RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Habitate naturale (Natura 2000)

Uniunea Europeană (UE) caută să asigure biodiversitatea prin conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatică de pe teritoriul statelor membre. În acest scop, se instituie o reţea ecologică denumită „Natura 2000”, care să reunească ariile speciale de conservare. Coerenţa reţelei este asigurată de alte activităţi în materie de control şi supraveghere, de reintroducere a unor specii indigene, de introducere a unor specii alogene, de cercetare şi de educaţie.

ACT

Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de faună şi floră sălbatică [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Degradarea continuă a habitatelor naturale şi ameninţările la adresa anumitor specii constituie o preocupare primordială a politicii de mediu a Uniunii Europene (UE). Obiectivul prezentei directive, denumită Directiva „Habitate”, este să contribuie la menţinerea biodiversităţii în statele membre, definind un cadru comun pentru conservarea habitatelor, a plantelor şi a animalelor de interes comunitar.

Directiva „Habitate” instituie reţeaua Natura 2000. Aceasta este cea mai vastă reţea ecologică din lume. Ea este compusă din arii speciale de conservare desemnate de statele membre în temeiul prezentei directive. Reţeaua include şi ariile speciale de protejare instituite în temeiul Directivei „Păsări” 2009/147/CE.

Anexele I şi II la directivă conţin tipurile de habitate şi de specii a căror conservare necesită desemnarea unor arii speciale de conservare. Unele dintre acestea sunt definite ca tipuri de habitate sau specii „prioritare” (pe cale de dispariţie). Anexa IV enumeră speciile de animale şi plante care necesită o protecţie mai strictă.

Desemnarea ariilor speciale de conservare se face în trei etape. Urmând criteriile stabilite în anexe, fiecare stat membru alcătuieşte o listă a siturilor care adăpostesc habitate naturale şi specii de animale şi plante sălbatice. Pe baza acestor liste naţionale şi de comun acord cu statele membre, Comisia adoptă o listă a siturilor de importanţă comunitară pentru fiecare dintre cele nouă regiuni biogeografice ale UE (regiunea alpină, regiunea atlantică, regiunea Mării Negre, regiunea boreală, regiunea continentală, regiunea macaroneziană, regiunea mediteraneană, regiunea panonică şi regiunea stepică). În termen de cel mult zece ani de la selectarea unui sit ca sit de importanţă comunitară, statul membru în cauză desemnează acest sit drept arie specială de conservare.

În cazul în care Comisia consideră că un sit care adăposteşte un tip de habitat natural sau o specie prioritară a fost omis dintr-o listă naţională, directiva prevede iniţierea unei proceduri consultative bilaterale între Comisie şi statul membru respectiv. Dacă rezultatul consultării este nesatisfăcător, Comisia poate propune Consiliului să selecteze situl respectiv ca sit de importanţă comunitară.

În ariile speciale de conservare, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta conservarea habitatelor şi pentru a evita deteriorarea acestora, precum şi perturbările semnificative ale speciilor. Directiva prevede posibilitatea unei cofinanţări a măsurilor de conservare de către Comunitate.

Statelor membre le revin, de asemenea, următoarele obligaţii:

  • să încurajeze gestionarea acelor caracteristici ale peisajului pe care le consideră esenţiale pentru migrarea, răspândirea şi schimbul genetic al speciilor sălbatice;
  • să instituie un sistem de protecţie riguroasă a anumitor specii de animale şi plante ameninţate (anexa IV) şi să evalueze avantajele reintroducerii acestor specii pe teritoriul lor;
  • să interzică utilizarea oricărei metode neselective de prelevare, capturare sau ucidere pentru anumite specii de plante şi animale (anexa V).

O dată la şase ani, statele membre prezintă un raport privind măsurile pe care le-au luat în vederea aplicării directivei. Comisia urmează să întocmească un raport de sinteză pe baza acestor rapoarte.

Anexele la prezenta directivă au fost modificate pentru a ţine cont de diversitatea biologică a statelor care au aderat la UE în 2004 şi în 2007. Extinderea a adus noi provocări pentru biodiversitate, precum şi noi elemente, inclusiv trei noi regiuni biogeografice (regiunea Mării Negre, regiunea panonică şi regiunea stepică).

Reţeaua Natura 2000 reprezintă astăzi în jur de 18 % din teritoriul terestru al UE.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 92/43/CEE

10.6.1992

10.6.1994

JO L 206 din 22.7.1992

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 97/62/CE

29.11.1997

31.12.1997

JO L 305 din 8.11.1997

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003

20.11.2003

-

JO L 284 din 31.10.2003

Directiva 2006/105/CE

1.1.2007

1.1.2007

JO L 363 din 20.12.2006

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 92/43/CEE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Aplicarea legislaţiei

Raportul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Raport de sinteză privind stadiul de conservare a tipurilor de habitate şi a speciilor în conformitate cu articolul 17 din Directiva „Habitate” [COM(2009) 358 final – Nepublicat în Jurnalul Oficial].
Acest raport permite evaluarea punerii în aplicare a Directivei „Habitate” pentru perioada 2001-2006 în 25 de state membre. Acest raport prezintă o imagine de ansamblu a situaţiei biodiversităţii în UE. De asemenea, el constituie un punct de referinţă pentru evaluarea evoluţiei viitoare a speciilor şi a habitatelor celor mai vulnerabile.
Rezultatele arată că pentru numeroase habitate şi specii vizate de Directiva „Habitate” nu s-a putut ajunge la o stare de conservare favorabilă. Anumite tipuri de habitate (mai ales formaţiunile ierboase, zonele umede şi zonele de coastă) au o stare generală mediocră. Pentru anumite specii (de exemplu lupul, linxul eurasiatic, castorul şi vidra) s-au observat semne de ameliorare. Totuşi, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a obţine populaţii sănătoase şi durabile.
Reţeaua Natura 2000 trebuie să continue să se dezvolte; trebuie luate măsuri de refacere a unor situri. Apoi va trebui ca reţeaua şi siturile să fie gestionate eficient şi să beneficieze de resurse adecvate.
În final, multe dintre statele membre nu alocă suficiente resurse pentru monitorizarea stării speciilor şi a habitatelor pe teritoriul lor. În absenţa unor date fiabile, va fi imposibil să se evalueze impactul măsurilor de conservare.

Regiuni biogeografice

În temeiul Directivei „Habitate”, Comisia trebuie să alcătuiască, de comun acord cu statele membre vizate, o listă a siturilor de importanţă europeană pentru fiecare dintre cele nouă regiuni biogeografice.

Lista siturilor din regiunea alpină
Decizia 2011/62/UE [Jurnalul Oficial L 33 din 8.2.2011].

Lista siturilor din regiunea atlantică
Decizia 2011/63/UE [Jurnalul Oficial L 33 din 8.2.2011].

Lista siturilor din regiunea Mării Negre
Decizia 2009/92/CE [Jurnalul Oficial L 43 din 13.2.2009].

Lista siturilor din regiunea boreală
Decizia 2011/84/UE [Jurnalul Oficial L 40 din 12.2.2011].

Lista siturilor din regiunea continentală
Decizia 2011/64/UE [Jurnalul Oficial L 33 din 8.2.2011].

Lista siturilor din regiunea macaroneziană
Decizia 2009/1001/CE [Jurnalul Oficial L 344 din 23.12.2009].

Lista siturilor din regiunea mediteraneană
Decizia 2011/85/UE [Jurnalul Oficial L 40 din 12.2.2011].

Lista siturilor din regiunea panonică
Decizia 2011/86/UE [Jurnalul Oficial L 40 din 12.2.2011].

Lista siturilor din regiunea stepică
Decizia 2008/966/CE [Jurnalul Oficial L 344 din 20.12.2008].

Finanţarea reţelei Natura 2000

Communication from the Commission to the Council and the European Parliament – Financing Natura 2000 [COM(2004) 431 – Not published in the Official Journal] (Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European – Finanţarea reţelei Natura 2000 [COM(2004) 431 – Nepublicată în Jurnalul Oficial]).
O dată cu finalizarea instituirii reţelei Natura 2000, gestionarea siturilor desemnate va deveni acţiunea prioritară de protejare a biodiversităţii în cadrul UE. Această perspectivă necesită o finanţare care să fie suficientă pentru a garanta că reţeaua Natura 2000 răspunde obiectivelor fixate şi care să fie adaptată condiţiilor locale specifice. Comisia consideră că reţeaua poate aduce avantaje considerabile, atât de ordin economic (dezvoltarea serviciilor legate de ecosisteme, furnizarea de alimente şi produse din lemn, activităţi legate de sit, cum ar fi turismul etc.), cât şi de ordin social (diversificarea posibilităţilor de ocupare a forţei de muncă, întărirea stabilităţii sociale, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă, conservarea patrimoniului etc.). O nouă comunicare privind finanţarea reţelei Natura 2000 ar trebui să fie adoptată până la sfârşitul anului 2011.

Ultima actualizare: 01.09.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii