RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei

Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei prevede crearea unei pieţe interne a energiei electrice şi a gazelor naturale, care regrupează 27 de state membre ale Uniunii Europene (UE) şi şapte state şi teritorii europene din Balcani.

ACT

Decizia 2006/500/CE a Consiliului din 29 mai 2006 privind încheierea de către Comunitatea Europeană a Tratatului de instituire a Comunităţii Energiei.

SINTEZĂ

Tratatul de instituire a Comunităţii Energiei creează o piaţă integrată a energiei (energie electrică şi gaze) între Comunitatea Europeană şi părţile contractante.

Membrii Comunităţii Energiei sunt Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru, Serbia şi Misiunea Administraţiei Interimare a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo (în temeiul Rezoluţiei nr. 1244 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite). În plus, unul sau mai multe state membre ale Uniunii Europene (UE) pot participa în cadrul Comunităţii Energiei la solicitarea Consiliului ministerial. Ţările terţe pot fi acceptate în calitate de observatori.

Tratatul se aplică pe teritoriul părţilor contractante si pe teritoriul aflat sub jurisdicţia Misiunii de Administrare Interimară a Organizaţiei Naţiunilor Unite în Kosovo.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 iulie 2006. Acesta este încheiat pentru o perioadă de 10 ani. Aplicarea lui poate fi prelungită, fie pentru toate părţile, în baza unei decizii luate în unanimitate de către Consiliul ministerial, fie pentru părţile care au votat în favoarea prelungirii (cu condiţia ca acestea să reprezinte două treimi din numărul de membri ai Comunităţii Energiei).

Misiunea Comunităţii Energiei

Obiectivele Comunităţii Energiei sunt:

  • crearea unui cadru juridic şi comercial stabil, favorabil investiţiilor, pentru a permite o aprovizionare stabilă şi permanentă cu energie;
  • crearea unui spaţiu unic de reglementare pentru schimburile de energie de reţea;
  • îmbunătăţirea securităţii aprovizionării în zonă şi dezvoltarea relaţiilor cu ţările vecine;
  • îmbunătăţirea eficienţei energetice şi a situaţiei mediului înconjurător legate de energia de reţea, precum şi dezvoltarea energiilor regenerabile;
  • dezvoltarea concurenţei pe pieţele energiei de reţea.

Activităţile Comunităţii Energiei

O parte importantă a activităţilor Comunităţii Energiei este reprezentată de punerea în aplicare a legislaţiei comunitare (acquis-ul comunitar) în toate statele părţi la tratat; această legislaţie se referă la energie, mediu, concurenţă şi energii regenerabile. O altă parte importantă a activităţilor Comunităţii Energiei se referă la asigurarea respectării anumitor standarde comunitare generale legate de sistemele tehnice, de exemplu, în materie de transporturi sau de conectare transfrontalieră.

De asemenea, tratatul instituie un mecanism pentru funcţionarea pieţelor regionale ale energiei, care acoperă teritoriul părţilor la tratat şi al statelor membre ale UE implicate (Austria, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Italia, România şi Slovenia). Acest mecanism prevede un cadru de măsuri referitoare la transportul energiei de reţea pe distanţe lungi, securitatea aprovizionării cu energie, furnizarea de energie populaţiei, armonizare, promovarea surselor regenerabile de energie şi a eficienţei energetice, precum şi în cazul unei crize subite a energiei de reţea pe teritoriul unui membru al Comunităţii Energiei.

În plus, tratatul creează o piaţă a energiei fără frontiere interne între părţi, în care taxele vamale şi restricţiile cantitative asupra importurilor şi exporturilor de energie, precum şi toate măsurile cu efect echivalent sunt interzise între părţi, cu anumite excepţii (din motive care ţin de ordinea publică, siguranţa publică, protecţia sănătăţii oamenilor şi a animalelor, conservarea plantelor, protecţia proprietăţii industriale sau comerciale). Tratatul reglementează, de asemenea, relaţiile cu ţările terţe şi asistenţa reciprocă în cazul unor perturbări.

Comisia joacă un rol de coordonator al acestor activităţi.

Instituţiile şi procesul decizional

Consiliul ministerial, format din câte un reprezentant al fiecărei părţi la tratat, adoptă orientările politice generale, ia măsuri pentru realizarea obiectivelor tratatului şi adoptă acte procedurale, cum ar fi alocarea sarcinilor, a competenţelor şi a obligaţiilor. Preşedinţia este asigurată prin rotaţie de către fiecare parte pe o perioadă de şase luni şi este asistată de un reprezentant al Comunităţii Europene şi de un reprezentant al viitoarei preşedinţii. Consiliul prezintă anual un raport Parlamentului European şi parlamentelor părţilor contractante.

Grupul permanent la nivel înalt are ca sarcină, în special, pregătirea lucrărilor Consiliului ministerial. Acesta este compus din câte un reprezentant al fiecărei părţi la tratat.

Comitetul de reglementare are, în special, rolul de a consilia alte instituţii şi de a face recomandări în cazul litigiilor transfrontaliere. Aceasta este compus dintr-un reprezentant al autorităţii de reglementare în domeniul energiei din partea fiecărei părţi la tratat, Comunitatea Europeană fiind reprezentată de Comisia Europeană, asistată de o autoritate de reglementare din partea fiecărui stat membru participant, precum şi dintr-un reprezentant al Grupului autorităţilor europene de reglementare pentru energie electrică şi gaz (ERGEG).

În plus, Comunitatea Energiei beneficiază de consiliere din partea a două forumuri alcătuite din reprezentanţi ai tuturor părţilor interesate.

Secretariatul permanent, cu sediul la Viena, oferă, printre altele, sprijin administrativ celorlalte instituţii ale Comunităţii Energiei şi verifică dacă părţile îşi îndeplinesc obligaţiile în mod corespunzător.

Comunitatea Energiei adoptă decizii (obligatorii) şi recomandări (neobligatorii). Aceste măsuri sunt luate, după caz, fie pe baza unei propuneri a Comisiei Europene (aplicarea acquis-ului comunitar), fie la propunerea unei părţi la tratat (alte activităţi), şi sunt adoptate fie cu majoritate simplă (aplicarea acquis-ului comunitar), fie cu o majoritate de două treimi (mecanismul de funcţionare a pieţelor), fie în unanimitate (piaţa internă a energiei).

În caz de încălcare gravă şi persistentă a obligaţiilor de către o parte la tratat, Consiliul ministerial poate, printr-o decizie luată în unanimitate, să suspende anumite drepturi conferite acelei părţi prin tratat.

REFERINŢE

Act Intrarea în vigoare Termen de transpunere în legislaţia statelor membre Jurnalul Oficial
Decizia 2006/500/CE

29.5.2006

-

JO L 198 din 20.7.2006

Ultima actualizare: 20.11.2007

Consultaţi şi

  • Mai multe informaţii sunt disponibile pe site-ul Comunităţii Energiei (EN)
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii