RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 13 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Convenţia de la Rio de Janeiro privind diversitatea biologică

Comunitatea aprobă Convenţia privind diversitatea biologică, prin care se doreşte anticiparea, prevenirea şi abordarea cauzelor reducerii sau pierderii semnificative a diversităţii biologice, datorită valorii intrinseci a acesteia şi valorii elementelor sale constitutive pe plan ecologic, genetic, social, economic, ştiinţific, educativ, cultural, recreativ şi estetic. Convenţia vizează, de asemenea, favorizarea cooperării între state şi organizaţiile interguvernamentale.

ACT

Decizia Consiliului 93/626/CEE din 25 octombrie 1993 privind încheierea Convenţiei privind diversitatea biologică.

SINTEZĂ

Convenţia privind diversitatea biologică (CDB) (EN) (ES) (FR) a fost semnată de către Comunitate şi toate statele sale membre cu ocazia Conferinţei Organizaţiei Naţiunilor Unite privind mediul şi dezvoltarea care a avut loc la Rio de Janeiro în perioada 3-14 iunie 1992. Prezenta decizie aprobă convenţia în numele Comunităţii Europene.

Se observă, de mai multe decenii, o sărăcire considerabilă a diversităţii biologice la nivel global şi în Europa ca urmare a activităţilor omului (poluare, despădurire etc.). Conform unei evaluări a Programului Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Mediu (PNUM), până la 24 % din speciile aparţinând unor grupe precum fluturii, păsările şi mamiferele au dispărut complet de pe teritoriul anumitor ţări din Europa.

Această situaţie este îngrijorătoare. De fapt, o diversitate biologică adecvată limitează efectele anumitor riscuri de mediu, precum schimbările climatice şi invaziile de paraziţi. Diversitatea este esenţială pentru viabilitatea pe termen lung a activităţilor agricole şi piscicole şi stă la baza a numeroase procese industriale şi a producţiei de medicamente noi. Conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice sunt indispensabile pentru obţinerea unei dezvoltări durabile, precum şi pentru atingerea Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului referitoare la sărăcie, sănătate şi mediul înconjurător. În 2002, la summitul mondial privind dezvoltarea durabilă de la Johannesburg, şefii de stat din întreaga lume au convenit cu privire la necesitatea reducerii semnificative a ratei de pierdere a diversităţii biologice până în 2010. CDB a fost recunoscută ca instrument principal în acest domeniu. În 2001, Consiliul European de la Göteborg a adoptat obiectivul de stopare a pierderii de diversitate biologică în cadrul Uniunii până în 2010.

Statele sunt responsabile de conservarea diversităţii biologice proprii şi de utilizarea durabilă a resurselor lor biologice.

Informaţiile şi cunoştinţele cu privire la diversitatea biologică sunt, în general, insuficiente. Prin urmare, este necesară dezvoltarea mijloacelor ştiinţifice, tehnice şi instituţionale care să asigure ştiinţa fundamental necesară conceperii de măsuri adecvate şi punerii în aplicare a acestora în scopul de a menţine diversitatea biologică.

CDB vizează conservarea diversităţii biologice, utilizarea durabilă a elementelor acesteia şi partajarea justă şi echitabilă a avantajelor care decurg din exploatarea resurselor genetice, în special graţie unui acces satisfăcător la resurse genetice şi unui transfer adecvat al tehnicilor pertinente, ţinând cont de toate drepturile asupra respectivelor resurse şi tehnici, şi graţie unei finanţări adecvate.

Conform Cartei Organizaţiei Naţiunilor Unite şi principiilor de drept internaţional, statele au dreptul suveran de a-şi exploata resursele proprii conform politicii lor de mediu şi au datoria de a se asigura că activităţile desfăşurate în limitele jurisdicţiei sau sub controlul lor nu cauzează daune mediului înconjurător din alte state sau din regiuni care nu aparţin niciunei jurisdicţii naţionale.

Sub rezerva drepturilor altor state şi în absenţa unei dispoziţii contrare prevăzute în mod expres în prezenta convenţie, dispoziţiile convenţiei se aplică pentru fiecare parte contractantă:

  • în cazul componentelor diversităţii biologice, în zonele din cadrul jurisdicţiei naţionale a acesteia;
  • în cazul proceselor şi al activităţilor efectuate sub jurisdicţia sau controlul acesteia, indiferent unde apar efectele lor, în zona jurisdicţiei naţionale a acesteia sau dincolo de limitele jurisdicţiei sale naţionale.

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor, cooperează cu alte părţi contractante direct sau, atunci când este cazul, prin intermediul organizaţiilor internaţionale competente, în domenii din afara jurisdicţiei naţionale şi în alte probleme de interes reciproc, pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice.

Fiecare parte contractantă, în funcţie de condiţiile sale specifice şi de posibilităţi:

  • elaborează strategii, planuri sau programe naţionale pentru conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice sau adaptează în acest scop strategiile, planurile sau programele sale existente;
  • integrează, în măsura posibilităţilor, conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice în planurile, programele, politicile sectoriale sau intersectoriale relevante.

Fiecare parte contractantă, în măsura posibilităţilor:

  • identifică componentele diversităţii biologice importante pentru conservarea şi utilizarea durabilă a acesteia, având în vedere lista orientativă a categoriilor stabilite la anexa I;
  • monitorizează, prin eşantionare şi alte tehnici, componentele diversităţii biologice identificate şi acordă o atenţie specială celor care necesită măsuri urgente de conservare şi celor care oferă cel mai ridicat potenţial de utilizare durabilă;
  • identifică procesele şi categoriile de activităţi care au sau este probabil să aibă un impact negativ semnificativ asupra conservării şi utilizării durabile a diversităţii biologice şi monitorizează efectele acestora prin eşantionare şi prin alte tehnici;
  • păstrează şi organizează, pe baza oricărui sistem, datele obţinute din activităţile de identificare şi de monitorizare întreprinse conform punctelor de mai sus.

Fiecare parte contractantă adoptă, în măsura posibilului, măsuri raţionale din punct de vedere economic şi social care să stimuleze conservarea şi utilizarea durabilă a componentelor diversităţii biologice.

Convenţia prevede:

  • stabilirea şi menţinerea unor programe de educare şi de formare ştiinţifică şi tehnică în domeniul măsurilor de identificare, conservare şi utilizare durabilă a diversităţii biologice şi a componentelor sale şi asigurarea sprijinului pentru educarea şi formarea adecvate nevoilor specifice ale ţărilor în curs de dezvoltare;
  • încurajarea cercetării care contribuie la conservarea şi la utilizarea durabilă a diversităţii biologice, în special în ţările în curs de dezvoltare;
  • promovarea utilizării progreselor ştiinţifice în cercetarea diversităţii biologice şi cooperarea în acest sens pentru dezvoltarea de metode de conservare şi utilizare durabilă a resurselor biologice.

Educarea şi sensibilizarea publicului trebuie să fie favorizate, asigurând o promovare a importanţei diversităţii biologice prin mijloacele de informare, precum şi includerea acestor subiecte în programele educaţionale.

Părţile contractante trebuie să faciliteze schimbul de informaţii provenite din toate sursele accesibile publicului, referitoare la conservarea şi la utilizarea durabilă a diversităţii biologice, luând în considerare nevoile speciale ale ţărilor în curs de dezvoltare (schimb de informaţii privind rezultatele cercetării tehnice, ştiinţifice şi socioeconomice, precum şi programele de formare şi de sondaj etc.).

Convenţia subliniază în sfârşit rolul comunităţilor indigene şi locale în conservarea biodiversităţii. Într-adevăr, aceste populaţii depind puternic şi prin tradiţie de resursele biologice pe care se bazează obiceiurile lor.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Decizia 93/626/CEE 25.10.1993 - JO L 309 din 13.12.1993
Aviz rectificativ
JO L 82 din 25.3.1994

ACTE CONEXE

Communication from the Commission to the European Parliament and the Council - The implementation by the EC of the “Bonn Guidelines” on access to genetic resources and benefit-sharing under the Convention on Biological Diversity [COM(2003) 821 final - Not published in the Official Journal] (Comunicarea Comisiei către Parlamentul European şi Consiliu din 23 decembrie 2003 - Punerea în aplicare de către CE a „Orientărilor de la Bonn” privind accesul la resursele genetice şi partajarea beneficiilor conform Convenţiei privind diversitatea biologică [COM(2003) 821 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial]).
Orientările de la Bonn constituie un instrument de aplicare facultativă a CDB. Acesta ajută părţile să elaboreze şi să formuleze măsuri administrative, legislative şi politice referitoare la accesul la resurse genetice şi partajarea avantajelor care decurg din acesta. Aceste orientări definesc, de asemenea, rolul şi responsabilităţile utilizatorilor şi ale furnizorilor de resurse genetice.
Prezenta comunicare parcurge măsurile luate de către Comunitate, precum şi iniţiativele părţilor interesate din cadrul acesteia, în materie de acces la resurse genetice şi de partajare a avantajelor (APA). În ceea ce priveşte punerea în aplicare a orientărilor, acordurile de transfer de material şi codurile de conduită ale părţilor interesate sunt semnalate ca instrumente esenţiale. Comisia este de părere că următoarele măsuri ar putea încuraja utilizatorii să îşi respecte obligaţiile conform CDB:

  • crearea unei reţele europene de corespondenţi în materie de APA;
  • stabilirea unei secţiuni de acces la resurse şi partajare a avantajelor în cadrul Mecanismului comunitar de schimb de informaţii în domeniul diversităţii biologice;
  • constituirea unui registru al grupurilor de părţi interesante care fac parte din Mecanismul comunitar de schimb de informaţii.

Comunicarea insistă pe rolul de arbitraj pe care corespondenţii APA l-ar putea juca pentru a facilita tratarea cazurilor de încălcare a acordurilor APA, precum şi asupra rolului potenţial al sistemului comunitar de management de mediu şi audit (DA) (DE) (EL) (EN) (ES) (FR) (IT) (NL) (PT) (FI) (SV) (EMAS) ca sistem de certificare voluntară pentru organizaţiile care respectă orientările de la Bonn.

Pentru a facilita punerea în aplicare a orientărilor de la Bonn în ţările terţe, comunicarea subliniază importanţa aplicării planului de acţiune privind biodiversitatea pentru cooperare economică şi dezvoltare, precum şi a comunicării Comisiei privind ştiinţele vieţii şi biotehnologia. În sfârşit, această comunicare insistă asupra rolului Comunităţii în continuarea dezvoltării unui regim internaţional transparent în materie de acces la resurse genetice şi de partajare a avantajelor.

Decizia 2002/628/CE a Consiliului din 25 iunie 2002 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea [Jurnalul Oficial L 201 din 31.07.2002].
Obiectivul Protocolului de la Cartagena este de a asigura faptul că transferul, manipularea şi utilizarea organismelor vii rezultate din biotehnologia modernă nu au efecte negative asupra diversităţii biologice şi nici asupra sănătăţii umane, punând accentul asupra mişcărilor transfrontaliere.

Comunicare a Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European din 5 februarie 1998 privind o strategie comunitară în favoarea diversităţii biologice [COM(98) 42 final - Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Problema reducerii şi a pierderii de diversitate biologică este o problemă care necesită o acţiune internaţională concertată. Cadrul acestei acţiuni se bazează pe Convenţia privind diversitatea biologică.
Prezenta comunicare stabileşte un cadru general în care sunt elaborate politicile şi instrumentele comunitare pentru a satisface obligaţiile prevăzute în convenţie. Strategia se axează pe 4 teme principale, în cadrul cărora sunt determinate şi puse în aplicare obiective specifice, în special prin intermediul planurilor de acţiune.
Aceste teme sunt următoarele:

  • conservarea şi utilizarea durabilă a diversităţii biologice;
  • partajarea avantajelor care decurg din exploatarea resurselor genetice;
  • cercetarea, identificarea, monitorizarea şi schimbul de informaţii;
  • educarea, formarea şi sensibilizarea.
Ultima actualizare: 25.07.2007

Consultaţi şi

  • Activităţile Comisiei în domeniul biodiversităţii (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii