia cu acordul Comitetului consultativ pentru pescuit şi acvacultură, conform procedurii definite prin Decizia 1999/468/CE de stabilire a normelor privind exercitarea competenţelor de executare conferite Comisiei.

Comisia este asistată de Comitetul consultativ pentru pescuit şi acvacultură (CCPA), creat în 1971. CCPA este un forum de dialog permanent cu industria pescuitului şi acvaculturii. Cei 21 de membri ai săi reprezintă principalele ramuri ale industriei pescuitului şi acvaculturii (producţie, prelucrare şi comercializare), precum şi grupurile şi organizaţiile consumatorilor care se ocupă cu protecţia mediului şi a dezvoltării. CCPA este format din patru grupuri de lucru responsabile cu pregătirea avizelor:

  • Grupul 1: Accesul la resursele piscicole şi gestionarea activităţii de pescuit.
  • Grupul 2: Acvacultură: peşte, crustacee şi moluşte.
  • Grupul 3: Pieţe şi politica comercială.
  • Grupul 4: Aspecte generale: economie şi analiză sectorială.

Consiliile consultative regionale (CCR) au fost create pentru a spori participarea reprezentanţilor sectorului pescuitului şi a altor reprezentanţi ai sectoarelor vizate de PCP, cum ar fi protecţia mediului sau protecţia consumatorilor. Acestea răspund de zonele maritime aflate sub jurisdicţia a cel puţin două state membre. La lucrările consiliilor consultative regionale iau parte, de asemenea, experţi ştiinţifici. Aceştia din urmă pot fi consultaţi de Comisie, de exemplu, cu privire la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de gestionare sau refacere a stocurilor de peşte. Aceştia pot, din proprie iniţiativă, să facă recomandări şi să informeze Comisia sau statele membre cu privire la problemele asociate punerii în aplicare a PCP.

Comitetul ştiinţific, tehnic şi economic pentru pescuit (CSTEP), format din experţi ştiinţifici cu înaltă calificare, este consultat în mod regulat cu privire la problemele ce ţin de conservarea şi gestionarea resurselor acvatice vii. Comisia ţine seama de recomandările făcute de CSTEP la formularea propunerilor de gestionare a pescuitului.

Comisia va prezenta Parlamentului şi Consiliului, până la sfârşitul anului 2012, un raport referitor la conservare, durabilitate şi adaptarea capacităţii de pescuit.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 2371/2002

1.1.2003

-

JO L 358 din 31.12.2002

DEROGĂRI DE LA ACT

Derogări privind gestionarea flotelor de pescuit înregistrate în regiunile ultraperiferice:
Regulamentul (CE) nr. 639/2004 [Jurnalul Oficial L 102 din 7.4.2004].
Modificat de:
Regulamentul (CE) nr. 1646/2006 [Jurnalul Oficial L 309 din 9.11.2006];
Regulamentul (CE) nr. 1207/2008 [Jurnalul Oficial L 327 din 5.12.2008].
Având în vedere importanţa sectorului pescuitului în aceste regiuni, regulamentul are în vedere situaţia structurală, socială şi economică aferentă gestionării flotelor de pescuit în aceste regiuni.

Derogări acordate noilor state membre de la anumite dispoziţii ale Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 privind nivelurile de referinţă pentru flotele de pescuit:
Regulamentul (CE) nr. 1242/2004 [Jurnalul Oficial L 236 din 7.7.2004];
Regulamentul (CE) nr. 783/2007 [Jurnalul Oficial L 175 din 5.7.2007].
Aceste regulamente prevăd derogări pentru noile state membre cu privire la nivelurile de referinţă şi acordarea de ajutoare pentru reînnoirea flotei.

Act(e) de modificare Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Regulamentul (CE) nr. 865/2007

27.7.2007

-

JO L 192 din 24.7.2007

Regulamentul (CE) nr. 1224/2009

23.12.2009

-

JO L 343 din 22.12.2009

Regulamentul (CE) nr. 1152/2012

21.12.2012

-

JO L 343 din 14.12.2012

Modificările şi corecturile succesive aduse Regulamentului (CE) nr. 2371/2002 au fost integrate în textul de bază.

ACTE CONEXE

Posibilităţile de pescuit

Regulamentul (UE) nr. 40/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 de stabilire, pentru 2013, a posibilităţilor de pescuit disponibile în apele UE şi, pentru navele din UE, în anumite ape din afara UE pentru anumite stocuri de peşte şi grupe de stocuri de peşte care fac obiectul unor negocieri sau acorduri internaţionale [Jurnalul Oficial L 23 din 25.1.2013].

Regulamentul (UE) nr. 39/2013 al Consiliului din 21 ianuarie 2013 de stabilire, pentru 2013, a posibilităţilor de pescuit disponibile pentru navele din UE în privinţa anumitor stocuri de peşte şi grupe de stocuri de peşte care nu fac obiectul unor negocieri sau acorduri internaţionale [Jurnalul Oficial L 23 din 25.1.2013].

Regulamentul (UE) nr. 1262/2012 al Consiliului din 20 decembrie 2012 de stabilire, pentru 2013 şi 2014, a posibilităţilor de pescuit pentru navele din UE în ceea ce priveşte anumite stocuri de peşti de adâncime [Jurnalul Oficial L 356 din 22.12.2012].

Flota

Regulamentul (UE) nr. 1013/2010 al Comisiei din 10 noiembrie 2010 de stabilire a normelor de punere în aplicare a politicii Uniunii în domeniul flotei definite la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 2371/2002 al Consiliului [Jurnalul Oficial L 293 din 11.11.2010].
Acest regulament se aplică tuturor navelor comunitare, cu excepţia celor folosite exclusiv în acvacultură şi a celor înregistrate în regiunile ultraperiferice ale Franţei, Portugaliei şi Spaniei. Regulamentul stabileşte formulele de calcul pentru nivelurile de referinţă exprimate în tonaj brut (GT) şi putere (kW) pentru fiecare stat membru de la 1 ianuarie 2003. Acesta stabileşte, de asemenea, condiţiile de eligibilitate pentru creşterea tonajului. Fiecare stat membru trebuie să colecteze informaţiile referitoare la punerea în aplicare a PCP şi retragerea (sau înlocuirea) unei nave din flota Uniunii Europene. Trebuie semnalată, de asemenea, orice modernizare a unei nave care antrenează o modificare a capacităţii sale de pescuit.

Regulamentul (CE) nr. 26/2004 al Comisiei din 30 decembrie 2003 privind registrul flotei de pescuit comunitare [Jurnalul Oficial L 5 din 9.1.2004].
Regulamentul stabileşte datele minime referitoare la navele de pescuit care arborează pavilionul unui stat membru şi care trebuie să figureze în registrul naţional ţinut de statul respectiv. Acesta stabileşte, de asemenea, obligaţiile statelor membre referitoare la colectarea, validarea şi transmiterea datelor din registrul lor naţional către Comisie, precum şi obligaţiile Comisiei referitoare la gestionarea registrului flotei de pescuit comunitare. Navele sunt identificate printr-un număr CFR (Community Fleet Register) unic, atribuit permanent unei nave şi care nu poate fi reatribuit unei alte nave.
A se vedea versiunea consolidată

Ultima actualizare: 08.02.2013
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii