RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Plan de acţiune în favoarea biodiversităţii

Arhive

Comisia introduce un plan de acţiune care include obiectivele referitoare la stoparea declinului biodiversităţii şi măsurile care permit îndeplinirea acestor obiective până în 2010. Acest plan de acţiune se bazează pe o evaluare a pierderii biodiversităţii în Europa şi în lume, precum şi pe măsurile luate deja de Uniunea Europeană până acum pentru a face faţă acestei probleme.

ACT

Communication from the Commission - Halting the loss of biodiversity by 2010 - and beyond - Sustaining ecosystem services for human well-being [COM(2006) 216 final - Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei – Stoparea pierderii biodiversităţii până în 2010 şi ulterior: susţinerea serviciilor ecosistemice pentru bunăstarea oamenilor [COM(2006) 216 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).

SINTEZĂ

Comisia a elaborat un plan de acţiune pentru conservarea şi stoparea pierderii biodiversităţii * în interiorul Uniunii Europene (UE) şi la nivel internaţional.

Într-adevăr, degradarea ecosistemelor * trebuie stopată urgent pentru a proteja viitorul naturii, având în vedere valoarea sa intrinsecă (valoare recreativă şi culturală) şi serviciile pe care ni le oferă (servicii ecosistemice *). Aceste servicii sunt esenţiale pentru competitivitate, creştere şi locuri de muncă, precum şi pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în toată lumea.

Acest plan de acţiune fixează zece obiective prioritare împărţite în patru domenii politice (biodiversitatea în UE, biodiversitatea în lume, biodiversitatea şi schimbările climatice, baza de cunoştinţe). Planul precizează, de asemenea, patru măsuri majore de sprijin (finanţare, proces decizional, crearea de parteneriate şi educaţie, sensibilizarea şi participarea cetăţenilor), precum şi acţiunile de monitorizare, evaluare şi revizuire. Planul de acţiune se adresează atât UE, cât şi statelor membre. Măsurile adecvate au trebuit luate până în 2010, urmând să continue şi ulterior.

Biodiversitatea în Uniunea Europeană

Planul de acţiune prevede conservarea principalelor habitate şi specii din Uniunea Europeană. Realizarea acestui obiectiv implică intensificarea procesului de instituire a reţelei Natura 2000 (desemnarea şi gestionarea siturilor protejate, coerenţa şi conectivitatea reţelei) prin regenerarea speciilor celor mai ameninţate şi prin măsuri de protecţie în regiunile ultraperiferice.

Protecţia durabilă a biodioversităţii înseamnă mai mult decât Natura 2000 sau măsuri de protecţie a speciilor ameninţate. Din acest motiv, planul de acţiune prevede conservarea şi refacerea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice în zonele rurale neprotejate din UE în mod specific. Este vorba, mai ales, de utilizarea optimă a prevederilor politicii agricole comune (PAC) în vederea conservării terenurilor agricole care au o înaltă valoare naturală şi a pădurilor.

În acelaşi sens, planul de acţiune prevede conservarea şi refacerea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice în mediul marin neprotejat din UE. Este vorba aici de regenerarea rezervelor de peşte, de limitarea impactului asupra speciilor nevizate şi asupra habitatelor marine, în special în cadrul politicii comune a pescuitului.

Întărirea compatibilităţii dezvoltării regionale şi teritoriale cu biodiversitatea în UE constituie un alt obiectiv prioritar al planului de acţiune, în special graţie unei planificări mai bune la nivel naţional, regional şi local, care să ţină cont mai mult de biodiversitate (evaluări de mediu, proiecte finanţate de fonduri comunitare, parteneriate între persoanele responsabile cu planificarea şi cu dezvoltarea).

Un alt obiectiv al planului de acţiune este reducerea substanţială a efectelor speciilor alogene intruse şi ale genotipurilor alogene asupra biodiversităţii din Uniunea Europeană. Ar trebui studiată o strategie globală în domeniu, însoţită de măsuri specifice, cum ar fi un sistem de alertă rapidă.

UE şi biodiversitatea globală

Pentru a întări considerabil eficienţa guvernanţei internaţionale în favoarea biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice, planul sugerează ca acţiunile să se concentreze pe accelerarea aplicării convenţiei privind diversitatea biologică şi a acordurilor conexe.

În plus, planul de acţiune prevede întărirea substanţială a sprijinului pentru biodiversitate şi pentru serviciile ecosistemice în ajutorul extern al UE, prin finanţare şi prin programe sectoriale şi geografice.

De altfel, este urgent să se reducă substanţial efectele comerţului internaţional asupra biodiversităţii şi a serviciilor ecosistemice globale, în special pentru a limita despădurirea tropicală.

Trebuie asigurată o coerenţă mai mare între aceste trei domenii: guvernanţa, comerţul şi cooperarea pentru dezvoltare. În plus, pentru a garanta credibilitatea acţiunii europene trebuie neapărat să se ia măsuri în ţările şi în teritoriile de peste mări ale statelor membre.

Biodiversitatea şi schimbările climatice

Planul de acţiune subliniază contribuţia potenţială a biodiversităţii la limitarea concentraţiilor atmosferice de gaze cu efect de seră, graţie mecanismului de captare a carbonului. Este subliniat şi impactul schimbărilor climatice asupra biodiversităţii; din acest motiv, planul de acţiune insistă asupra limitării emisiilor de gaze cu efect de seră în vederea reducerii presiunilor viitoare asupra biodiversităţii. Planul mai prevede susţinerea adaptării biodiversităţii la schimbările climatice, garantând coerenţa reţelei Natura 2000 şi minimizând daunele potenţiale asupra biodiversităţii, care decurg din măsurile de atenuare a schimbărilor climatice.

Baza de cunoştinţe

În planul său de acţiune, Comisia consideră indispensabilă întărirea considerabilă a bazei de cunoştinţe pentru conservarea şi utilizarea durabilă a biodiversităţii în Uniunea Europeană şi în lume. Acest lucru implică mai ales consolidarea Spaţiului european de cercetare, a infrastructurilor de cercetare, a comunicării şi a interoperabilităţii datelor, precum şi strângerea unor opinii şi sfaturi ştiinţifice independente pentru a informa responsabilii politici. În această privinţă, Comisia prevede stabilirea unui mecanism care să permită strângerea de opinii ştiinţifice.

Un cadru eficient de sprijin pentru planul de acţiune

Pentru a garanta îndeplinirea obiectivelor prevăzute în planul de acţiune, Comisia a identificat patru măsuri principale de sprijin care să fie puse în practică:

  • asigurarea unei finanţări adecvate, prin intermediul instrumentelor comunitare disponibile şi în limita perspectivelor financiare pentru perioada 2007-2013;
  • întărirea procesului decizional la nivel comunitar, în special cu privire la coordonare şi la complementaritatea dintre nivelul european, cel naţional şi cel regional, ţinând cont de biodiversitate şi de costurile de mediu;
  • crearea unor parteneriate între autorităţile publice, sectorul financiar, sectorul educaţional şi sectorul privat (inclusiv proprietarii de terenuri şi specialiştii în domeniul conservării);
  • îmbunătăţirea educaţiei, a sensibilizării şi a participării publicului.

O viziune pe termen lung asupra biodiversităţii

În afara obiectivelor pentru 2010 fixate în planul de acţiune, Comisia propune o dezbatere privind o viziune pe termen mai lung asupra biodiversităţii, drept cadru pentru elaborarea politicilor. Pe baza acestei abordări, ar trebui recunoscută interdependenţa omului cu natura în elaborarea şi aplicarea politicilor comunitare, precum şi necesitatea unui nou echilibru între dezvoltarea economică şi socială şi conservarea naturii.

Necesitatea protejării biodiversităţii

Biodiversitatea trebuie protejată din două tipuri de motive:

  • valoarea sa intrinsecă: natura este sursă de plăcere şi de inspiraţie şi stă la baza a numeroase activităţi recreative, turistice şi culturale;
  • serviciile ecosistemice pe care le oferă: natura ne furnizează elementele necesare vieţii şi bunăstării noastre (hrană, medicamente, apă, aer etc.). Există o limită a măsurii în care creativitatea umană şi tehnologia se pot substitui acestor servicii naturale.

Comisia subliniază ratele alarmante de degradare a habitatelor şi de dispariţie a speciilor. Ameninţările identificate de Comisie la adresa biodiversităţii sunt următoarele:

  • schimbarea utilizării solurilor, lucru care duce la fragmentarea, degradarea şi distrugerea habitatelor. Această schimbare a destinaţiei se datorează în principal creşterii demografice şi creşterii consumului per locuitor (doi factori care se vor intensifica şi mai mult pe viitor, creând o presiune şi mai mare);
  • schimbările climatice, care distrug anumite habitate şi anumite organisme, perturbă ciclurile de reproducere, forţează speciile migratoare să plece în teritorii noi etc.;
  • alte presiuni importante, care includ exploatarea excesivă a resurselor biologice, răspândirea unor specii alogene intruse, poluarea mediilor naturale şi a habitatelor, globalizarea, care măreşte presiunea datorată comerţului, precum şi slaba guvernanţă (incapacitatea de a recunoaşte valoarea economică a capitalului natural şi a serviciilor ecosistemice).

Conservarea biodiversităţii constituie un obiectiv cheie al strategiei pentru dezvoltare durabilă şi al celui de al şaselea program de acţiune pentru mediu.

În plus, UE a adoptat deja măsurile cu privire la biodiversitate:

  • în politica comunitară de mediu: strategia şi planurile de acţiune comunitare în favoarea diversităţii biologice formează cadrul general de acţiune în favoarea biodiversităţii. De altfel, directivele „Păsări sălbatice” şi „Habitate” instituie reţeaua „Natura 2000”, care urmăreşte să protejeze habitatele şi speciile. Alte dispoziţii specifice vizează protecţia speciilor de faună şi de floră sălbatice;
  • în celelalte politici interne ale UE: biodiversitatea este un factor luat în considerare în politica agricolă (reforma politicii agricole comune din 2003, regulamentul din 2005 privind dezvoltarea rurală), politica regională (evaluări ale impactului (SK) (SL) (FI) şi evaluări strategice) şi politica pescuitului (reforma politicii comune a pescuitului);
  • în politica externă a UE: Comunitatea şi statele membre sunt parte la mai multe convenţii internaţionale privind biodiversitatea, dar aplicarea acestor convenţii trebuie accelerată. Comisia subliniază, de asemenea, necesitatea creşterii finanţării pentru proiecte de dezvoltare legate de biodiversitate şi a integrării preocupărilor privind biodiversitatea în proiectele de asistenţă pentru ţările terţe.

Obiectivele şi măsurile de sprijin definite în planul de acţiune se bazează pe o vastă consultare a experţilor şi a publicului larg.

Termeni-cheie ai actului
  • Biodiversitate: este vorba de toate speciile, ecosistemele şi patrimoniul genetic al acestora. Biodiversitatea se defineşte prin varietatea şi variabilitatea elementelor sale.
  • Ecosistem: este vorba de un sistem autonom, format din unul sau mai multe habitate şi din specii care trăiesc acolo. Este caracterizat de interrelaţiile dintre diferitele elemente care îl compun.
  • Servicii ecosistemice: este vorba de toate serviciile furnizate de ecosisteme, de exemplu producţia de hrană, de combustibil, de fibre şi de medicamente, efectul de reglementare asupra apei, aerului şi climatului, menţinerea fertilităţii solului şi ciclul elementelor nutritive.

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei: Asigurarea noastră de viaţă, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversităţii pentru 2020 [COM(2011) 244 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Ultima actualizare: 02.09.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii