RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Depăşirea stigmatizării eşecului în afaceri

Multe întreprinderi deja consacrate există doar pentru că fondatorii lor nu au renunţat după un prim eşec. Eşecul în afaceri poate fi depăşit dacă se oferă o a doua şansă întreprinzătorilor. În această comunicare, Comisia invită statele membre să îmbunătăţească condiţiile-cadru naţionale în materie de eşec în afaceri.

ACT

Comunicare a Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor din 5 octombrie 2007, intitulată „Depăşirea stigmatizării eşecului în afaceri – Pentru o politică a celei de-a doua şanse - Punerea în aplicare a parteneriatului de la Lisabona pentru creştere şi locuri de muncă” [COM(2007) 584 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Jumătate dintre întreprinderi nu supravieţuiesc primilor cinci ani de activitate. Totuşi, dispariţia întreprinderilor nu este incompatibilă cu dinamismul economic. Opinia publică asociază adesea eşecul în afaceri cu frauda sau cu incapacitatea personală. Totuşi, doar 4-6 % dintre falimente sunt frauduloase. În majoritatea cazurilor, falimentul nu este decât o consecinţă directă a reînnoirii întreprinderilor.

Falimentul are un cost ridicat: în materie de ocupare a forţei de muncă, putere de cumpărare (salarii neplătite) şi finanţe (datorii neplătite). Acest cost ar putea fi redus dacă întreprinderilor aflate în dificultate li s-ar oferi o mai mare asistenţă şi, în caz de faliment, dacă li s-ar facilita un nou început. De asemenea, întreprinzătorii care reîncep o afacere învaţă din greşelile lor şi, prin urmare, au mai mult succes. Având în vedere toate aceste motive, ar trebui să li se ofere o a doua şansă celor care au dat faliment.

Imaginea publică, educaţia şi mass-media

Europenii se tem de faliment. Trebuie să li se arate că noile tentative fac parte dintr-un proces normal de învăţare, cercetare şi descoperire, de exemplu, prin intermediul unor campanii de informare sau prin programe educative. Comisia a creat instrumente de sensibilizare care pot fi utilizate în acest scop. Mass-media are, de asemenea, un rol în acest sens, în special în lupta împotriva clişeului conform căruia falimentul este un delict, indiferent de cauza acestuia. În sfârşit, un dialog susţinut cu toate părţile implicate ar trebui să îi facă pe europeni mai conştienţi de avantajele unui nou început.

Rolul legislaţiei în materie de insolvenţă

Numeroase legislaţii europene în materie de faliment tratează în acelaşi mod falimentele frauduloase şi cele oneste. Uneori, acestea impun restricţii, interdicţii sau chiar îi privează de anumite drepturi pe faliţi. Legislaţia în domeniu ar trebui să facă o mai mare distincţie între tratamentul aplicat falimentului fraudulos şi cel aplicat falimentului nefraudulos. De asemenea, procedurile judiciare ar trebuie să fie mai puţin oneroase, mai simple şi să nu depăşească un an. În sfârşit, legislaţia ar trebui să prevadă o regularizare rapidă a pasivului în funcţie de anumite criterii. În fapt, un pasiv împovărător poate descuraja un întreprinzător să reînceapă o afacere.

Sprijinul activ oferit întreprinderilor aflate în dificultate

Trebuie să se prevină falimentele prin sprijinirea întreprinzătorilor într-un stadiu cât mai incipient. Comisia recomandă statelor membre să instituie măsuri de sprijin, cum ar fi asistenţa din partea experţilor. Este esenţial ca întreprinderilor aflate în dificultate care nu îşi permit o consultanţă costisitoare să li se faciliteze accesul la acest tip de sprijin. De altfel, Comisia a elaborat un instrument de avertizare rapidă: aceasta a creat un instrument de auto-evaluare online pentru a ajuta întreprinzătorii să îşi estimeze rapid situaţia financiară. De asemenea, programul INTERREG IVC (EN) şi organizaţiile europene ale întreprinderilor oferă numeroase posibilităţi de stabilire de legături şi de schimb de bune practici în ceea ce priveşte sprijinul acordat întreprinderilor.

În sfârşit, falimentul poate fi prevenit şi dacă se au în vedere alte alternative: Comisia recomandă statelor membre să acorde prioritate restructurării şi salvării întreprinderilor aflate în dificultate.

Sprijinul activ oferit celor care încep o nouă afacere

Întreprinzătorii care încep o a doua afacere se confruntă cu dificultăţi psihologice, tehnice şi financiare. De aceea, ar trebui să li ofere oportunităţi de formare şi asistenţă. De asemenea, este necesar să se promoveze legăturile între aceşti întreprinzători şi clienţii lor, partenerii de afaceri şi investitori, care sunt adesea reţinuţi faţă de cei care au dat faliment.

În plus, întreprinzătorii care reîncep o afacere au nevoie de mijloace financiare. Organismele publice ar trebui să înlăture barierele din calea finanţării publice. La rândul lor, băncile şi instituţiile financiare ar trebui să manifeste o mai mică reţinere faţă de întreprinzătorii care reîncep o afacere. De asemenea, numele faliţilor nefrauduloşi nu ar trebui să fie incluse pe listele care restricţionează accesul la creditele oferite de sectorul bancar.

Ultima actualizare: 12.02.2008

Consultaţi şi

  • Pentru mai multe informaţii despre gestionarea falimentului, sfaturi, adrese ale experţilor, materiale de comunicare sau exemple de bune practici, a se consulta site-ul DG Întreprinderi şi Industrie (EN) dedicat politicii europene de promovare a celei de-a doua şanse.
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii