EUROPA

SINTEZĂ

Această directivă este menită să garanteze dreptul de acces la informaţiile despre mediu deţinute de autorităţile publice şi să faciliteze punerea lor la dispoziţia publicului.

Informaţiile vizate

Autorităţile publice trebuie să pună la dispoziţia publicului informaţiile despre mediu pe care le deţin, inclusiv:

• tratatele, convenţiile şi acordurile internaţionale;
• legislaţia comunitară, naţională, regională sau locală;
• politicile, programele şi planurile de acţiune;
• rapoartele privind starea mediului (care trebuie publicate cel puţin o dată la patru ani);
• datele referitoare la activităţile care pot afecta mediul;
• autorizaţiile şi acordurile de mediu;
• studiile de impact şi evaluările riscurilor asupra mediului.

Tratarea cererilor

Statele membre se asigură că:

• funcţionarii sprijină publicul să aibă acces la informaţiile solicitate;
• listele autorităţilor publice sunt accesibile publicului;
• dreptul de acces la informaţiile despre mediu poate fi exercitat în mod efectiv.

Autorităţile publice trebuie să furnizeze informaţiile solicitate în termen de o lună de la primirea cererii. Totuşi, acest termen poate fi extins la două luni, în funcţie de complexitatea sau volumul informaţiilor.

Cererile specifice

În cazul unei cereri de informare într-un format specific, autoritatea facilitează difuzarea informaţiilor în acest format, cu excepţia situaţiei în care informaţiile sunt deja disponibile publicului sau dacă este rezonabil ca autoritatea să le pună la dispoziţie în alt format. În această situaţie, trebuie să se comunice solicitantului motivele refuzului în termen de o lună. Autorităţile depun toate eforturile pentru a păstra informaţiile despre mediu în formate care pot fi uşor reproduse şi accesibile prin intermediul mijloacelor electronice. De asemenea, informaţiile trebuie să fie actualizate, comparabile şi exacte.

Taxele

Accesul la registrele şi la listele publice, precum şi consultarea pe loc a informaţiilor solicitate sunt gratuite. Totuşi, autorităţile publice pot impune o taxă rezonabilă pentru punerea la dispoziţie a anumitor informaţii.

Refuzurile

Cererile de informaţii pot fi refuzate (prin trimiterea, în termen de o lună, a unei notificări motivate solicitantului, în scris sau prin mijloace electronice) dacă:

• autoritatea publică nu deţine informaţiile solicitate;
• cererea este nerezonabilă;
• cererea este prea generală;
• informaţiile solicitate vizează materiale în curs de finalizare;
• cererea se referă la comunicări interne;
• dezvăluirea informaţiilor respective ar afecta confidenţialitatea procedurilor desfăşurate de autorităţile publice sau a informaţiilor comerciale ori industriale, siguranţa publică sau apărarea naţională, cursul justiţiei, drepturile de proprietate intelectuală, confidenţialitatea datelor cu caracter personal, interesele persoanei care a furnizat informaţiile în mod voluntar sau protecţia mediului.

Accesul la justiţie

Statele membre se asigură că orice solicitant care consideră că cererea sa de informaţii a fost tratată fără a se respecta dispoziţiile directivei, are acces la o procedură de revizuire sau de recurs administrativ rapidă şi neoneroasă pe lângă un organism independent.

Context

Această directivă deschide calea ratificării de către Uniunea Europeană a Convenţiei privind accesul la informaţie, participarea publicului la luarea deciziei şi accesul la justiţie în probleme de mediu (denumită „Convenţia de la Aarhus”), semnată în iunie 1998.