RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Accidentele majore care implică substanţe periculoase

Uniunea Europeană (UE) a adoptat directiva denumită „Seveso II”, care impune ţărilor europene să identifice siturile industriale care prezintă riscuri şi să ia măsurile adecvate pentru a preveni accidentele majore care implică substanţe periculoase şi pentru a limita consecinţele acestora pentru om şi pentru mediu. Directiva are ca obiectiv asigurarea unor niveluri înalte de protecţie în întreaga Uniune Europeană.

ACT

Directiva 96/82/CE a Consiliului din 9 decembrie 1996 privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Această directivă, denumită Directiva Seveso II, a înlocuit Directiva 82/501/CEE, denumită Directiva Seveso I (după numele localităţii italiene în care s-a produs o importantă deversare accidentală de dioxină în 1976).

Entităţile clasificate Seveso

Domeniul de aplicare al directivei a fost extins şi, în acelaşi timp, simplificat. Aceasta se aplică tuturor entităţilor în care sunt prezente substanţe periculoase sau în care aceste substanţe pot fi produse în caz de accident, în cantităţi egale cu sau mai mari decât cantităţile menţionate în anexă. Directiva nu se aplică:

  • instalaţiilor militare;
  • pericolelor legate de radiaţiile ionizante;
  • transportului rutier, feroviar, aerian sau pe căi navigabile de substanţe periculoase;
  • transportului de substanţe periculoase prin conducte în exteriorul entităţilor care intră sub incidenţa directivei;
  • exploatării mineralelor, cu excepţia operaţiunilor de tratare chimică şi termică şi depozitării legate de aceste operaţiuni care implică prezenţa unor substanţe periculoase;
  • activităţilor de explorare şi exploatare offshore a mineralelor;
  • rampelor de deşeuri.

Obligaţii generale ale operatorului

Statele membre se asigură că operatorul:

  • ia toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele majore şi pentru a limita consecinţele acestora pentru om şi pentru mediu;
  • are obligaţia de a dovedi autorităţii competente, în orice moment, că a luat toate măsurile necesare prevăzute de directivă.

Sarcina probei pentru această din urmă obligaţie revine operatorului.

Notificarea

Directiva impune o obligaţie de notificare bazată pe principiul conform căruia este ilegal ca întreprinderile să deţină o cantitate însemnată de substanţe periculoase fără a informa autorităţile competente în termenele prevăzute de directivă. Această notificare trebuie să cuprindă următoarele date:

  • numele operatorului şi adresa entităţii;
  • sediul social al operatorului;
  • numele şi funcţia persoanei care administrează entitatea;
  • informaţii suficiente pentru a identifica substanţele periculoase sau categoria de substanţe implicate;
  • cantitatea şi forma fizică sub care se prezintă substanţa sau substanţele periculoase implicate;
  • activitatea desfăşurată sau prevăzută în cadrul instalaţiei sau pe suprafeţele de depozitare;
  • informaţii privind imediata vecinătate a entităţii.

În cazul în care se produce o schimbare de situaţie (de exemplu, închiderea definitivă a entităţii), operatorul trebuie să informeze de îndată autoritatea competentă.

Politica de prevenire

Statele membre se asigură:

  • că operatorul elaborează un document în care să prezinte politica sa de prevenire a accidentelor majore;
  • că această politică este aplicată în mod corespunzător.

Raportul de securitate

Statele membre se asigură că operatorul elaborează un raport de securitate pentru:

  • a demonstra că au fost puse în aplicare o politică de prevenire a accidentelor majore, precum şi un sistem de management al siguranţei;
  • a demonstra că au fost identificate pericolele de accidente majore şi că au fost luate măsurile necesare pentru a preveni şi limita consecinţele unor astfel de accidente;
  • a demonstra că au fost implementate măsuri adecvate de securitate în proiectarea, construcţia, exploatarea şi întreţinerea oricărei instalaţii, suprafeţe de depozitare, echipament şi infrastructură legate de exploatarea instalaţiei, în ceea ce priveşte riscurile de accidente majore în interiorul entităţii;
  • a demonstra că au fost elaborate planuri interne pentru situaţii de urgenţă;
  • a furniza informaţiile necesare în vederea elaborării unor planuri externe pentru situaţii de urgenţă;
  • a furniza suficiente informaţii autorităţilor competente.

Raportul de securitate trebuie să conţină o serie de informaţii, printre care şi un inventar actualizat al substanţelor periculoase prezente în cadrul entităţii.

Acesta trebuie să fie revizuit:

  • cel puţin o dată la cinci ani; sau
  • în orice alt moment, la iniţiativa operatorului sau la cererea autorităţii competente, atunci când acest lucru este justificat de fapte noi; sau
  • în cazul modificării unui amplasament.

În anumite condiţii, operatorului i se poate acorda o exceptare din partea autorităţilor competente în ceea ce priveşte furnizarea anumitor informaţii din raportul de securitate, însă fără ca acesta să fie scutit de obligaţia prezentării acestui raport. În astfel de cazuri, statele membre trebuie să notifice Comisiei toate exceptările acordate şi justificările aferente.

Planurile de urgenţă

Statele membre se asigură că operatorii supuşi obligaţiei de a prezenta un raport de securitate elaborează, de asemenea, un plan de urgenţă intern şi furnizează autorităţilor competente informaţiile necesare pentru elaborarea unui plan de urgenţă extern. Aceste planuri de urgenţă trebuie să fie evaluate, testate şi, dacă este necesar, revizuite şi actualizate cel puţin o dată la trei ani.

Precauţii privind amplasarea

Autoritatea competentă trebuie:

  • să identifice entităţile sau grupurile de entităţi în cadrul cărora probabilitatea producerii unui accident major, precum şi a consecinţelor acestuia, sunt mai mari din cauza amplasării şi a proximităţii unor astfel de entităţi, precum şi din cauza stocurilor de substanţe periculoase;
  • să asigure schimbul de informaţii şi cooperarea între entităţi.

Informaţii privind măsurile de securitate

Statele membre se asigură că se ţine seama de obiectivele de prevenire a accidentelor majore în cadrul politicilor lor de afectare sau utilizare a terenurilor, în special prin controlul amplasării noilor entităţi, al modificărilor aduse entităţilor existente şi al noilor amenajări (căi de comunicaţii, zone rezidenţiale etc.) din vecinătatea entităţilor existente. Statele membre trebuie să ţină seama de nevoia de a garanta, pe termen lung, menţinerea sau stabilirea unor distanţe adecvate între entităţi şi zonele rezidenţiale.

Statele membre se asigură că informaţiile privind măsurile de securitate şi conduita în caz de accidente sunt puse, din oficiu, la dispoziţia persoanelor care ar putea fi afectate de un accident major. De asemenea, acestea se asigură că rapoartele de securitate sunt puse la dispoziţia publicului.

Informaţii care trebuie furnizate de către operator în urma unui accident major

În urma unui accident major, operatorul trebuie:

  • să informeze autoritatea competentă;
  • să îi comunice circumstanţele accidentului, substanţele periculoase implicate, datele disponibile pentru evaluarea efectelor accidentului asupra omului şi a mediului şi măsurile de urgenţă luate;
  • să o informeze cu privire la acţiunile pe care le are în vedere pentru a atenua efectele accidentului şi pentru a preveni repetarea unui astfel de accident;
  • să actualizeze informaţiile referitoare la accident.

Autoritatea competentă trebuie:

  • să se asigure că sunt luate toate măsurile necesare urgente;
  • să colecteze informaţiile necesare pentru o analiză completă a accidentului;
  • să se asigure că operatorul ia toate măsurile de remediere necesare;
  • să facă recomandări cu privire la măsurile preventive viitoare.

Informaţiile pe care statele membre trebuie să le furnizeze Comisiei

Statele membre trebuie să informeze Comisia cu privire la accidentele majore survenite pe teritoriul lor. În primă instanţă, acestea trebuie să comunice:

  • numele şi adresa autorităţii responsabile pentru elaborarea raportului;
  • data, momentul şi locul accidentului major;
  • numele operatorului şi adresa entităţii;
  • o descriere succintă a circumstanţelor accidentului;
  • o descriere succintă a măsurilor de urgenţă luate şi a precauţiilor imediate necesare pentru a preveni repetarea accidentului.

Pentru a-şi îndeplini obligaţiile de informare faţă de statele membre, Comisia instituie un registru şi un sistem de informaţii conţinând detalii legate de accidentele majore survenite pe teritoriile statelor membre.

Inspecţii

Autorităţile competente au obligaţia de a organiza un sistem de inspecţii prin care să se asigure că:

  • operatorul a luat toate măsurile necesare pentru a preveni accidentele şi a limita consecinţele acestora;
  • raportul de securitate este corect şi complet;
  • informaţiile au fost puse la dispoziţia publicului.

Interzicerea exploatării

Statele membre interzic exploatarea sau punerea în funcţiune a oricărei entităţi, instalaţii sau suprafeţe de depozitare dacă măsurile luate de către operator pentru prevenirea accidentelor sunt insuficiente. De asemenea, statele membre pot interzice exploatarea dacă operatorul nu a transmis în termenul stabilit:

  • notificarea;
  • rapoartele;
  • orice alte informaţii prevăzute de directivă.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 96/82/CE

3.2.1997

3.2.1999

JO L 10 din 14.1.1997

Act(e) de modificareIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2003/105/CE

31.12.2003

1.7.2005

JO L 345 din 31.12.2003

Regulamentul (CE) nr. 1882/2003

20.11.2003

-

JO L 284 din 31.10.2003

Regulamentul (CE) nr. 1137/2008

11.12.2008

-

JO L 311 din 21.11.2008

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 96/82/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Propunere de directivă a Parlamentului European şi a Consiliului privind controlul pericolelor de accidente majore care implică substanţe periculoase [COM(2010) 781 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
La 21 decembrie 2010, Comisia a adoptat o propunere pentru o nouă directivă (Seveso III) în urma schimbărilor survenite în sistemul UE de clasificare a substanţelor periculoase la care directiva face trimitere, clarificând şi actualizând anumite dispoziţii pentru a îmbunătăţi punerea lor în aplicare (dispoziţiile consolidate privind inspecţiile şi informarea publicului).
Procedura de codecizie 2010/0377/COD

Decizia 2009/10/CE a Comisiei din 2 decembrie 2008 de stabilire a unui formular de raport privind accidentele majore în temeiul Directivei 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase [Jurnalul Oficial L 6 din 10.1.2009].

Decizia 98/433/CE a Comisiei din 26 iunie 1998 privind stabilirea unor criterii armonizate pentru acordarea de exceptări în conformitate cu articolul 9 din Directiva 96/82/CE a Consiliului privind controlul asupra riscului de accidente majore care implică substanţe periculoase [Jurnalul Oficial L 192 din 8.7.1998].

Ultima actualizare: 26.10.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii