RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (POP)

Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (POP) constituie un cadru, bazat pe principiul precauţiei, care urmăreşte să garanteze eliminarea, în condiţii de siguranţă, şi reducerea producţiei şi folosirii acestor substanţe nocive pentru sănătatea omului şi pentru mediu. Convenţia vizează doisprezece POP prioritari, însă obiectivul pe termen lung este să includă şi alte substanţe.

ACT

Decizia 2006/507/CE a Consiliului din 14 octombrie 2004 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Convenţiei de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi.

SINTEZĂ

Convenţia de la Stockholm are ca obiectiv limitarea poluării cauzate de poluanţii organici persistenţi (POP). Aceasta defineşte substanţele în cauză, precum şi normele privind producţia, importul şi exportul de astfel de substanţe.

Definiţie

Poluanţii organici persistenţi sunt substanţe chimice care au anumite proprietăţi toxice şi care, spre deosebire de alţi poluanţi, rezistă la degradare. POP sunt deosebit de nocivi pentru sănătatea omului şi pentru mediu. Aceştia se acumulează în organismele vii, se propagă prin aer, apă şi prin speciile migratoare şi se acumulează în ecosistemele terestre şi acvatice. Poluarea cauzată de POP este o problemă transfrontalieră, fapt pentru care este indispensabil să se ia măsuri la nivel internaţional.

Domeniu de aplicare

Convenţia de la Stockholm vizează 12 POP prioritari care sunt generaţi intenţionat sau neintenţionat. Producţia neintenţionată a acestor substanţe provine din surse diverse, precum instalaţiile casnice de ardere sau incineratoarele de deşeuri.

Aceşti 12 POP prioritari sunt aldrina, clordanul, diclorodifeniltricloretanul (DDT), dieldrina, endrina, heptaclorul, mirexul, toxafenul, policlorobifenilii (PCB), hexaclorobenzenul, dioxinele şi furanii.

Într-o primă fază, convenţia vizează interzicerea producerii şi folosirii a 9 POP şi limitarea producţiei şi folosirii unei a zecea substanţe. În ceea ce priveşte ultimii doi POP, obiectivul este limitarea producţiei neintenţionate şi a deversării lor în mediul înconjurător. Dispoziţiile convenţiei nu se aplică cantităţilor de substanţe chimice destinate cercetării în laborator.

Organisme instituţionale

S-au creat trei organisme pentru punerea în aplicare a convenţiei la nivel internaţional:

  • Conferinţa părţilor: acesta este organismul principal, alcătuit din toate părţile la convenţie şi, dacă este cazul, din observatori. Acesta stabileşte normele de punere în aplicare şi răspunde de deciziile principale, cum ar fi adăugarea unei noi substanţe la convenţie şi aprobarea derogărilor;
  • Comitetul de examinare a poluanţilor organici persistenţi: comitetul, format din specialişti, are ca sarcină analizarea propunerilor de adăugare a unor noi substanţe la convenţie;
  • Secretariatul: acest organism este responsabil în principal de sarcinile administrative.

Importul/exportul de POP

Convenţia prevede încetarea importului şi exportului de POP interzişi. Cu toate acestea, substanţele chimice care sunt clasificate ca fiind POP se pot importa în anumite circumstanţe, şi anume:

  • în vederea unei eliminări raţionale din punct de vedere ecologic a POP existenţi (distrugerea deşeurilor etc.);
  • în cazul în care se acordă o derogare pentru producţia şi folosirea substanţelor în cauză.

În ceea ce priveşte exporturile, acesta sunt autorizate:

  • în vederea unei eliminări raţionale din punct de vedere ecologic a POP existenţi (distrugerea deşeurilor etc.);
  • către o parte care beneficiază de o derogare în temeiul convenţiei, pentru folosirea substanţei în cauză;
  • către un stat care nu este semnatar al convenţiei.

În acest din urmă caz, statul importator trebuie să furnizeze o certificare anuală către partea exportatoare. Această certificare trebuie să precizeze, între altele, utilizarea prevăzută a substanţei chimice şi să conţină o declaraţie prin care acesta se angajează să protejeze sănătatea omului şi a mediul şi să ia măsurile necesare pentru gestionarea deşeurilor, inclusiv măsurile menite să asigure eliminarea ireversibilă a substanţei care este clasificată drept POP.

Producţia neintenţionată de POP

Obiectivul este reducerea şi, dacă este posibil, eliminarea producţiei neintenţionate şi a deversării de POP. În acest scop, părţile semnatare ale convenţiei sunt obligate să elaboreze un plan de acţiune naţional, regional sau subregional. Acesta din urmă face parte din principalul plan de acţiune pentru punerea în aplicare a convenţiei. Planul trebuie să prevadă o evaluare a deversărilor, o evaluare a eficienţei legislaţiei şi a politicilor existente de gestionare a deversărilor şi elaborarea unor strategii pentru îndeplinirea obiectivelor convenţiei.

Este important să se încurajeze dezvoltarea şi folosirea materialelor, produselor şi procedeelor modificate sau de înlocuire pentru a preveni producţia neintenţionată de POP. Convenţia include directivele generale privind cele mai bune tehnici disponibile şi cele mai bune practici de mediu pentru prevenirea sau reducerea deversărilor. Aceasta prevede, de asemenea, măsuri referitoare la reducerea sau eliminarea deversărilor care conţin POP care provin din stocuri şi deşeuri.

Derogări

Convenţia permite unele derogări de la eliminarea/limitarea producţiei sau de la folosirea acestor substanţe şi, prin urmare, de la normele privind importul şi exportul. Derogările care pot fi prevăzute sunt specifice fiecărui POP şi acestea sunt indicate, după caz, în anexele la convenţie.

Derogările sunt înscrise într-un registru accesibil publicului şi sunt valabile pe o perioadă de cinci ani. Acestea pot fi reînnoite prin Conferinţa părţilor, pe baza unui raport prezentat la conferinţă de către partea interesată, în care justifică faptul că derogarea este necesară în continuare. Cu toate acestea, în cazul în care niciuna dintre părţi nu este înregistrată pentru un tip anume de derogare, nu se acceptă noi înregistrări pentru această derogare.

Punerea în aplicare de către părţi

Părţile trebuie să elaboreze un plan de acţiune pentru a-şi îndeplini obligaţiile în temeiul convenţiei şi pentru a-l transmite către conferinţă. Pentru a facilita schimbul de informaţii, fiecare parte trebuie să desemneze un corespondent naţional. Având în vedere că POP reprezintă o problemă transfrontalieră, părţile sunt încurajate să coopereze la mai multe niveluri pentru a facilita elaborarea, aplicarea şi actualizarea planurilor lor de punere în aplicare, inclusiv la nivel regional sau subregional.

Este important, de asemenea, să se asigure o monitorizare a evoluţiei POP cu privire la mediul înconjurător şi sănătatea publică, precum şi să se încurajeze cercetarea şi dezvoltarea.

Adăugarea unor noi substanţe

La cererea uneia dintre părţi, Comitetul ştiinţific analizează o propunere de adăugare a unor noi POP la convenţie. Cererea trebuie însoţită de informaţiile specificate prin care să se justifice propunerea. Acestea includ dovezi privind persistenţa, bioacumularea, potenţialul de răspândire şi efectele nocive asupra sănătăţii omului şi asupra mediului. Atunci când s-a decis că propunerea îndeplineşte criteriile de selecţie, comitetul reanalizează propunerea, ţinând seama de orice informaţii suplimentare relevante care au fost primite, şi stabileşte un proiect de descriere a riscurilor, precum şi, dacă este necesar, o evaluare a gestionării riscurilor. Pe baza acestor evaluări, comitetul recomandă Conferinţei părţilor să aibă în vedere sau nu includerea substanţei chimice în anexele A, B şi/sau C. Decizia finală este luată de Conferinţa părţilor.

Resurse financiare şi asistenţă tehnică

Fiecare parte contribuie la resursele financiare pentru punerea în aplicare a convenţiei, în special prin măsuri/activităţi întreprinse la nivel naţional/regional în cadrul planurilor de acţiune. Ţările în curs de dezvoltare şi ţările cu economii în tranziţie pot întâmpina dificultăţi financiare şi tehnice în aplicarea convenţiei. Ţările dezvoltate ar trebui să-şi aducă aportul printr-un mecanism stabilit prin convenţie, pentru a încerca să rezolve această problemă prin asigurarea de resurse financiare suplimentare. O altă posibilă formă de asistenţă pentru ţările în curs de dezvoltare şi pentru ţările cu economii în tranziţie este sprijinul tehnologic furnizat de ţările dezvoltate.

Dispoziţii privind informarea

Este important să se informeze şi sensibilizeze publicul, responsabilii politici şi industria chimică cu privire la riscurile şi dispoziţiile privind POP. Se au în vedere măsuri precum formarea adecvată pentru persoanele în cauză. Este deopotrivă esenţial să se asigure o comunicare eficace între părţi, în principal prin secretariatul convenţiei.

Soluţionarea litigiilor

Eventualele litigii între părţi privind interpretarea sau aplicarea convenţiei se soluţionează prin arbitraj sau prin trimiterea litigiului în faţa Curţii Internaţionale de Justiţie. Reclamantul poate alege procedura. Cu toate acestea, dacă reclamantul este o organizaţie regională de integrare economică, acesta poate apela numai la procedura de arbitraj.

Nerespectarea convenţiei

Convenţia va include un mecanism privind nerespectarea acesteia şi, după caz, privind procedurile de urmat în astfel de cazuri.

Denunţare

Părţile se pot retrage din convenţie după trei ani de la intrarea în vigoare a acesteia, printr-o notificare în scris. Această denunţare intră în vigoare după cel puţin un an de la primirea notificării de denunţare de către depozitar.

Context

Convenţia a fost adoptată de către 150 de guverne, inclusiv de statele membre ale UE, precum şi de către Consiliu, în numele Uniunii Europene, cu ocazia unei conferinţe care a avut loc la Stockholm între 22 şi 23 mai 2001.

Convenţia a intrat în vigoare la 17 mai 2004.

Convenţia de la Stockholm urmează mai multor iniţiative întreprinse la nivel internaţional. În iunie 1998, Comunitatea Europeană a semnat Protocolul de la Aarhus privind poluanţii organici persistenţi, sub auspiciile Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite (CEE-ONU), în cadrul Convenţiei de la Geneva privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi. În prezent, protocolul se aplică la 16 POP, din care 12 fac obiectul acestei convenţii.

Convenţia se înscrie, de asemenea, în cadrul mai amplu al numeroaselor tratate şi convenţii internaţionale referitoare la mediu încheiate în ultimii ani, de pildă Declaraţia de la Rio privind mediul şi dezvoltarea.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Decizia 2006/507/CE

14.10.2004

-

JO L 209 din 31.7.2006

ACTE CONEXE

Regulamentul (CE) nr 850/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanţii organici persistenţi şi de modificare a Directivei 79/117/CEE [Jurnalul Oficial L 158 din 30.4.2004].
Acest regulament din 2004 vizează completarea legislaţiei deja substanţiale a UE referitoare la substanţele de pe liste şi reflectă ambiţia de a depăşi cadrul obligaţiilor internaţionale, în special în domeniul substanţelor chimice şi al gestionării deşeurilor.
Regulamentul se referă în mod specific la producţia, introducerea pe piaţă, folosirea, emisiile şi eliminarea substanţelor care fac obiectul interdicţiilor sau limitărilor impuse în temeiul Convenţiei de la Stockholm privind POP sau al Protocolului CEE-ONU privind POP. Acesta are ca obiectiv stabilirea, la nivel european, a cerinţelor pentru o punere în aplicare eficientă a acestor două acorduri internaţionale.

Decizia 2004/259/CE a Consiliului din 19 februarie 2004 privind încheierea, în numele Comunităţii Europene, a Protocolului din 1998 la Convenţia din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi, referitor la poluanţii organici persistenţi [Jurnalul Oficial L 81 din 19.3.2004].
Această decizie aprobă Protocolul din 1998 la Convenţia din 1979 privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi, referitor la poluanţii organici persistenţi.
Acest protocol al Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite a fost semnat de UE şi de statele sale membre în 1998. Acesta se referă la aceiaşi doisprezece POP ca şi Convenţia de la Stockholm şi la patru alte substanţe suplimentare (pentabromodifenilul eter, clordecona, hexabromobifenilul, hexaclorociclohexanul). Aceşti POP au efecte nocive considerabile asupra sănătăţii sau mediului din cauza persistenţei lor, a bioacumulării lor şi a transportului lor atmosferic transfrontalier pe distanţe lungi.
Obiectivul principal al protocolului este să pună capăt eventualelor deversări, emisii şi scurgeri de POP. Protocolul interzice categoric producţia şi folosirea anumitor produse (aldrina, clordanul, clordecona, dieldrina, endrina, hexabromobifenilul, mirexul şi toxafenul). De asemenea, acesta prevede eliminarea altor produse într-un stadiu ulterior (DDT, heptaclorul, hexaclorobenzenul şi policlorobifenilii (PCB).

Ultima actualizare: 07.07.2011

Consultaţi şi

  • Convenţia de la Stockholm (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii