RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră

Uniunea Europeană (UE) instituie o schemă de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră pentru a promova reducerea acestor emisii într-un mod eficace din punct de vedere economic. Prin această schemă, UE şi statele membre îşi propun să respecte angajamentele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto. Instalaţiile din sectorul energetic, al producerii şi prelucrării metalelor feroase, al industriei mineralelor şi al fabricării hârtiei şi cartonului intră obligatoriu sub incidenţa acestei scheme de comercializare a certificatelor de emisii.

ACT

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului [A se vedea actul/actele de modificare].

SINTEZĂ

Prezenta directivă vizează realizarea unor importante reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră, în scopul de a reduce efectele acestora asupra climei.

Permisele de emisie de gaze cu efect de seră

Începând cu 1 ianuarie 2005, orice instalaţie care desfăşoară una dintre activităţile menţionate în anexa I la directivă (activităţile din sectorul energetic, producerea şi prelucrarea metalelor feroase, industria mineralelor şi fabricarea pastei de celuloză, a hârtiei şi a cartonului) şi care emite gaze cu efect de seră specifice activităţii respective trebuie să dispună de un permis eliberat în acest sens de autorităţile competente.

Cererile pentru eliberarea de permise de emisie de gaze cu efect de seră trebuie să descrie:

  • instalaţia, activităţile aferente şi tehnologiile utilizate;
  • materialele utilizate care ar putea duce la emisia unor gaze cu efect de seră menţionate în anexa II;
  • sursele emisiilor de gaze;
  • măsurile planificate pentru monitorizarea şi raportarea emisiilor.

Autorităţile eliberează permisul doar în cazul în care stabilesc că operatorul instalaţiei poate monitoriza şi raporta emisiile. Un permis se poate referi la mai multe instalaţii exploatate în aceeaşi locaţie de acelaşi operator. Permisul conţine:

  • numele şi adresa operatorului;
  • o descriere a activităţilor şi a emisiilor instalaţiei;
  • un program de monitorizare;
  • cerinţele de raportare a emisiilor;
  • obligaţia de a restitui certificatele corespunzătoare emisiilor totale ale instalaţiei în anul precedent, în termen de patru luni de la sfârşitul anului în cauză.

Autoritatea competentă reexaminează permisele de emisie de gaze cu efect de seră cel puţin o dată la cinci ani şi operează modificările necesare.

Gestionarea certificatelor de emisii

Cantitatea de certificate emise anual pentru întreaga Uniune Europeană (UE) se va reduce liniar începând cu 2013. Pentru 2013, cantitatea totală de certificate de emisii pentru întreaga Uniunea Europeană se calculează în funcţie de planurile naţionale aprobate de Comisie şi puse în aplicare în perioada 2008-2012.

Statele membre scot la licitaţie toate certificatele care nu au fost alocate cu titlu gratuit. Alocarea certificatelor scoase la licitaţie se face după cum urmează:

  • 88 % sunt repartizate între statele membre în funcţie de emisiile lor;
  • 10 % sunt repartizate în scopuri de solidaritate şi creştere;
  • 2 % sunt repartizate între statele membre ale căror emisii de gaze cu efect de seră în 2005 au fost cu cel puţin 20 % mai mici decât în anul de referinţă şi care le revin în temeiul Protocolului de la Kyoto.

Cel puţin 50 % din veniturile generate de licitarea certificatelor trebuie să fie utilizate pentru:

  • reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;
  • dezvoltarea surselor de energie regenerabile şi a altor tehnologii care contribuie la tranziţia spre o economie cu emisii reduse de dioxid carbon;
  • măsuri de evitare a despăduririlor şi de sporire a împăduririlor şi reîmpăduririlor;
  • sechestrarea forestieră;
  • captarea şi stocarea geologică;
  • adoptarea unor mijloace de transport cu emisii reduse şi transportul public;
  • cercetarea în materie de eficienţă energetică şi tehnologii ecologice;
  • îmbunătăţirea eficienţei energetice şi a izolaţiilor;
  • acoperirea costurilor administrative legate de gestionarea schemei UE.

Până cel târziu la 31 decembrie 2010, Comisia Europeană urma să ia măsuri armonizate la nivel european în vederea unei alocări armonizate a certificatelor.

Până la 30 iunie 2010, Comisia urma să prezinte Parlamentului European şi Consiliului un raport analitic de evaluare a situaţiei sectoarelor sau subsectoarelor industriale mari consumatoare de energie, considerate a fi expuse unor riscuri semnificative de relocare a emisiilor de dioxid de carbon.

Monitorizarea şi raportarea emisiilor

Până la 31 decembrie 2011, Comisia urma să adopte un regulament privind monitorizarea şi raportarea emisiilor. Regulamentul trebuie să ţină seama de datele ştiinţifice cele mai exacte şi actualizate care sunt disponibile.

Statele membre şi Comisia se asigură că toate deciziile şi rapoartele referitoare la cantitatea de certificate şi alocarea acestora, precum şi la monitorizarea, raportarea şi verificarea emisiilor sunt puse imediat la dispoziţie, în mod organizat, astfel încât să se garanteze accesul nediscriminatoriu la aceste informaţii.

Verificarea şi acreditarea

Până la 31 decembrie 2011, Comisia trebuie să propună un regulament privind verificarea rapoartelor referitoare la emisii şi la acreditarea şi supravegherea verificatorilor. Acesta trebuie să precizeze condiţiile de acreditare şi de retragere a acreditărilor, de recunoaştere reciprocă şi de evaluare colegială a organismelor de acreditare, după caz.

Mecanismele bazate pe proiecte ale Protocolului de la Kyoto

Directiva 2004/101/CE consolidează legăturile dintre schema UE de comercializare a certificatelor de emisii şi Protocolul de la Kyoto, făcând aşa-numitele „mecanisme bazate pe proiecte” ale Protocolului de la Kyoto (implementarea în comun şi mecanismul de dezvoltare curată) compatibile cu schema UE. Astfel, operatorii vor putea utiliza aceste două mecanisme în cadrul sistemului de comercializare a emisiilor pentru a se achita de obligaţiile lor. Rezultatul va fi o reducere a costurilor de conformitate a instalaţiilor care intră sub incidenţa schemei UE.

Această directivă recunoaşte astfel valabilitatea creditelor rezultate din activităţile de implementare în comun (JI – Joint Implementation) şi din cele ale mecanismului de dezvoltare curată (CDM – Clean Development Mechanism), ca fiind echivalente cu certificatele de emisii, cu excepţia celor generate de instalaţiile nucleare şi a celor rezultate din utilizarea terenurilor, schimbarea destinaţiei terenurilor şi din silvicultură. Creditele rezultate din proiectele JI sunt denumite „unităţi de reducere a emisiilor” (ERU – emission reduction units), iar creditele rezultate din proiectele CDM sunt denumite „reduceri de emisii certificate” (CER – certified emission reductions). Directiva mai prevede şi modalităţi pentru a se evita dubla contabilizare a ERU şi a CER, atunci când acestea rezultă din activităţi care duc, de asemenea, la o reducere sau o limitare a emisiilor instalaţiilor care intră sub incidenţa Directivei 2003/87/CE.

Registre, rapoarte şi acorduri

Comisia a adoptat Regulamentul (UE) nr. 920/2010 de stabilire a unui sistem standardizat de registre, sub forma unor baze de date electronice care să permită monitorizarea eliberării, deţinerii, transferului şi anulării certificatelor. Acest registre garantează, de asemenea, accesul public la informaţii, confidenţialitatea şi respectarea dispoziţiilor Protocolului de la Kyoto.

Comisia desemnează un administrator central care gestionează un registru independent de tranzacţii în care sunt consemnate certificatele eliberate, transferate sau anulate la nivel comunitar. Administratorul central realizează o verificare automată a fiecărei tranzacţii legate de certificate. În cazul în care se identifică discrepanţe, tranzacţiile în cauză sunt suspendate până la remedierea neregulilor.

În fiecare an, statele membre prezintă Comisiei un raport cu privire la aplicarea prezentei directivei.

Se pot încheia acorduri pentru a asigura recunoaşterea reciprocă a cotelor de emisii între schema UE şi alte sisteme obligatorii compatibile de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care stabilesc plafoane absolute pentru emisii, existente în alte ţări sau entităţi administrative subfederale sau regionale. Se pot încheia înţelegeri fără caracter obligatoriu cu ţări terţe sau entităţi administrative subfederale sau regionale, pentru a asigura coordonarea administrativă şi tehnică în ceea ce priveşte cotele din cadrul schemei UE sau din cadrul altor sisteme obligatorii de comercializare a certificatelor de emisii care stabilesc plafoane absolute pentru emisii.

Ajustări aplicabile în cazul aprobării de către Comunitate a unui acord internaţional privind schimbările climatice

Semnarea unui astfel de acord implică obligaţia statelor membre de a reduce cu peste 20 % emisiile de gaze cu efect de seră în raport cu nivelurile din 1990, conform angajamentului de reducere cu 30 % a emisiilor, aprobat de Consiliul European în martie 2007. În acest sens, Comisia se angajează să prezinte un raport care evaluează următoarele elemente:

  • măsurile luate la nivel internaţional;
  • acţiunile care trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivului de reducere cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră;
  • riscurile de relocare a emisiilor de dioxid carbon în contextul competitivităţii întreprinderilor;
  • repercusiunile acordului respectiv asupra altor sectoare economice;
  • impactul asupra sectorului agricol;
  • împădurirea, reîmpădurirea, despădurirea şi degradarea pădurilor.

Se permite utilizarea, în plus faţă de creditele prevăzute de directivă, şi a creditelor CER (reduceri de emisii certificate), ERU (unităţi de reducere a emisiilor) sau a altor credite aprobate provenind din ţările terţe care au ratificat acordul internaţional.

Context

Prin aprobarea de către Comunitate şi statele membre ale acesteia, în 2002, a Protocolului de la Kyoto, acestea se angajează să reducă cu 8 %, în perioada 2008-2012, emisiile lor de gaze cu efect de seră în raport cu nivelurile din 1990. Prin instituirea unei pieţe a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, prezenta directivă ajută statele membre şi UE să îşi îndeplinească angajamentele asumate în cadrul Protocolului de la Kyoto într-un mod eficient, ţinând seama de dezvoltarea economică şi de ocuparea forţei de muncă.

În martie 2007, Consiliul European a adoptat obiectivul de reducere cu 30 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020, în raport cu nivelurile din 1990, ca o contribuţie în vederea încheierii unui acord după 2012, cu condiţia ca şi alte ţări dezvoltate să se angajeze să stabilească obiective de reducere comparabile, în funcţie de responsabilităţile şi capacităţile lor respective. UE s-a angajat în mod ferm să reducă cu cel puţin 20 % emisiile sale de gaze cu efect de seră până în 2020, în raport cu nivelurile din 1990. În octombrie 2009, Consiliul European a sprijinit obiectivul de reducere cu 80-95 % a emisiilor până în 2050, în raport cu nivelurile din 1990, în contextul Directivei IPPC. Conferinţa de la Copenhaga, care a avut loc între 7 şi 18 decembrie 2009, s-a înscris, de asemenea, în aceste obiective.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Directiva 2003/87/CE

25.10.2003

31.12.2003

JO L 275 din 25.10.2003

Act(e) de modificare Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial

Directiva 2004/101/CE

13.11.2004

13.11.2005

JO L 338 din 13.11.2004

Directiva 2008/101/CE

2.2.2009

2.2.2010

JO L 8 din 13.1.2009

Directiva 2009/29/CE

25.6.2009

31.12.2012

JO L 140 din 5.6.2009

Regulamentul (CE) nr. 219/2009

20.4.2009

-

JO L 87 din 31.3.2009

Modificările şi corecturile succesive aduse Directivei 2003/87/CE au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

ACTE CONEXE

Regulamentul (UE) nr. 1031/2010 al Comisiei din 12 noiembrie 2010 privind calendarul, administrarea şi alte aspecte ale licitării certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii [Jurnalul Oficial L 302 din 18.11.2010].

Decizia 2007/589/CE a Comisie din 18 iulie 2007 de stabilire a unor orientări privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [Jurnalul Oficial L 229 din 31.8.2007].
Cele 12 anexe la această decizie conţin orientările privind monitorizarea şi raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră. Anexa I prezintă orientările generale în acest sens. Orientările suplimentare pentru activităţi specifice sunt prezentate în anexele II-IX . Anexa XII conţine orientările privind sistemele de măsurare continuă a emisiilor de gaze cu efect de seră. Aceste orientări sunt menite să asigure monitorizarea şi raportarea regulată şi exactă a emisiilor de gaze cu efect de seră din Comunitate. De asemenea, se facilitează aplicarea orientărilor pentru instalaţiile cu emisii medii raportate şi verificate de sub 25 000 de tone de CO2 fosil anual în perioada precedentă de comercializare.

Decizia 2006/780/CE a Comisiei din 13 noiembrie 2006 privind evitarea dublei contabilizări pentru reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră în cadrul sistemului comunitar de comercializare a emisiilor pentru activităţile de proiect care intră sub incidenţa Protocolului de la Kyoto, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului [Jurnalul Oficial L 316 din 16.11.2006].

Ultima actualizare: 05.04.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii