RSS
Index alfabetic
Aceasta pagina este disponibila în 15 limbi
Limbi noi disponibile:  CS - HU - PL - RO

We are migrating the content of this website during the first semester of 2014 into the new EUR-Lex web-portal. We apologise if some content is out of date before the migration. We will publish all updates and corrections in the new version of the portal.

Do you have any questions? Contact us.


Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pe piaţa muncii

Această directivă vizează simplificarea, modernizarea şi îmbunătăţirea legislaţiei europene privind egalitatea de tratament între femei şi bărbaţi în materie de încadrare în muncă.

ACT

Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de şanse şi al egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în materie de încadrare în muncă şi de muncă (reformă) [Jurnalul Oficial L 204 din 26.7.2006].

SINTEZĂ

Egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi este un principiu fundamental al dreptului european care se aplică tuturor domeniilor vieţii sociale, inclusiv pieţei muncii.

Egalitatea de tratament în încadrarea în muncă şi condiţiile de muncă

Această directivă interzice discriminările directe sau indirecte * între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte condiţiile:

  • de recrutare, de acces la încadrarea în muncă sau la activităţile nesalariale;
  • de concediere;
  • de formare şi promovare profesională;
  • de afiliere la organizaţiile sindicale sau patronale.

În plus, Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (UE) (articolul 157) interzice discriminarea bazată pe sex în ceea ce priveşte remuneraţia pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă având aceeaşi valoare. Acest principiu se aplică, de asemenea, sistemelor de clasificare profesională utilizate la stabilirea remuneraţiilor.

Cu toate acestea, o diferenţă de tratament între bărbaţi şi femei poate fi justificată prin natura activităţilor profesionale avute în vedere, dacă măsurile luate sunt legitime şi proporţionate.

Statele membre încurajează angajatorii şi formatorii profesionali să combată orice discriminare bazată pe sex, în special hărţuirea şi hărţuirea sexuală *.

Egalitatea de tratament în protecţia socială

Femeile şi bărbaţii sunt trataţi în mod egal în cadrul sistemelor profesionale de securitate socială, în special în ceea ce priveşte:

  • domeniul de aplicare şi condiţiile de acces la sisteme;
  • contribuţiile;
  • calcularea prestaţiilor, inclusiv a majorărilor, condiţiile de durată şi de menţinere a drepturilor.

Acest principiu se aplică populaţiei active în ansamblul ei, inclusiv:

  • lucrătorilor care desfăşoară activităţi independente, chiar dacă pentru această categorie statele membre pot să prevadă tratamente diferite în ceea ce priveşte în special vârsta de pensionare;
  • lucrătorilor a căror activitate este întreruptă de boală, maternitate, un accident sau şomaj involuntar;
  • persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă, lucrătorilor pensionaţi sau invalizi şi persoanelor aflate în întreţinerea acestora.

Concediul parental

La încheierea concediului de maternitate, paternitate şi/sau adopţie, lucrătorii au dreptul:

  • să îşi regăsească locul de muncă sau un loc de muncă echivalent în condiţii care nu le sunt mai puţin favorabile;
  • să beneficieze de îmbunătăţirile condiţiilor de muncă la care ar fi avut dreptul în timpul absenţei de la locul de muncă.

Apărarea drepturilor

Statele membre trebuie să pună în aplicare căi de atac pentru lucrătorii care sunt victime ale discriminării, cum ar fi procedurile de conciliere şi procedurile judiciare. Statele membre adoptă, de asemenea, măsurile necesare pentru a proteja lucrătorii şi reprezentanţii acestora împotriva oricărui tratament defavorabil ca reacţie la o plângere formulată la nivelul întreprinderii sau la o acţiune în justiţie.

Statele membre instituie în acelaşi timp regimuri de sancţiuni, posibilităţi de acordare a unor măsuri reparatorii sau despăgubiri proporţionale cu prejudiciul suferit.

În cazul unei acţiuni intentate în justiţie, sarcina probei îi revine părţii acuzate de discriminare, care trebuie să dovedească faptul că nu a existat o încălcare a principiului egalităţii de tratament.

Promovarea egalităţii de tratament

Statele membre desemnează organisme împuternicite să promoveze, să analizeze şi să supravegheze principiul egalităţii de tratament, precum şi să asigure monitorizarea legislaţiei şi să ofere ajutor victimelor discriminării.

În plus, întreprinderile trebuie să promoveze principiul egalităţii de şanse între femei şi bărbaţi şi să consolideze rolul partenerilor sociali şi al organizaţiilor neguvernamentale.

Termeni-cheie
  • Discriminare directă: situaţia în care o persoană este tratată, din raţiuni de sex, într-un mod mai puţin favorabil decât este, a fost sau va fi tratată o altă persoană, într-o situaţie comparabilă.
  • Discriminare indirectă: situaţia în care o dispoziţie, un criteriu sau o practică aparent neutră ar putea dezavantaja în mod special persoanele de un anumit sex, în raport cu persoanele de alt sex, cu excepţia cazului în care această dispoziţie, criteriu sau practică sunt justificate în mod obiectiv de un scop legitim şi mijloacele pentru atingerea acestui scop sunt adecvate şi necesare.
  • Hărţuire: situaţia în care se manifestă un comportament nedorit legat de sexul unei persoane, având ca obiect sau ca efect atingerea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.
  • Hărţuire sexuală: situaţia în care survine un comportament nedorit cu conotaţie sexuală, cu manifestări fizice, verbale sau nonverbale, având ca obiect sau ca efect atingerea demnităţii unei persoane şi crearea unui mediu intimidant, degradant, umilitor sau ofensator.

REFERINŢE

ActIntrarea în vigoareTermen de transpunere în legislaţia statelor membreJurnalul Oficial

Directiva 2006/54/CE

15.8.2006

15.8.2008

JO L 204 din 26.7.2007

Ultima actualizare: 24.05.2011
Aviz juridic | Despre site | Căutare | Contact | Începutul paginii