RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare şi a facilităţilor nucleare

Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare şi a facilităţilor nucleare vizează să protejeze materialele şi facilităţile nucleare şi să asigure sancţionarea infracţiunilor în acest domeniu, precum şi cooperarea între statele semnatare ale convenţiei.

ACT

2007/513/Euratom: Decizia Consiliului din 10 iulie 2007 de aprobare a aderării Comunităţii Europene a Energiei Atomice la Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare şi a facilităţilor nucleare modificată.

SINTEZĂ

Noua convenţie privind protecţia fizică a materialelor nucleare şi a facilităţilor nucleare vizează să asigure o protecţie fizică efectivă în timpul utilizării, depozitării sau transportării materialelor utilizate în scopuri paşnice, precum şi să prevină şi să combată infracţiunile legate de aceste materiale şi facilităţi. Ea se bazează pe Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare (CPPNM). Toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) sunt părţi semnatare ale CPPNM.

Fiecare stat semnatar are ca misiune să stabilească şi să pună în aplicare măsuri destinate să asigure această protecţie efectivă cu scopul de a preveni, în special, furtul sau dispariţia materialelor nucleare asupra cărora deţin responsabilitatea, precum şi sabotajul facilităţilor nucleare care se află pe teritoriul lor. Tratatul Euratom este mai amplu, deoarece enunţă că statele membre trebuie să prevină ca utilizarea materialelor nucleare să fie deturnată spre alte scopuri decât cele cărora le sunt destinate.

În aplicarea convenţiei, statele semnatare trebuie să respecte anumite principii fundamentale, în special principiul responsabilităţii statului şi a deţinătorilor de licenţe, al culturii securităţii, al garantării şi al confidenţialităţii.

Statele semnatare trebuie să se asigure că materialele nucleare pe care le importă, le exportă sau le acceptă în tranzit pe teritoriul lor sunt protejate în conformitate cu nivelul de securitate care le este aplicabil.

Statele semnatare trebuie să definească o autoritate competentă însărcinată cu punerea în aplicare a convenţiei, precum şi un punct de legătură care să comunice cu celelalte state în mod direct sau prin Agenţia Internaţională a Energiei Atomice. De asemenea, trebuie să coopereze în caz de furt, de sabotaj sau când există pericolul de furt sau de sabotaj. Această cooperare se realizează în special sub forma unui schimb de informaţii, cu respectarea confidenţialităţii acestor informaţii faţă de părţi terţe.

Statele semnatare trebuie să aplice anumitor infracţiuni pedepse adecvate şi proporţionale cu gravitatea acestor infracţiuni. Sunt pedepsibile, în special, fapta de a acţiona fără autorizaţie într-o manieră care cauzează sau riscă să cauzeze decesul sau vătămări grave ale unei persoane, furtul de materiale nucleare, sabotarea unei facilităţi nucleare, ameninţarea de a utiliza materiale nucleare pentru a provoca decesul sau vătămări grave ale unei persoane sau pentru a aduce deteriorări semnificative bunurilor, precum şi tentativa de a comite unul dintre aceste acte, participarea la comiterea unuia dintre aceste acte, precum şi organizarea unor astfel de acte.

Fiecare stat semnatar este responsabil să cunoască infracţiunile comise pe teritoriul său sau la bordul unei nave sau aeronave înmatriculate pe teritoriul său, precum şi infracţiunile ale căror presupus autor este un resortisant al respectivului stat. Aceste infracţiuni sunt, printre altele, cazuri de extrădare între statele semnatare. De asemenea, acestea din urmă trebuie să îşi acorde, într-o măsură cât mai mare, ajutor judiciar reciproc când este vorba despre aceste infracţiuni. Motivaţiile politice ale infracţiunii nu reprezintă o cauză pentru refuzul extrădării sau întrajutorării judiciare.

Convenţia privind protecţia fizică a materialelor nucleare (CPPNM) a fost adoptată în 1979 şi a intrat în vigoare în 1987. Ea a fost modificată în 2005 în cadrul unei conferinţe destinate să consolideze dispoziţiile sale. O conferinţă care să vizeze revizuirea convenţiei modificate trebuie organizată după cinci ani de la intrarea în vigoare a modificărilor asupra cărora s-a convenit în 2005.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Decizia 2007/513/Euratom

10.7.2007

-

JO L 190 din 21.7.2007

Ultima actualizare: 20.12.2007

Consultaţi şi

  • Mai multe informaţii sunt disponibile pe pagina de Internet a Agenţiei Internaţionale a Energiei Atomice (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii