RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Vânătoarea de balene

Comisia propune ca Uniunea Europeană şi statele sale membre să adopte o abordare coordonată la nivel internaţional în vederea asigurării unei protecţii eficiente a balenelor, opunându-se în special vânătorii de balene în scopuri comerciale.

PROPUNERE

Propunere de decizie a Consiliului din 19 decembrie 2007 de stabilire a poziţiei care urmează să fie adoptată în numele Comunităţii Europene la reuniunile Comisiei Internaţionale privind Vânarea Balenelor.

Comunicare a Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 19 decembrie 2007 privind acţiunile comunitare în domeniul vânătorii de balene [COM(2007) 823 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Uniunea Europeană (UE) a adoptat măsuri pentru protejarea cetaceelor (balenele, delfinii, etc.) împotriva vânătorii, capturării sau deţinerii, precum şi împotriva perturbărilor intenţionate sau schimburilor comerciale, inclusiv cu produse derivate din aceste animale provenind din ţări terţe.

Protecţia cetaceelor este asigurată la nivel european prin mai multe acte legislative şi strategii, cum ar fi:

Cu toate acestea, balenele sunt animale migratoare şi protecţia acestora nu poate fi eficace decât în cazul în care la nivel internaţional sunt adoptate măsuri de conservare echivalente cu cele luate la nivelul UE.

La nivel internaţional, vânătoarea de balene a fost interzisă începând cu sezonul 1985/1986. Acest moratoriu a fost decretat de Comisia Internaţională privind Vânarea Balenelor (IWC), în principal din cauza incertitudinilor ştiinţifice privind situaţia populaţiilor de balene din lume.

IWC este organizaţia internaţională competentă în ceea ce priveşte conservarea şi gestionarea populaţiilor de balene, instituită prin Convenţia Internaţională din 1946 privind reglementarea vânării balenelor. În noiembrie 2011, aceasta avea 89 de membri; Uniunea Europeană are statut de observator în cadrul organizaţiei.

Mai multe derogări permit anumitor ţări să nu respecte, în practică, moratoriul decretat de IWC cu privire la vânarea balenelor. Astfel, Islanda şi Norvegia nu sunt obligate să respecte moratoriul, deoarece au formulat obiecţii sau rezerve, în conformitate cu convenţia din 1946. În plus, vânătoarea de balene este autorizată în temeiul permiselor speciale acordate de către autorităţile naţionale în scopuri de cercetare ştiinţifică. În special Japonia desfăşoară „programe de cercetare ştiinţifică” şi poate comercializa ulterior carnea provenind de la balenele capturate în cadrul acestor programe. În fine, rămâne autorizată vânătoarea de balene aborigenă de subzistenţă.

Mai mult, mandatul IWC vizează atât reglementarea vânătorii de balene, cât şi conservarea balenelor. Acest dublu mandat conduce la poziţii extrem de polarizate adoptate de către oponenţii şi susţinătorii vânătorii de balene, ceea ce periclitează cooperarea internaţională şi împiedică progresul către o protecţie eficientă a populaţiilor de balene.

În vederea consolidării poziţiei sale în favoarea protecţiei balenelor, UE invită toate statele membre care nu au aderat încă la Convenţia 1946 să facă acest demers. UE şi statele sale membre vor coopera cu celelalte ţări pentru a le convinge să se opună vânătorii de balene.

Comisia propune ca statele membre să susţină o poziţie politică comună a UE în cadrul IWC, în scopul de a asigura un cadru de reglementare internaţional eficient pentru protecţia balenelor. Conform acestei poziţii, statele membre trebuie, în special, să se opună ridicării totale sau parţiale a moratoriului privind vânătoarea de balene şi extinderii sferei de aplicare a votului secret în cadrul IWC. În plus, acestea trebuie să susţină:

  • crearea de sanctuare ale balenelor;
  • vânătoarea aborigenă de subzistenţă, cu condiţia ca aceasta să nu afecteze populaţiile în cauză;
  • punerea în aplicare a unei reglementări globale a activităţilor legate de vânătoarea de balene, în special vânătoarea în scopuri ştiinţifice;
  • propunerile în concordanţă cu poziţia UE cu privire la Convenţia CITES şi alte acorduri internaţionale la care UE este parte;
  • continuarea activităţilor Comitetului pentru conservare şi propunerile care vizează asigurarea conservării cetaceelor mici;
  • colectarea de date ştiinţifice prin metode nedistructive, care nu dăunează balenelor, precum şi cercetarea privind conservarea populaţiilor de balene.

REFERINŢE ŞI PROCEDURĂ

Propunere Jurnalul Oficial Procedură

COM(2007) 821

-

-

Ultima actualizare: 09.11.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii