RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Programul nuclear cu caracter informativ

Prezentul program descrie situaţia din 2006 a sectorului nuclear din Uniunea Europeană (UE) şi posibilele scenarii pentru viitorul acestui sector, ţinând cont de chestiunile economice şi de mediu.

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi către Parlamentul European – Program nuclear cu caracter informativ [COM(2007) 565 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Programele nucleare cu caracter informativ vizează să furnizeze informaţii cu privire la rolul energiei nucleare în Uniunea Europeană (UE), la obiectivele adoptate de către statele membre în domeniul producerii de energie nucleară şi la investiţiile pe care le presupun aceste obiective.

Situaţia energiei nucleare în Europa şi în lume

UE este cel mai mare producător de electricitate de origine nucleară din lume (944,2 TWh(e) în 2005). Aproximativ o treime din electricitate şi 15 % din energia consumată în UE provine de la centrale nucleare. La nivel mondial, în 2006, existau 443 de reactoare nucleare de producţie de electricitate, care furnizau 15 % din electricitatea mondială. La finalul anului 2006, în UE-27 existau 152 de reactoare – 146 după ianuarie 2007 – repartizate în 15 state membre, cu o medie de vârstă a centralelor de aproape 25 de ani, raportată la o durată de viaţă de 40 de ani în general. Prin urmare, deciziile privind reînnoirea parcului nuclear european sau prelungirea duratei de viaţă a anumitor centrale trebuie adoptate în următorii ani, ţinând cont de timpul necesar pentru construirea de reactoare nucleare noi.

Mai multe ţări din exteriorul UE şi-au anunţat intenţia de a construi instalaţii noi de producţie electronucleară, în special China, Coreea de Sud, Statele Unite, India, Japonia şi Rusia. În interiorul UE, situaţia este foarte diversă: Bulgaria, Franţa, Slovacia şi Finlanda au decis să construiască reactoare nucleare noi; mai multe ţări au redeschis dezbaterile privind posibilitatea de a prelungi durata de exploatare a centralelor existente sau de a le înlocui (printre altele, Olanda, Polonia, Suedia, Lituania (proiectul „Ţările baltice”) şi Regatul Unit); în final, Belgia, Germania şi Spania s-au angajat într-o politică de abandon progresiv sau de limitare a energiei nucleare. După 1997, 19 proiecte de investiţii au fost notificate Comisiei.

Avantajele recurgerii la energia nucleară

Comisia estimează că energia nucleară poate contribui la diversificarea şi la securitatea aprovizionării cu energie din mai multe motive, în special disponibilitatea şi distribuţia geopolitică a combustibilului nuclear (uraniu natural), impactul limitat al variaţiilor preţului pentru acest combustibil asupra costurilor de funcţionare a centralelor, precum şi existenţa unei pieţe controlate a materialelor nucleare pentru utilizare paşnică.

Potrivit Agenţiei Internaţionale a Energiei (AIE) şi Agenţiei pentru Energie Nucleară (AEN), sectorul electronuclear este competitiv în raport cu producţia de electricitate pe bază de combustibili fosili. Competitivitatea acestui sector este, de asemenea, consolidată de creşterea importantă a preţurilor la alţi combustibili. Cu toate acestea, pieţele liberalizate de electricitate nu pot garanta stabilitatea preţului, ceea ce poate determina autorităţile publice să ia măsuri pentru reducerea riscurilor pentru investitori. Sectorul electronuclear se caracterizează, de fapt, prin costuri de construcţie ridicate, în timp ce costurile de exploatare sunt mai reduse decât în cazul altor surse de electricitate. De asemenea, alte caracteristici ale acestui sector influenţează costurile şi riscurile pentru investitori, cum ar fi dimensiunea centralelor sau construirea unui grup de centrale omogen.

Sectorul electronuclear emite cele mai reduse cantităţi de CO2 şi constituie, astfel, o opţiune interesantă pentru lupta împotriva schimbărilor climatice. De fapt, acest sector reprezintă cea mai mare sursă de energie cu emisii reduse de CO2 din Europa.

Gestionarea riscurilor legate de energia nucleară

Percepţia opiniei publice asupra sectorului nuclear constituie un element esenţial pentru acceptarea şi viitorul producţiei electronucleare. Aceasta presupune ca populaţia să aibă acces la informaţii fiabile şi să poată participa la un proces decizional transparent. Angajamentul UE este total în ceea ce priveşte gestionarea riscurilor legate de energia nucleară şi UE urmăreşte să îşi consolideze în continuare acţiunile.

UE intervine, de asemenea, cu scopul de a garanta siguranţa nucleară: ea veghează asupra aplicării convenţiilor internaţionale în domeniu şi contribuie financiar la îmbunătăţirea siguranţei nucleare în interiorul frontierelor sale, în special după extinderile din 2004 şi 2007, sau în ţări terţe.

În ceea ce priveşte deşeurile radioactive, marea majoritate dintre ele sunt deşeuri de joasă activitate şi cu durată scurtă de viaţă, pentru care există strategii la scară industrială în aproape toate statele membre care au un program energetic nuclear. Depozitarea deşeurilor de înaltă activitate şi cu durată lungă de viaţă este în special influenţată de factori sociali, cu precădere de alegerea zonelor de depozitare definitivă şi de acceptarea acestor zone de către populaţie. Cercetarea pune accentul, printre altele, pe tehnici de reducere a volumului sau a duratei de viaţă a deşeurilor radioactive sau a compuşilor cu o durată lungă de viaţă.

Dezafectarea instalaţiilor nucleare este o operaţiune complexă şi costisitoare care ar trebui să vizeze, până în 2025, o treime dintre centralele aflate în prezent în funcţiune. Prin urmare, este necesar să se dispună de resurse financiare adecvate, eventual prin fonduri separate. Comisia subliniază că, în final, costurile reale de dezafectare ar trebui suportate de către operatori.

În ceea ce priveşte protecţia radiologică, Comisia constată că expunerea lucrătorilor din sectorul nuclear şi eliberarea de efluenţi radioactivi au scăzut în mod drastic, în timp ce expunerea asociată domeniului medical sau surselor naturale de radiaţii ar mai putea fi redusă. Progrese importante s-au înregistrat, de asemenea, în ceea ce priveşte pregătirea pentru situaţii de urgenţă, schimbul de informaţii, controlul alimentar şi prevenirea pierderii sau deturnării surselor radioactive.

Acţiunea europeană în domeniul energiei nucleare

Tratatul Euratom reprezintă temeiul juridic pentru cadrul de reglementare care stabileşte obligaţiile şi competenţele largi în domeniul energiei nucleare, în special în domeniul cercetării, precum şi al controlului securităţii şi siguranţei nucleare.

Comisia a adoptat mai multe propuneri în domeniul siguranţei nucleare, cu scopul de a armoniza activităţile autorităţilor naţionale.

Ea a lansat, de asemenea, un program european pentru protecţia infrastructurilor critice.

Cercetarea europeană este un element esenţial în domeniul energiei nucleare. Aceasta se desfăşoară în prezent în cadrul celui de-al şaptelea Program-cadru Euratom, în special prin stabilirea unor platforme tehnologice şi prin punerea accentului pe fisiunea nucleară şi tehnologiile inovatoare.

Pe viitor, Comisia propune discuţii cu privire la, printre altele, recunoaşterea nivelurilor de referinţă comune, crearea unui grup la nivel înalt pentru siguranţa nucleară şi gestionarea deşeurilor radioactive, înfiinţarea de planuri naţionale de gestionare a deşeurilor radioactive, armonizarea abordărilor referitoare la fondurile destinate dezafectării, precum şi la elaborarea unui sistem de responsabilitate armonizat şi a unor mecanisme de garantare a disponibilităţii fondurilor în caz de pagube cauzate de un accident nuclear.

Context

Elaborarea de programe cu caracter informativ în domeniul energiei nucleare este o obligaţie impusă prin articolul 40 din Tratatul Euratom.

Prezentul program nuclear cu caracter informativ a fost prezentat pentru prima dată cu prilejul revizuirii politicii europene în domeniul energiei de la începutul anului 2007 („pachetul energie”). Versiunea finală a programului, adoptată în octombrie 2007, ţine cont de recomandarea Comitetului Economic şi Social European, către care a fost înaintată versiunea preliminară, de anumite observaţii formulate de către Parlamentul European, precum şi de informaţiile suplimentare furnizate de statele membre în anexa 2.

ACTE CONEXE

Decizia 2007/530/Euratom a Comisiei din 17 iulie 2007 privind stabilirea Grupului european la nivel înalt pentru siguranţa nucleară şi gestionarea deşeurilor [Jurnalul Oficial L 1995 din 27.7. 2007].
Acest grup la nivel înalt a fost creat ca urmare a prezentării programului nuclear cu caracter informativ, în ianuarie 2007, de către Comisie. Acesta este însărcinat cu dezvoltarea progresivă a unei viziuni comune şi, eventual, a unor norme europene suplimentare în domeniile siguranţei nucleare şi gestionării deşeurilor.

Comunicarea Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European - Program nuclear cu caracter informativ prezentat în temeiul articolului 40 din Tratatul Euratom pentru avizul Comitetul Economic şi Social European [COM(2006) 844 final – Jurnalul Oficial C 138 din 22.6.2007].

Ultima actualizare: 07.04.2008
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii