RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Conservarea păsărilor sălbatice

Se constată scăderea unui număr mare de specii de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european. Pentru a inversa această tendinţă, Uniunea Europeană (UE) instituie un sistem general prin care se interzic practicile care constituie o ameninţare pentru conservarea speciilor de păsări. Sistemele de protecţie instituite includ, de asemenea, desemnarea de arii de protecţie specială (APS) pentru păsările ameninţate şi păsările migratoare care fac obiectul unor măsuri de protecţie şi de gestionare a habitatelor.

ACT

Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice.

SINTEZĂ

Statele membre ale Uniunii Europene (UE) trebuie să ia măsuri pentru a asigura conservarea şi pentru a reglementa exploatarea păsărilor sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul european, pentru a menţine sau a adapta populaţia acestora la un nivel satisfăcător.

Protecţia habitatelor

Dispariţia habitatelor sau degradarea acestora reprezintă o ameninţare pentru conservarea păsărilor sălbatice. Protecţia lor este deci esenţială.

Pentru conservarea, menţinerea sau restabilirea biotopilor şi a habitatelor păsărilor, statele membre trebuie:

  • să desemneze arii de protecţie;
  • să întreţină şi să gestioneze habitatele în conformitate cu imperativele ecologice;
  • să restabilească biotopurile distruse şi să creeze altele noi.

Ariile de protecţie specială

Statele membre trebuie să creeze arii de protecţie specială (APS) pentru speciile de păsări ameninţate şi pentru păsările migratoare (a se vedea anexa I). Acestea sunt situate în aria de răspândire naturală a păsărilor şi pot include zone de iernare, de cuibărire sau de popas pe rutele de migrare.

Statele membre trebuie să acorde atenţie deosebită zonelor umede care se restrâng aproape peste tot în Europa. De asemenea, acestea trebuie să creeze condiţii favorabile pentru supravieţuirea sau reproducerea speciilor prezente în ariile de protecţie specială. În acest scop, statele membre iau măsurile necesare pentru a evita poluarea şi deteriorarea habitatelor, precum şi perturbările care afectează păsările. De asemenea, trebuie să evalueze impactul proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra siturilor desemnate şi să ia măsurile corespunzătoare pentru evitarea acestora.

Ariile de protecţie specială (APS) formează, împreună cu ariile speciale de conservare (ASC) prevăzute de Directiva „Habitate” (92/43/CEE), reţeaua europeană Natura 2000 a siturilor ecologice protejate.

Protecţia păsărilor sălbatice

Această directivă instituie un sistem general de protecţie a tuturor speciilor de păsări sălbatice care se găsesc pe teritoriul european. Aceasta interzice în special:

  • distrugerea sau capturarea intenţionată a păsărilor sălbatice;
  • distrugerea sau deteriorarea cuiburilor;
  • culegerea ouălor şi păstrarea acestora (chiar dacă sunt goale);
  • practicile care deranjează intenţionat păsările şi care compromit conservarea speciilor;
  • comerţul cu şi reţinerea de specii vii sau moarte a căror vânătoare şi capturare sunt interzise (această interdicţie se aplică şi oricărei părţi a păsărilor şi oricărui produs aviar).

În anumite condiţii, statele membre pot acorda derogări de la dispoziţiile prevăzute pentru protecţia păsărilor sălbatice. Cu toate acestea, consecinţele acestor derogări nu trebuie să fie incompatibile cu obiectivele de conservare stabilite în directivă.

Statele membre trebuie să încurajeze cercetarea în scopul gestionării, protecţiei şi utilizării raţionale a speciilor de păsări sălbatice de pe teritoriul european (a se vedea anexa V).

Vânătoarea

În funcţie de efectiv, de distribuţie şi de rata de reproducere, anumite păsări pot face obiectul vânătorii. Totuşi, practica vânătorii trebuie să respecte anumite principii:

  • numărul de păsări vânate nu trebuie să compromită menţinerea populaţiei acestor specii la un nivel satisfăcător;
  • speciile nu trebuie vânate în perioadele de reproducere sau de dependenţă;
  • păsările migratoare nu trebuie vânate pe parcursul rutei de întoarcere spre locurile lor de reproducere;
  • se interzic metodele de omorâre sau de capturare masivă sau neselectivă (a se vedea anexa IV).

Lista speciilor a căror vânătoare este autorizată este furnizată în anexa II (partea A prezintă lista speciilor care pot fi vânate în întreaga UE şi partea B, lista speciilor care pot fi vânate numai în anumite ţări).

Context

Această directivă înlocuieşte Directiva 79/409/CEE din 2 aprilie 1979 (denumită mai comun Directiva „Păsări”) care era cel mai vechi text legislativ al UE cu privire la natură. Totuşi, modificările aduse sunt pur formale. Directiva „Păsări” a stabilit, pentru prima dată, un sistem general pentru protecţia tuturor speciilor de păsări sălbatice care se găsesc în mod natural pe teritoriul Uniunii. De asemenea, acest regim recunoaşte că păsările sălbatice, care includ un număr mare de păsări migratoare, constituie un patrimoniu comun al statelor membre ale UE şi că, pentru a fi eficientă, conservarea lor necesită o cooperare la nivel mondial.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2009/147/CE

15.2.2010

-

JO L 20 din 26.1.2010

Ultima actualizare: 17.06.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii