RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Strategia privind schimbările climatice până în 2020 şi după această dată

După ce a evocat costurile şi beneficiile legate de lupta împotriva schimbărilor climatice, Comisia intenţionează să adopte o serie de măsuri pentru limitarea încălzirii globale la 2° Celsius. Unele dintre acestea se aplică Uniunii Europene (cum ar fi obiectivul obligatoriu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, adoptarea unor măsuri energetice etc.) în timp ce altele au o dimensiune internaţională (în special negocierea unui acord internaţional).

ACT

Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor – Limitarea schimbărilor climatice globale la 2 grade Celsius – Calea de urmat pentru 2020 şi după această dată [COM(2007) 2 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

SINTEZĂ

Există puternice dovezi ştiinţifice care demonstrează necesitatea unei intervenţii urgente pentru combaterea schimbărilor climatice: cercetările recente au confirmat că schimbările climatice sunt reale, iar unele semne indică o accelerare a acestei evoluţii. Analizele de impact încep să cuantifice precis costul inacţiunii sau al simplei continuări a politicilor actuale.

În 2005, Comisia a pus bazele strategiei Uniunii Europene (UE) de combatere a schimbărilor climatice. În prezenta comunicare, Comisia propune acţiuni mai concrete pentru a limita efectele schimbărilor climatice şi a reduce probabilitatea unor perturbări majore şi ireversibile la nivel global. Aceste măsuri pe termen scurt şi mediu vizează în acelaşi timp ţările dezvoltate (UE şi celelalte ţări industrializate) şi ţările în curs de dezvoltare.

UE şi statele membre au confirmat obiectivul comunitar de limitare a creşterii medii a temperaturii globale la 2° Celsius faţă de nivelul preindustrial, prag dincolo de care impactul schimbărilor climatice ar creşte dramatic. Cercetările arată că stabilizarea concentraţiei de gaze cu efect de seră la 450 ppmv (părţi pe milion pe volum de aer – echivalent CO2) ar face ca obiectivul de 2° să aibă o şansă din două să fie atins (faţă de una din şase în cazul în care concentraţia ar atinge 550 ppmv şi una din şaisprezece pentru o concentraţie mai mare de 650 ppmv).

Costurile şi beneficiile opţiunilor politice viitoare

Cercetările efectuate recent, în special studiul PESETA – studiu în curs sub egida Centrului Comun de Cercetare al Uniunii Europene – sau raportul Stern semnalează costurile economice şi sociale foarte mari ale lipsei unei acţiuni suficiente pentru combaterea schimbărilor climatice. Conform evaluării raportului Stern, acest cost este cuprins între 5 şi 20 % din PIB-ul global.

Creşterea mortalităţii şi a morbidităţii (bolilor) legate de variaţiile de temperatură, daunele provocate de inundaţiile mai frecvente şi creşterea nivelului mărilor, creşterea deşertificării în ţările sudice şi scăderea rezervelor de apă dulce demonstrează varietatea consecinţelor nefaste ale schimbărilor climatice asupra populaţiilor, a ecosistemelor şi a resurselor, precum şi asupra infrastructurilor şi a calităţii vieţii. Studiul PESETA se referă mai ales la impactul în Europa asupra agriculturii, a sănătăţii umane, a turismului, a bazinelor hidrografice şi a zonelor de coastă.

În baza analizei de impact efectuate de Comisie, investiţiile necesare pentru menţinerea concentraţiei de gaze cu efect de seră la 450 ppmv s-ar ridica la aprox. 0,5 % din PIB-ul global pentru perioada 2013-2030. Creşterea PIB-ului global ar scădea numai cu 0,19 % pe an până în 2030, ceea ce reprezintă doar o mică parte din rata de creştere anuală estimată a PIB-ului (2,8 %). Comisia subliniază, de altfel, că acest cost global necesar este supraestimat, deoarece nu ţine cont de beneficiile combaterii schimbărilor climatice.

O acţiune corespunzătoare în domeniul schimbărilor climatice ar aduce, într-adevăr, beneficii considerabile, concretizate inclusiv în evitarea daunelor. Astfel, reducerea consumului de combustibili fosili (petrol şi gaze mai ales) va antrena o scădere a costurilor legate de importul acestor combustibili şi va întări considerabil securitatea aprovizionării cu energie. La fel, reducerea emisiilor de CO2 va contribui la îmbunătăţirea calităţii aerului, generând astfel avantaje enorme pentru sănătate. În plus, majoritatea studiilor arată că politica de combatere a schimbărilor climatice va avea efecte pozitive asupra ocupării forţei de muncă, de exemplu în sectorul energiei regenerabile sau al tehnologiilor de vârf.

Beneficiile legate de combaterea schimbărilor climatice nu se vor limita doar la graniţele europene. Beneficii similare sunt, într-adevăr, aşteptate şi în alte ţări, mai ales în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării cu energie şi calitatea aerului, dacă acestea iau măsuri similare celor adoptate în Europa.

Acţiunea în cadrul UE

Prin acţiunea internă de până acum, UE a dovedit deja că emisiile de gaze cu efect de seră pot fi reduse fără a compromite creşterea economică. Comisia subliniază că încă se mai pot face reduceri semnificative ale emisiilor şi reaminteşte angajamentul UE de a continua şi de a intensifica măsurile adoptate şi de a lua altele noi.

Comisia propune ca UE să adopte obiective de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Comisia solicită UE să-şi fixeze ca obiectiv în cadrul negocierilor internaţionale reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în ţările dezvoltate cu 30 % (faţă de nivelul din 1990) până în 2020. Până la încheierea unui acord internaţional şi fără a aduce atingere poziţiei pe care o va lua în cadrul negocierilor internaţionale, UE ar trebui încă de pe acum să-şi ia angajamentul ferm şi independent de a-şi reduce emisiile interne cu cel puţin 20 % până în 2020. În cadrul Consiliului European din martie 2007, statele membre s-au angajat, de asemenea, să îndeplinească aceste obiective cu fermitate.

În conformitate cu analiza strategică a politicii energetice a UE, Comisia recomandă următoarele măsuri energetice:

Comisia consideră că trebuie consolidată schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (UE ETS) prin măsuri cum ar fi:

  • creşterea perioadei de alocare a cotelor de emisii la peste cinci ani, cum e cazul în prezent;
  • extinderea schemei la alte gaze şi alte sectoare;
  • armonizarea procedurilor de alocare a cotelor între statele membre;
  • crearea unei legături între UE ETS şi alte scheme obligatorii compatibile existente în alte ţări (California şi Australia, de exemplu).

Pentru a reduce emisiile din sectorul transporturilor, Comisia solicită Consiliului şi Parlamentului, după caz, să adopte propunerile sale referitoare la includerea transporturilor aeriene în UE ETS şi impozitarea autoturismelor în funcţie de emisiile lor de CO2. De asemenea, există planuri de reducere a emisiilor de CO2 produse de autoturisme, mai ales pentru a atinge obiectivul de 120 grame de CO2 pe kilometru (g CO2/km). Comisia subliniază, în plus, că trebuie intensificată acţiunea în rândul consumatorilor, trebuie reduse emisiile provenite de la de transportul rutier de mărfuri şi de la transportul maritim şi trebuie încurajată folosirea biocombustibililor.

De altfel, Comisia sugerează o reducere a emisiilor de CO2 în alte sectoare, de exemplu prin îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor comerciale şi rezidenţiale. De asemenea, Comisia recomandă reducerea altor gaze, în special prin aplicarea şi prin consolidarea măsurilor privind agricultura şi pădurile, prin stabilirea unor limite pentru emisiile de metan provenite din industrie şi de la motoarele cu gaz şi includerea acestor surse de emisii în UE ETS, prin restricţionarea suplimentară a gazelor fluorurate cu efect de seră, precum şi prin iniţierea unor acţiuni privind emisiile de protoxid de azot provenite din combustie şi de la marile instalaţii.

Este important, de asemenea, să fie mobilizate rapid resursele financiare destinate cercetării privind mediul, energia şi transporturile în virtutea celui de al şaptelea program-cadru comunitar şi să fie mărit bugetul alocat cercetării după 2013 pentru a promova dezvoltarea tehnologiilor curate şi a cunoştinţelor în domeniul schimbărilor climatice. Planurile de acţiune privind tehnologia energetică şi tehnologiile ecologice trebuie puse în practică în întregime.

Orientările strategice pentru coeziune, care contribuie la dezvoltarea unor sisteme de transport şi de energie durabile şi promovează tehnicile ecologice, vor trebui să fie puse în practică.

Acţiuni la nivel internaţional

Lupta împotriva schimbărilor climatice ar putea fi câştigată numai printr-o acţiune la nivel global. Negocierile internaţionale trebuie să depăşească stadiul retoricii şi să se concretizeze în angajamente.

Comisia consideră că ţările dezvoltate trebuie să se angajeze să-şi reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 30 % faţă de 1990 până în 2020, în cadrul unui sistem internaţional „post-2012”. Ţările dezvoltate au, de asemenea, capacitatea tehnologică şi financiară de a-şi reduce emisiile. De aceea, ele trebuie să îşi asume cea mai parte a efortului necesar pentru următorii zece ani. Schemele de comercializare a certificatelor de emisii vor constitui instrumente esenţiale pentru a permite ţărilor dezvoltate să îşi atingă obiectivele în mod rentabil.

Creşterea economiilor şi a emisiilor în ţările în curs de dezvoltare impune necesitatea ca şi aceste ţări să înceapă să îşi limiteze cât mai repede creşterea emisiilor şi să reducă aceste emisii în valoare absolută după 2020: până în 2020, aceste ţări vor fi responsabile pentru mai mult de jumătate din emisiile de gaze cu efect de seră.

Multe ţări în curs de dezvoltare au început deja să facă eforturi pentru a-şi reduce semnificativ creşterea emisiilor de gaze cu efect de seră, prin politici axate pe preocupări economice, de securitate sau preocupări de mediu locale. Ţările în curs de dezvoltare au mai multe opţiuni strategice în care beneficiile depăşesc costurile, cum ar fi îmbunătăţirea eficienţei energetice, promovarea energiei regenerabile, adoptarea unor măsuri privind calitatea aerului şi recuperarea metanului din surse cum ar fi deşeurile.

Următoarele elemente ar trebui să sprijine intensificarea acţiunii în aceste ţări:

  • extinderea şi raţionalizarea mecanismului de dezvoltare curată, prevăzut în Protocolul de la Kyoto, la sectoare naţionale întregi;
  • îmbunătăţirea accesului la finanţare prin combinarea diferitelor instrumente disponibile pentru a permite ţărilor în curs de dezvoltare să se doteze cu instalaţii de producere a electricităţii dintre cele mai „curate”;
  • aplicarea unor scheme de comercializare a certificatelor de emisii aplicabile unor sectoare industriale care au capacităţile necesare de monitorizare adecvată a emisiilor;
  • asumarea unor angajamente cuantificate adecvate de către ţările care au atins un nivel de dezvoltare comparabil cu cel al ţărilor dezvoltate;
  • neimpunerea vreunui angajament ţărilor celor mai puţin dezvoltate.

În final, acordul internaţional care va fi negociat ar trebui să ţină cont de elemente cum ar fi consolidarea cooperării în materie de cercetare şi dezvoltare tehnologică, oprirea despăduririlor şi refacerea suprafeţelor forestiere, adaptarea la impactul inevitabil al schimbărilor climatice, precum şi încheierea unui acord internaţional privind standardele de eficienţă energetică.

Context

Această comunicare vine în continuarea comunicării din 2005 care pune bazele unei strategii viitoare de combatere a schimbărilor climatice. Măsurile propuse în această strategie sunt strâns legate de „pachetul energie” publicat de Comisie în ianuarie 2007, care defineşte o nouă politică energetică europeană şi stabileşte obiective cuantificate.

Conform cercetărilor ştiinţifice, actualele concentraţii atmosferice de CO2 şi de metan sunt cele mai ridicate din ultimii 650 000 de ani, ceea ce are ca efect accelerarea considerabilă a fenomenului de efect de seră. Pentru a stabiliza încălzirea globală la 2° Celsius în medie, va trebui ca, până în 2050, emisiile globale să scadă cu aproape 50 % faţă de 1990, ceea ce presupune reduceri cuprinse între 60 şi 80 % până în 2050 din partea ţărilor dezvoltate şi o implicare treptată, dar semnificativă, din partea ţărilor în curs de dezvoltare.

ACTE CONEXE

Comunicare a Comisiei către Parlamentul european, Consiliu, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor - Politica climatică internaţională post-Copenhaga: acţionând acum pentru a revigora măsurile luate pe plan mondial în domeniul schimbărilor climatice [COM(2010) 86 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].

Comunicarea Comisiei din 10 ianuarie 2007 privind o politică energetică pentru Europa [COM(2007) 1 final – Nepublicată în Jurnalul Oficial].
Această comunicare reprezintă pilonul pachetului de măsuri prezentate de Comisie în ianuarie 2007 („pachetul energie”). După ce a evaluat provocările energetice în Europa, mai ales schimbările climatice şi securitatea aprovizionării UE, Comisia detaliază o serie de acţiuni legate, printre altele, de piaţa internă a energiei, de securitatea aprovizionării, de eficienţa energetică, de sursele de energie regenerabilă, de tehnologiile energetice sau de politica energetică internaţională.

Ultima actualizare: 31.08.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii