RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Concediul pentru creşterea copilului

Partenerii sociali europeni au încheiat un nou Acord-cadru privind concediul pentru creşterea copilului. Acest acord extinde durata concediului pentru creşterea copilului la patru luni pentru fiecare părinte. Acest concediu se aplică tuturor lucrătorilor şi tuturor tipurilor de contracte. Acesta reprezintă o modalitate de a îmbunătăţi concilierea între responsabilităţile profesionale şi cele familiale ale lucrătorilor şi de a promova egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

ACT

Directiva 2010/18/UE a Consiliului din 8 martie 2010 de punere în aplicare a Acordului-cadru revizuit privind concediul pentru creşterea copilului încheiat de BUSINESSEUROPE, UEAPME, CEEP şi CES şi de abrogare a Directivei 96/34/CE (Text cu relevanţă pentru SEE).

SINTEZĂ

Lucrătorii au dreptul la un concediu de creştere a copilului la naşterea sau la adoptarea unui copil. Acest concediu se poate lua până când copilul a atins o vârstă stabilită de legislaţiile naţionale şi/sau de convenţiile colective, însă înainte ca acesta să împlinească vârsta de opt ani.

Această directivă se aplică în egală măsură tuturor lucrătorilor, bărbaţi şi femei, indiferent de tipul de contract pe baza căruia sunt angajaţi (pe durată nedeterminată, pe durată determinată, cu fracţiune de normă sau temporar).

Concediul pentru creşterea copilului se acordă pentru o perioadă de cel puţin patru luni. În principiu, concediul trebuie să poată fi utilizat integral de fiecare lucrător, deci nu ar trebui să fie transferabil de la un părinte la celălalt. Cu toate acestea, se poate autoriza acest tip de transfer, cu condiţia ca fiecare părinte să păstreze cel puţin una dintre cele patru luni de concediu.

Exercitarea dreptului la concediu

Condiţiile de acces la concediu şi adaptarea concediului sunt definite de legislaţiile naţionale şi/sau de convenţiile colective. Astfel, statele membre ale Uniunii Europene (UE) şi/sau partenerii sociali pot:

  • să adapteze concediul la necesităţile părinţilor şi angajatorilor, acordând concediu integral, parţial, fragmentat sau sub formă de credit de timp;
  • să condiţioneze acest drept de o perioadă de vechime în muncă, ce nu poate depăşi un an. Dacă este cazul, această perioadă va trebui calculată ţinându-se seama de toate contractele succesive pe durată determinată încheiate cu acelaşi angajator;
  • să autorizeze o amânare a concediului de către angajator, din motive justificate legate de întreprindere;
  • să autorizeze măsuri speciale pentru a asigura buna funcţionare a întreprinderilor mici.

Lucrătorii care doresc să îşi exercite dreptul la concediul pentru creşterea copilului trebuie să respecte un preaviz pentru a înştiinţa angajatorul lor cu privire la intenţia lor. Durata acestui preaviz se stabileşte în fiecare stat membru al UE, în funcţie de interesele lucrătorilor şi ale angajatorilor.

Fiecare stat membru al UE este încurajat, de asemenea, să definească măsuri suplimentare şi/sau condiţii specifice de exercitare a dreptului la concediu de către părinţii adoptivi şi părinţii copiilor care suferă de un handicap sau de o boală pe termen lung.

Revenirea la locul de muncă şi nediscriminarea

După exercitarea dreptului de concediu pentru creşterea copilului, lucrătorul are dreptul de a a se întoarce la acelaşi loc de muncă. Dacă acest lucru nu este posibil, angajatorul trebuie să îi propună un loc de muncă echivalent sau similar, care să corespundă contractului sau raportului său de muncă.

În plus, drepturile dobândite sau în curs de a fi dobândite de către lucrător la data la care începe concediul pentru creşterea copilului:

  • se menţin ca atare până la sfârşitul concediului;
  • se aplică la sfârşitul concediului. La fel se aplică toate modificările aduse legislaţiei, convenţiilor colective şi/sau practicilor naţionale.

De asemenea, lucrătorii sunt protejaţi împotriva tratamentelor nefavorabile sau împotriva concedierii pe motiv de solicitare sau de efectuare a concediului pentru creşterea copilului.

Toate chestiunile referitoare la securitatea socială şi la venituri legate de concediul pentru creşterea copilului trebuie determinate de statele membre ale UE şi/sau de partenerii sociali naţionali. Aşadar, acordul nu stipulează nimic cu privire la plata salariului sau a unei compensaţii pe durata concediului pentru creşterea copilului.

În sfârşit, la revenirea din concediu, lucrătorii trebuie să poată solicita modificarea programului şi/sau a ritmului lor de lucru pentru o anumită perioadă. Angajatorii trebuie să examineze aceste cereri şi să răspundă la ele ţinând seama de propriile lor necesităţi şi de cele ale lucrătorilor.

Concediu din motive de forţă majoră

Lucrătorii pot, de asemenea, să solicite un concediu din motive de forţă majoră, în situaţii de urgenţe familiale. Acest concediu se poate solicita în special în cazuri de boală sau de accident, care fac indispensabilă prezenţa imediată a lucrătorului alături de familia sa.

Context

Această directivă pune în aplicare Acordul-cadru revizuit încheiat de partenerii sociali europeni la 18 iunie 2009. Acest acord urmează acordului-cadru din 14 decembrie 1995 privind concediul pentru creşterea copilului.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial
Directiva 2010/18/UE

7.4.2010

8.3.2012

JO L 68 din 18.3.2010

Ultima actualizare: 02.06.2010
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii